ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.04.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1831/2014

HOTĂRÂRE
08.04.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1831/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

contestatorul B.R.M. a formulat contestație

împotriva Raportului de Evaluare nr. 56018/G/II

din 29 noiembrie 2013 emis de A.N.I., solicitând anularea acestuia și

suspendarea efectelor raportului până la soluționarea definitivă a

contestației.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art.

130 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată în

cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va

admite și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., va

trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Târgu Mureș, secția

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța are în

vedere considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru

modificarea și completarea Legii nr. 144/2007, „persoana care face obiectul

evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a

incompatibilității în termen d 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de

contencios administrativ.”

Competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de către

tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și

fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport

cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează

obiectul actului administrativ contestat.

În cauză se contestă un act administrativ al unei

autorități administrative centrale - A.N.I., prin urmare competența de

soluționare revine curții de apel.

Totodată, competența de judecată a Înaltei Curți de

Casație și Justiție se referă, conform art. 97 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile

declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în

cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu

soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.

Având în vedere normele cuprinse în Cartea I – Dispoziții

generale, Titlul III – Competența după materie, C. proc. civ., mai exact art. 97,

și din care rezultă clar că Înalta Curte de Casație și Justiție nu judecă în

primă instanță decât materiile date prin lege în competența sa, date fiind și

prevederile Legii contenciosului administrativ [(art. 10 alin. 2)], excepția de

necompetență materială a Înaltei Curți, va fi admisă.

În consecință, pentru considerentele arătate

și în conformitate cu dispozițiile art. 129 coroborat cu art. 131 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de

Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Trimite contestația formulată de B.R.M.

împotriva Raportului de Evaluare nr. 56018/G/II din 29 noiembrie 2013 emis de A.N.I.

– I.I. spre competentă soluționare Curții de Apel Târgu Mureș, secția

contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8

aprilie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-06-09
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1327/2016
e de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut de lege, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele comp
ÎCCJ 2014-03-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1326/2014
motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de
ÎCCJ 2019-02-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 864/2019
menționat se desprinde concluzia că dacă litigiul poartă asupra unui act administrativ care se referă la taxe, impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, competența materială a instanței se stabilește exclusiv
ÎCCJ 2015-06-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2511/2015
Decizia nr. 2511/2015 1. Obiectul contestației Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A., în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., a formulat contesta
ÎCCJ 2015-01-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 119/2015
Asupra excepției de necompetență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Rezoluția nr. 395/IJ/256/DIJ/2014 din 31 martie 2014, Inspecția Judiciară - C.S.M. a dispus clasarea sesizării formulate de petenta A.
Sursă