ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1588/2015

Deliberând asupra cauzei de față, reține

următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 337/A din 15 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, secția I civilă, a fost respins,

ca nefondat, apelul civil declarat de

reclamantă K.E. împotriva sentinței civile nr. 213/D din 05 mai 2014 pronunțată

de Tribunalul Satu Mare, pe care o menținut-o în întregime.

Împotriva acestei decizii reclamanta

K.E.

a formulat recurs, ce

a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I-a

civilă, la data de 6 martie 2015.

În cuprinsul motivelor de recurs, reclamanta a

susținut că probele au fost eronat interpretate. De asemenea, că nu a existat o

justă despăgubire aferentă contractului încheiat în perioada comunistă, deși a fost

vorba despre o expropriere pentru cauză de utilitate publică.

Reclamanta a arătat că este simplistă abordarea

instanței în sensul că reclamantului îi aparține culpa acceptării schimbului și

a prețului și că acțiunea este imprescriptibilă.

Prezenta acțiune vizează contractul de schimb,

iar nu decizia nr. 254 din 18 iunie 1973 emisă în baza Legii nr. 19/1968. Acțiunile

promovate anterior au avut alt obiect și un alt temei juridic. Așa cum reiese din

expertiza de specialitate, terenul preluat de stat era de șase ori mai întins și

de nouă ori mai valoros decât cel dat la schimb. În plus, nu a fost respectată forma

autentică, ceea ce conduce la nulitatea absolută a contractului. Practic statul

l-a forțat pe autorul său să accepte schimbul, contraprestația fiind derizorie.

Analizând excepția de nulitate a recursului, invocată

din oficiu, Înalta Curte a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor”.

Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul

este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine

publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs”.

De asemenea, potrivit art. 306

alin.

(3) C. proc. civ. „indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului

dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.”.

În cauză, recurenta reclamantă a reluat, integral,

criticile din motivele de apel, care, însă, nu vizează argumente legale prezentate

de instanța de apel în susținerea soluției pronunțate.

Înalta Curte reține că motivarea recursului, înseamnă

nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat

o hotărâre nelegală.

Pentru a conduce la modificarea hotărârii, recursul

nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării

motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de

apel, ci este necesară o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum

și indicarea probelor pe care se bazează.

În acest sens, trebuie menționat că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite

de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

În consecință, văzând că în speță nu este posibilă

o încadrare a motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce

echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să constate nulitatea

recursului în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta K.E.

împotriva deciziei civile nr. 337/A din 15 septembrie 2014 pronunțată de Curtea

de Apel Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie

2015.