ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2028/2017

Decizia nr. 2028/2017

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Națională de Integritate a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., B. și Camera Deputaților, constatarea nulității absolute a contractului civil nr. 1348 din 01 martie 2010, prin care pârâtul A. a angajat-o pe B., fiica sa, în cadrul Biroului Parlamentar Circumscripția electorală nr. 32 Satu Mare, cu încălcarea prevederilor legale în materia conflictului de interese.

2.1. Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea

Prin sentința nr. 274/CA-P.I. din 07.12.2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că raportul juridic generator al litigiului este un raport civil, contractul de prestări servicii nr. 1348 din 01 martie 2010, fiind încheiat între un deputat și o persoană fizică.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Satu Mare

Prin sentința civilă nr. 242/26.01.2017, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Satu Mare a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată vizează constatarea nulității absolute a Contractului civil nr. 1348 din 01 martie 2010, invocându-se împrejurarea că pârâtul ar fi angajat în cadrul Biroului Parlamentar o rudă de gradul I, generând astfel o situație de conflict de interese, în înțelesul Legii nr. 176/2010.

Potrivit dispozițiilor stabilite de Legea nr. 176/2010, dispoziții derogatorii, întreaga procedură de verificare a actelor întocmite în legătură cu respectarea obligațiilor de integritate și transparență în exercitarea funcțiilor și demnităților publice este supusă controlului instanțelor de contencios administrativ, astfel cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) pct. 3 cu cele cuprinse în art. 22 din lege.

În cauză nu se pune problema interpretării de către instanță a naturii actului juridic încheiat de persoana cu privire la care s-a constatat existența unui caz de incompatibilitate prevăzut de Legea nr. 176/2010 (dacă acesta este un act civil, sau un act de autoritate publică). Competența instanței de contencios administrativ este stabilită prin legea specială, derogatorie - sub acest aspect - de la regulile legii contenciosului administrativ, care definesc natura actelor reglementate de această din urmă lege.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În cauză reclamanta Agenția Națională de Integritate a sesizat instanța de contencios administrativ cu o acțiune privind constatarea nulității absolute a contractului civil nr. 1348 din 01 martie 2010, prin care pârâtul A. a angajat-o pe B., fiica sa, în cadrul Biroului Parlamentar Circumscripția electorală nr. 32 Satu Mare, cu încălcarea prevederilor legale în materia conflictului de interese.

Acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice.

Este adevărat că procedura de verificare a actelor întocmite în legătură cu respectarea obligațiilor de integritate și transparență în exercitarea funcțiilor și demnităților publice este supusă, ca regulă, controlului instanțelor de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor speciale ale art. 22 din Legea nr. 176/2010.

Art. 22 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 prevede că, dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.

Contrar celor reținute de Judecătoria Satu Mare, dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 stabilesc nu competența exclusivă, ci competența facultativă a instanței de contencios administrativ în ceea ce privește acțiunea în anularea actelor încheiate cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese, competența de soluționare a cererii fiind stabilită, în această situație, în funcție de normele procesuale de drept comun sau de cele aplicabile fiecărui tip de acțiune.

Noțiunea de contencios administrativ este definită de art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie prin emiterea, fie prin încheierea, după caz, a unui act administrativ în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, situații care nu se regăsesc în prezenta cauză.

Cum, în speță, așa cum a reținut și curtea de apel, contractul de prestări servicii nr. 1348 din 01 martie 2010 este un contract civil, competența de soluționare, în primă instanță, a cauzei, în raport de dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) și art. 107 alin. (1) C. proc. civ., urmează a reveni Judecătoriei Satu Mare, în a cărei rază teritorială domiciliază pârâții.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Agenția Națională de Integritate în contradictoriu cu pârâții A., B. și Camera Deputaților, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2017.