ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1327/2016

HOTĂRÂRE

09.06.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1327/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1327/2016

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2015 sub nr. x/43/2011, reclamanta Agenția Națională de Integritate, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., B., C., Secretariatul General al Camerei Deputaților, anularea contractului individual de muncă din 30 decembrie 2008 și a contractului individual de muncă din 15 decembrie 2008, prin care C., fiul pârâtului, a fost angajat la Biroul parlamentar - Circumscripția Electorală nr. 28 Mureș; a contractului individual de muncă din 20 decembrie 2004; a contractului individual de muncă din 15 iunie 2006; a contractelor civile din 14 iunie 2006, din 15 decembrie 2008 și din 18 mai 2009, prin care, la propunerea pârâtului A., a fost angajată soția sa B. la același birou parlamentar.

În motivarea cererii s-a arătat că prin propunerea și avizarea contractelor individuale de muncă ale soției și ale fiului său, în cadrul Biroului Parlamentar Circumscripția Electorală nr. 28 Mureș, au fost încălcate prevederile legale privind conflictul de interese, respectiv dispozițiile art. 70, 71 și 72 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, pârâtul având un interes personal în ceea ce privește angajarea fiului și a soției sale.

Reclamanta a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut de lege, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.

În cauza dedusă judecății, raportul de evaluare a rămas definitiv conform Deciziei nr. 2314 din 20 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a admis recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 214 din 1 noiembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, respingându-se contestația în mod irevocabil.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 22 mai 2015, a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, având în vedere dispozițiile art. 8, coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, referitoare la obiectul acțiunii în contencios administrativ, precum și art. 10 din Legea nr. 554/2004, referitoare la delimitarea competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ și, întrucât părțile nu au fost prezente, a dispus citarea acestora cu mențiunea de a-și exprima poziția procesuală cu privire la acest aspect.

Prin Sentința nr. 65 din 19 iunie 2015 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Mureș.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a apreciat că a fost învestită cu un conflict de muncă. Totodată, a reținut că Legea nr. 176/2010 nu este lege organică, în conformitate cu dispozițiile art. 73 alin. (3) din Constituția României, astfel încât nu au forța de a modifica normele de competență stabilite de art. 208 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social sau de art. 10 din Legea nr. 554/2005 a contenciosului administrativ. Curtea a apreciat că norma juridică cuprinsă la art. 22 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, temeiul de drept invocat de reclamantă, nu constituie o normă de competență specială, derogatorie, prin care instanței de contencios administrativ să îi fie atribuite în competență cereri care au ca obiect anularea unor contracte de muncă și, prin urmare, anularea unor contracte de muncă formează obiectul jurisdicției muncii și nu poate forma obiectul unei acțiuni de contencios administrativ.

Astfel învestit prin declinare, Tribunalul Mureș, secția civilă, prin Sentința nr. 1286 din 3 noiembrie 2015 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut că cererile de anulare a contractelor de muncă sunt sub jurisdicția muncii, astfel cum este reglementată prin Codul Muncii și Legea nr. 62/2011 a dialogului social, iar sub aspect teritorial, competența în soluționarea acestor cereri de anulare revine instanței de la sediul reclamantei, respectiv sediul Agenției Naționale de Integritate, care se află în București.

Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 2069 din 25 februarie 2016 a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul București a apreciat că prezentul litigiu nu are ca obiect un conflict de muncă, întrucât nu poartă între angajat și angajator, ci între părțile unui contract de muncă și un terț - reclamanta - căruia Legea i-a conferit calitate procesuală activă numai în cadrul litigiilor promovate pe calea procedurii prevăzute de art. 22 - 24 din Legea nr. 176/2010, dispoziții derogatorii de la dreptul comun.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 acțiunile introduse în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Lege la instanța de contencios administrativ, urmează regulile de competență prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel învestită, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită, își declină, la rândul său, competența în favoarea uneia dintre instanțele care, anterior, s-au declarat necompetente.

Din aceste dispoziții rezultă o primă ipoteză, respectiv aceea ca, două sau mai multe instanțe să se fi dezînvestit de soluționarea unei cauze, considerând că nu sunt competente, iar dezînvestirea să fie reciprocă, condiții ce trebuie întrunite cumulativ.

A doua ipoteză vizează declinările succesive și presupune ca ultima instanță învestită să își decline la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Aceasta este situația în speță, unde ultima instanță învestită, ca fiind competentă teritorial, respectiv Tribunalul București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, instanță care anterior se declarase necompetentă material să soluționeze cauza.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice:

"(1) Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ.

(2) Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.

(3) Dacă raportul de evaluare a incompatibilității nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare; dacă este cazul, Agenția sesizează în termen de 6 luni instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitățile.

(4) Dacă în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate constată inexistența unei stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese, întocmește un raport în acest sens, pe care îl transmite persoanei care a făcut obiectul evaluării, în condițiile art. 17 alin. (5) teza a doua".

De asemenea, conform art. 23 din același act normativ:

"(1) În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută.

(2) Acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenție chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție.

(3) Instanța va putea dispune motivat, pe lângă constatarea nulității absolute, și repunerea părților în situația anterioară".

Art. 24 din același act normativ prevede că:

"(1) Acțiunile introduse la instanțele de contencios administrativ urmează regulile de competență prevăzute în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător".

Din textele legale mai sus citate, Înalta Curte reține că Legea nr. 176/2010, privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, instituie o procedură specială de constatare a conflictului de interese, care presupune întocmirea unui referat de evaluare, în care se constată existența acestui conflict și care este supus controlului judecătoresc la instanța de contencios administrativ, așa cum prevăd dispozițiile art. 21 - 22, anterior citate.

În situația în care acest raport de evaluare al conflictului de interes nu a fost contestat, Agenția Națională de Integritate are dreptul de a sesiza, în termen de 6 luni, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.

În speța de față, instanța de judecată a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată, ce are ca obiect anularea contractelor prin care C., fiul pârâtului A. și B., soția sa, au fost angajați la Biroul său parlamentar - Circumscripția Electorală nr. 28 Mureș.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată ulterior întocmirii raportului de evaluare, prin care s-a constatat că există conflict de interese. Ca urmare, Agenția Națională de Integritate a sesizat instanța de judecată cu anularea acelor acte întocmite cu încălcarea conflictului de interese, respectiv cu o cerere de anulare a contractelor civile și individuale de muncă.

Înalta Curte apreciază că voința legiuitorului este neechivocă în cauză, competența de soluționare a cererilor de anulare a acelor acte întocmite cu încălcarea, constatată prin raport de evaluare, a conflictelor de interese revenind instanței de contencios administrativ. Aceasta deoarece această cerere, de anulare a respectivelor contracte, are un caracter subsidiar acțiunii de constatare a conflictului de interese, fiind, de altfel, și cauza principală a nulității acestora.

Așadar, competența de soluționare se determină în raport cu cererea principală, care este acțiunea de constatare a conflictului de interese.

Înalta Curte reține că prevederile Legii nr. 176/2010 instituie o competență specială și derogatorie în raport de cele ale Codului Muncii, conferind competența specială instanței de contencios administrativ, cu privire la toate actele juridice încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, neinteresând, deci, natura actului (civil, comercial sau de muncă).

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.