ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3848/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 143 din 16 ianuarie 2013,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamanta

SC O.M. SRL prin lichidator Z.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei,

Comerțului și Mediului de Afaceri, Organismul Intermediar pentru IMM și Autoritatea

de Management pentru Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității

Economice”, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a constatat că obiectul cauzei îl constituie pretenții

izvorâte dintr-un contract administrativ, astfel că în ceea ce privește procedura

prealabilă, sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004,

iar dispozițiile C. proc. civ. în materia concilierii, la care face trimitere

art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, sunt prevăzute de art. 720

1

alin. (1)-alin. (5), procedura reglementată de acestea nefiind respectată de către

reclamantă.

Astfel, a reținut Curtea,

reclamanta nu a făcut dovada convocării pârâtului la procedura concilierii, solicitările

adresate de reclamantă pârâtului având ca obiect anularea deciziei de reziliere

a contractului de finanțare din 17 septembrie 2009, aducerea la cunoștința pârâtului

a stării de insolvență a societății reclamante și derularea în continuare a contractului

de finanțare.

Prin urmare, reclamanta

nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile în condițiile legii, astfel

încât această condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ

nu este îndeplinită, impunându-se respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței

civile nr. 143 din data de 16 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

în termen legal reclamanta SC O.M. SRL prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare

de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

S-a învederat, prin cererea

de recurs, că sentința recurată este netemeinică și nelegală, întrucât

analiza instanței și concluzia acesteia în ceea ce privește inexistența

procedurii prealabile au fost eronate.

Contrar celor susținute

de prima instanță, în urma unei analize mai aprofundate asupra vastei corespondențe

purtate între reclamantă și pârâte, a apreciat recurenta că rezultă cu certitudine

faptul că reclamanta a depus toate diligențele în vederea soluționării

pe cale amiabilă a litigiului, ceea ce este de esența procedurii concilierii.

S-a relevat că prin adresa

din 5 septembrie 2011 înaintată Corpului de Control al Primului Ministru, adresa

din 5 septembrie 2011 înaintată Ministerului Economiei, Comerțului și

Mediului de Afaceri, Corpul de Control al Ministrului și adresa din 5

septembrie 2011 înaintată Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului

de Afaceri, Organism Intermediar pentru I.M.M. reclamanta a solicitat luarea măsurilor

ce se impun în vederea reanalizării situației constatate prin nota din 28 iulie

2011 referitoare la rezilierea contractului de finanțare din 17 septembrie

2009, anularea deciziei de reziliere a contractului și totodată semnarea unui

act adițional pentru implementarea proiectului.

Fiecare adresă în parte,

susține recurenta reclamantă, este o veritabilă plângere prealabilă, prin care

se apreciază abuzivă rezilierea contractului de finanțare, se face referire

la prevederile art. 86 alin. (1) teza a II-a din Legea insolvenței nr. 85/2006

privitoare la menținerea contractelor în derulare la data deschiderii procedurii,

asigurând pârâta de faptul că firma are capacitatea necesară de a derula achiziția

utilajelor și și solicita astfel aqnularea deciziei de reziliere a contractului

și semnarea unui act adițional pentru implementarea proiectului.

Mai mult, s-a precizat

că la data de 16 noiembrie 2011 recurenta comunica ministrului economiei, comerțului

și mediului de afaceri un memoriu din 16 noiembrie 2011, care totodată reprezintă

și o veritabilă plângere prealabilă, respectiv încercarea de soluționare

pe cale amiabilă a litigiului. Prin acest memoriu, s-a arătat, reclamanta reiterează

aspectele invocate prin adresele mai sus menționate, face referire la expedierea

acestora și la lipsa de răspuns din partea pârâtelor intimate și solicită

în mod expres „anularea deciziei de reziliere a contractului și totodată semnarea

unui act adițional pentru implementarea proiectului”.

S-a mai arătat că la data

de 21 decembrie 2011 Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri,

Corp Control Ministru comunică un răspuns, după lipsa de reacție totală la

multiplele adrese și memorii înaintate, prin care își motivează decizia

de reziliere a contractului de finanțare, invocând mai multe aspecte de fond

care însă nu au relevanță în cadrul procesual actual. Cert este, a susținut

recurenta, că prin acest răspuns pârâta recunoaște primirea întregii corespondențe

purtate între aceasta și recurentă, analizează argumentele reclamantei, pârâta

argumentându-și la rândul său decizia de reziliere a contractului.

Astfel, analiza în detaliu

a corespondenței purtate între recurentă și intimate determină fără echivoc

concluzia conform căreia procedura prealabilă, așa cum este ea reglementată

de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, a fost îndeplinită de reclamantă.

De aceea, având în vedere

corespondența purtată între părți anterior formulării cererii de chemare

în judecată, a solicitat recurenta a se constata că scopul concilierii directe a

litigiului a fost atins, iar intimata pârâtă nu a suferit nicio vătămare, din contră

aceasta a fost pe deplin informată cu privire la poziția reclamantei, cu privire

la solicitările acesteia, referitor la aprecierile de fapt și de drept ce privesc

acest litigiu.

