ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3176/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată și Hotărârea instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. 1654/2/2012 din 29 februarie 2012, reclamanta SC S.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București - Consiliul Local al Sectorului 6 - Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale: - anularea în totalitate a Dispoziției nr. 4099 din 25 ianuarie 2012 privind soluționarea contestației formulată de SC S.C.

SRL împotriva Deciziei de impunere de oficiu nr. 69919 din 24 noiembrie 2011, - anularea în totalitate a Deciziei de impunere privind creanțele datorate bugetului local, în urma impunerii din oficiu În anul 2011, emisă sub nr. 69919 din 24 noiembrie 2011, - anularea în totalitate a Referatului privind impunerea din oficiu, înregistrat sub nr. 60170 din 10 octombrie 2011, - exonerarea SC S.C. SRL de obligația de plată a sumei de 837.982,71 RON, din care impozit pe teren cu construcții 511.967 RON, iar 326.015,71 RON obligații fiscale accesorii calculate până la data de 30 noiembrie 2011, - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. La data de 25 aprilie 2013 reclamanta SC S.C. SRL a depus cerere de chemare în garanție a Ministerului Apărării Naționale - Unitatea Militară nr. "X", pentru a fi obligat, în situația În care SC S.C.

SRL va fi obligată la plata a sumei de 837.982,71 RON, din care impozit pe teren cu construcții 511.967 RON, iar 326.015,71 RON obligații fiscale accesorii calculate până la data de 30 noiembrie 2011, să îi despăgubească cu sumele în cauză, arătând că reclamanta a fost împiedicată să folosească terenurile în cauză ca terenuri arabile, întrucât acestea au fost și sunt deținute de Ministerul Apărării Naționale. Prin Sentința nr. 1136 din 27 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC S.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București - Consiliul Local al Sectorului 6 - Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale.

A anulat parțial Dispoziția de soluționare a contestației nr. 4099 din 25 ianuarie 2012 emisă de Consiliul Local al Sectorului 6 - Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale, cu privire la respingerea contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 69619 din 24 noiembrie 2011 emisă de aceeași instituție. A anulat Decizia de impunere nr. 69619 din 24 noiembrie 2011 emisă de Consiliul Local al Sectorului 6 - Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale.

A exonerat reclamanta de obligația de plată a sumei de 837.982,71 RON stabilită prin Decizia de impunere nr. 69619 din 24 noiembrie 2011 reprezentând 511.967 RON impozit teren și 326.015,71 RON accesorii calculate până la data de 30 noiembrie 2011. A menținut Dispoziția de soluționare a contestației nr. 4099 din 25 ianuarie 2012 în ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a contestației formulată împotriva referatului privind impunerea din oficiu înregistrat sub nr. 60170 din 10 octombrie 2011. A respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta SC S.C. SRL în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară nr. "X", cu sediul în București, str. I. sectorul 5, ca inadmisibilă.

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri, Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6 a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Potrivit art. 301 C. proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii” iar conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 30 august 2013 iar recursul a fost înregistrat la data de 18 septembrie 2013, conform dovezii anexate la dosarul de recurs. Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”. Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mei presus de voința lui, se va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6 împotriva Sentinței civile nr. 1136 din 27 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2014. Procesat de GGC - LM