ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1696/2015

Asupra conflictului negativ de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 28 martie 2014 sub nr. 3464/314/2014, reclamanta Asociația de Proprietari X Suceava a solicitat obligarea pârâtei E. Moldova Distribuție SA la plata debitelor restante acumulate în perioada 01 septembrie 2011 - 31 ianuarie 2014, în cuantum total de 12.368,85 RON, compusă din 8107,36 RON, reprezentând cheltuieli restante de întreținere acumulate în perioada 01 septembrie 2011 - 31 ianuarie 2014, și 4261,49 RON penalități aferente calculate pentru perioada septembrie 2013 - ianuarie 2014. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 40 RON, reprezentând taxă invitare mediere.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din Regulamentul Cadru al Asociației de proprietari din Legea locuinței nr. 114/1996, art. 49 și art. 50 din Legea nr. 230/2007, H.G. nr. 1588/2007. La data de 30 aprilie 2014, pârâta a depus întâmpinare, cerere de chemare în garanție a numitei M.E. și o serie de înscrisuri. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava și excepția lipsei calității procesuale pasive a SC E. Moldova Distribuție SA. Prin sentința civilă nr. 3551 din 4 septembrie 2014, Judecătoria Suceava a declinat competența teritorială de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei lași, prin raportare la dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc.

civ., avându-se în vedere că sediul pârâtei se află în lași. S-a reținut că dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 4 și 7 C. proc. civ. invocate de reclamantă nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât textul legal are ca și situație premisă existența unui raport de locațiune, iar art. 113 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., presupune existența unui titlu de valoare din care să rezulte o obligație de plată. Or, în prezenta cauză, instanța a constatat că raportul dintre reclamantă și pârâtă nu este unul de locațiune, ci este un raport ce izvorăște dintr-o obligație corelativă dreptul de proprietate pe care reclamanta îl are cu privire la imobilul situat în municipiul Suceava, arondat Asociației de Proprietari nr. X Suceava, respectiv aceea de a achita contribuție la cheltuielile asociației de proprietari.

De asemenea, instanța a reținut că obligația de plată a sumelor pretinse de către reclamantă nu izvorăsc dintr-un titlu de valoare. Față de cele expuse mai sus, având în vedere că sediul pârâtei este în municipiul lași, respectiv în circumscripția teritorială a Judecătoriei lași, instanța a constatat că Judecătoria Suceava nu este competentă pentru a soluționa prezenta cauză din punct de vedere teritorial. La Judecătoria lași, sesizată cu soluționarea cauzei, reclamanta a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocând faptul că pârâta are un dezmembrământ fără personalitate juridică în Suceava, str. Ș.M., fiind incidente dispozițiile art. 109 C. proc. civ.

și ale art. 113 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 3938 din 18 martie 2015 pronunțată de Judecătoria lași în Dosarul nr. 37170/245/2014, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei lași invocată de reclamantă și s-a declinat, în favoarea Judecătoriei Suceava, competența soluționării acțiunii formulate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta E. Moldova Distribuție SA lași și chemata în garanție M.E. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Suceava și Judecătoria lași. S-a suspendat judecarea cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

S-a reținut că, în speță, pârâta are un dezmembrământ fără personalitate juridică și în Suceava, str. Ș.M., astfel cum rezultă chiar din antetul adresei din 26 august 2013 înaintată reclamantei, iar obligația de plată a cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere, pentru apartamentul situat în Suceava, proprietatea SC E. Moldova Distribuție SA, se execută în această localitate. În plus, instanța a observat că în cauză este vorba despre obligații de plată a cheltuielilor de întreținere care au devenit scadente ulterior intrării în vigoare a noului C. civ., or, potrivit art. 1494 alin. (1) pct. a) Noul C. civ., în lipsa unei stipulații contrare, obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății.

În mod cert, obligația de a achita cheltuielile de întreținere este o obligație bănească și la fel de cert este faptul că sediul creditorului plății este în Suceava (creditorul plății fiind reclamantul din prezenta cauză). În acest context, s-a considerat că devin aplicabile prevederile art. 109 C. proc. civ., conform cărora, cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc.

În ceea ce privește noțiunea de dezmembrământ fără personalitate juridică, instanța a arătat că aceasta este definită de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, potrivit cu care „celelalte sedii secundare - agenții, puncte de lucru sau alte asemenea sedii - sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților și se menționează numai în cadrul înmatriculării societății în registrul comerțului de la sediul principal". Definiția menționată mai sus nu este una limitativă, ci doar exemplificativă, aspect ce rezultă cu certitudine din sintagma „alte asemenea sedii". În plus, textul trebuie interpretat în contextul dinamicii circuitului comercial, dinamică ce implică și organizarea unor noi forme de organizare a activității comerciale, astfel încât ar fi lipsit de orice rațiune să se statueze că textul enumera limitativ, sub forma denumirii sau a organizării, dezmembrămintele fără personalitate juridică.

Astfel, un simplu punct de informare pentru cetățeni îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerat un dezmembrământ fără personalitate juridică. S-a reținut și art. 116 C. proc. civ. potrivit căruia reclamanta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, aceasta alegând Judecătoria Suceava, unde s-a înregistrat inițial cererea de chemare în judecată. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Suceava competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta Asociația de Proprietari X Suceava a solicitat obligarea pârâtei E. Moldova Distribuție SA la plata debitelor restante acumulate în perioada 01 septembrie 2011 - 31 ianuarie 2014, în cuantum total de 12.368,85 RON, având în vedere că pârâta este proprietara imobilului situat în Suceava, str. V. Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc.

civ., care prevede că: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel". Dacă pârât în proces este o persoană juridică de drept privat, cererea se introduce la instanța unde aceasta își are sediul sau la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc, în cazurile reglementate prin art. 109 C. proc. civ. Conform dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010: „în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract". Art. 116 din Noul C. proc.

civ. dispune că: „reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente". Este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competență alternativă, având în vedere și textele legale anterior evocate, reclamanta având posibilitatea de a introduce acțiunea fie la instanța de la locul executării obligației, care este în Suceava, unde pârâta are un dezmembrământ fără personalitate juridică (conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. raportat la art. 109 din același Cod) fie la instanța de la sediul pârâtei care este în lași (conform art. 107 C. proc. civ.), aceste instanțe fiind deopotrivă competente. În cauză, opțiunea reclamantei Asociația de Proprietari X Suceava a fost în sensul soluționării cauzei la Suceava, prin urmare, la instanța în a cărei rază teritorială se află locul executării obligațiilor, conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc.

civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, opțiune susținută de prevederile art. 116 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010. Este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective. Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezînvetească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

În consecință, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta Asociația de Proprietari X Suceava în favoarea Judecătoriei Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2015.