A mai subliniat recurenta

că problema litigioasă pusă în discuția părților este simplă, anume dacă

rezilierea contractului de finanțare a fost întemeiată sau a fost abuzivă,

problemă cu privire la care părțile au discutat, cu privire la care recurenta

a trimis multiple adrese, astfel că s-a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile

și a încercării soluționării litigiului pe cale amiabilă. Faptul că pârâtele

au răspuns doar unei singure adrese comunicate, anume memoriului formulat prin reprezentant

legal, nu poate fi imputat recurentei, obligația acesteia fiind doar de a face

dovada încercării soluționării litigiului pe cale amiabilă, în cadrul unei

proceduri prealabile, obligație pe care reclamanta a considerat că și-a

îndeplinit-o.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză intimatul Ministerul Fondurilor Europene, A.M.P.O.S.C.C.E. a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, considerând că în mod corect prima instanță

a constatat că reclamanta nu a făcut dovada convocării pârâtului la procedura concilierii

și dovada parcurgerii procedurii prealabile în condițiile legii, și

că nu este îndeplinită această condiție de admisibilitate a acțiunii în

contencios administrativ.

Recursul declarat de reclamanta

SC O.M. SRL, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență Z.M.,

împotriva sentinței civile nr. 143 din data de 16 ianuarie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, este fondat și va fi admis, cu consecința casării sentinței

atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Este de necontestat, în

litigiu, că contractul de finanțare nerambursabilă din 17 septembrie 2009 pentru

implementarea proiectului intitulat „Dezvoltarea capacității tehnice și

adaptarea la cerințele pieței a SC C.C. SRL”, încheiat între Ministerul

Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri

prin Direcția pentru gestionarea fondurilor comunitare pentru I.M.M. în calitate

de Organism Intermediar, în numele și pentru Ministerul Economiei în calitate

de A.M.P.O.S.C.C.E., și SC C.C. SRL (devenită ulterior SC O.M. SRL) în calitate

de beneficiar, contract din care derivă pretențiile bănești ce formează

obiectul acțiunii de față, are natura juridică a unui contract administrativ.

Prin urmare, sunt incidente

în cauză dispozițiile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora

„Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative

are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile

C. proc. civ. fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie

făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă: a)

de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui;

b) de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii

de modificare făcute de către una din părți, în cazul litigiilor legate de

modificarea contractului; c) de la data încălcării obligațiilor contractuale,

în cazul litigiilor legate de executarea contractului; d) de la data expirării duratei

contractului sau, după caz, de la data apariției oricărei alte cauze care atrage

stingerea obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea

contractului; - de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze

contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea contractului”.

Potrivit dispozițiilor

art. 720

1

C. proc. civ., în procesele și cererile dintre profesioniști

evaluabile în bani și derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea

cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului

fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte. În acest scop reclamantul

trebuie să convoace partea adversă, comunicându-i pretențiile sale și

temeiul legal precum și actele pe care se întemeiază acestea, urmând ca rezultatul

concilierii să fie consemnat într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce

și a punctelor de vedere ale părților referitoare la obiectul litigiului.

Înalta Curte, contrar

celor reținute de prima instanță, apreciază că recurenta a făcut dovada,

prin corespondența purtată de reclamantă anterior introducerii acțiunii

în contencios administrativ, depusă la dosarul cauzei, respectiv prin adresele din

5 septembrie 2011 și prin memoriul din 16 noiembrie 2011, la care se adaugă

și răspunsurile primite, îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii,

în spiritul avut în vedere de prevederile art. 720

1

C. proc. civ., anume

acela de încercare de soluționare a litigiului pe cale amiabilă.

Cu toate că, strict formal,

adresele și memoriul, mai sus menționate, nu îndeplinesc în totalitate

condițiile prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ., lipsind în primul

rând invitația formală, expresă, la conciliere, Înalta Curte consideră că se

impune, în cauză, o interpretare logică și teleologică a textului legal în

discuție, prin raportare și la definiția dată plângerii prealabilă

prin art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

cu modificările și completările ulterioare, aceea de „

cerere prin care se solicită autorității

publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act

administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării

acestuia”, precum și la modul de formulare a art. 7 alin. (6) fraza întâi din

același act normativ, care menționează că plângerea prealabilă în cazul

acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația

concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile C. proc. civ. fiind

aplicabile în mod corespunzător, deci în acord cu

specificul procedurii contenciosului

administrativ.

În raport de cele mai

sus arătate, constatând că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în litigiu,

și că în mod greșit instanța de fond a soluționat procesul pe

cale de excepție și fără cercetarea fondului, urmează a se dispune, în

baza art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (1)-alin. (3) și art. 313 C. proc. civ.

din anul 1865, cu modificările și completările ulterioare, precum și a

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de reclamanta SC

O.M. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență Z.M.

împotriva sentinței civile nr. 143 din data de 16 ianuarie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC O.M. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual Insolvență Z.M. împotriva

sentinței civile nr. 143 din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2014.