ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3283/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 163 din 4 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în Dosarul nr. 5523/88/2012, s-a hotărât:

În temeiul art. 254, alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 C. pen. a fost condamnat pe inculpatul S.N. la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen

În conformitate cu art. 81 și art. 82 C. pen. cu referire la art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepselor pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzută de art. 83 C. pen

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele

La data de 16 iulie 2012 a fost înregistrat în evidențele D.G.A., S.J.A. Tulcea, denunțul numitului S.A. din com. Carcaliu, jud.Tulcea, care, reclama fapte de corupție comise de către comisari din cadrul O.P.C. Tulcea, indicându-i pe funcționarii: N.M., S.N., C.D. și V., despre care a afirmat că începând cu anul 2010 au venit la intervale de 6 luni în control la magazinul aparținând SC A. SRL din com. Carcaliu, al cărei administrator a fost, și au cerut și au primit sume de bani cu titlu de mită pentru a nu aplica amenzi contravenționale

Denunțătorul S.A. și soția sa S.J. au îndeplinit funcțiile de administratori ai SC A. SRL, cu sediul în com. Carcaliu, în perioada 23 decembrie 2003 - 9 aprilie 2012, când activitatea societății a fost suspendată.

În cadrul societății, funcționa un magazin de produse alimentare situat în com. Carcaliu, la care au fost efectuate de-a lungul timpului mai multe controale de către funcționarii A.N.P.C. - C.J.P.C.

Tulcea, respectiv comisarii N.M., C.D., V.P. și S.N.

La data de 14 martie 2012 a fost înființată SC C.B. SRL cu sediul în com. Carcaliu, județul Tulcea al cărui administrator este fiul denunțătorului, S.C. în vârstă de 19 ani.

SC C.B. SRL deține un magazin pe raza com. Carcaliu, județul Tulcea, în activitatea căruia sunt implicați toți membrii familiei S., respectiv denunțătorul S.A., care se ocupă efectiv de conducerea și aprovizionarea magazinului, soția sa, S.J. care îndeplinește atribuțiile de vânzătoare și fiul lor S.C., care desfășoară diferite activități, fie de vânzarea produselor, fie de aprovizionarea magazinului.

Inculpatul S.N., în vârstă de 58 ani, îndeplinește din anul 2007, funcția de comisar în cadrul A.N.P.C. - C.J.P.C. Tulcea. Potrivit atribuțiilor funcției sale prevăzute în mod expres în fișa postului, învinuitul verifică respectarea de către agenții economici a legislației privind protecției consumatorilor, participă în echipe de inspecție la desfășurarea unor acțiuni de supraveghere pe piață a calității produselor și serviciilor și desfășoară acțiuni periodice și inopinate la agenții economici.

În ziua de 1 august 2012, o echipă formată din comisarii S.N., C.D. și V.P. din cadrul A.N.P.C. - C.J.P.C. Tulcea s-au deplasat de la sediul instituției din municipiul Tulcea, cu autoturismul de serviciu de culoare gri, în vederea efectuării unor controale pe linia respectării dispozițiilor privind protecția consumatorului pe raza com. Turcoaia și Carcaliu din județul Tulcea, în baza delegației din data de 30 iulie 2012 emisă de comisarul șef al C.J.P.C. Tulcea.

Comisarii S.N., C.D. și V.P. au efectuat pe raza com. Turcoaia controale la magazinele aparținând SC P. SRL, SC N.C. SRL și SC G.F. SRL , întocmind la toate aceste societăți procese-verbale de aplicare a unor amenzi contravenționale în sumă de 500 lei pentru fiecare agent economic verificat.

Cu toate că în documentele de control întocmite erau trecuți câte 2 comisari, controlul la fiecare agent economic a fost realizat efectiv doar de către unul, iar după completarea proceselor-verbale de constatare, semna și cel

de-al. doilea comisar. Această modalitate de lucru a fost adoptată de către comisarii care efectuau controlul, pentru a reuși verificarea a cât mai mulți agenți economici deoarece echipa de control se confrunta cu dificultăți constând în închiderea magazinelor atunci când persoanele implicate în activități de comerț aflau că pe raza localității a sosit echipa de control din cadrul C.J.P.C. Tulcea.

După ce au plecat de pe raza com. Turcoaia, echipa de control s-a deplasat în comuna Carcaliu unde a ajuns în jurul orelor 10

30

. Și aici cei trei comisari s-au împărțit pentru a efectua controale la magazinele aparținând a 3 societăți comerciale. Astfel, învinuitul S.N. a efectuat control la magazinul aparținând a SC C.B. SRL, comisarul V.P. la magazinul aparținând A.F: C.I.I. și comisarul C. la magazinul aparținând SC V.l.M.l. SRL.

În momentul în care inculpatul a intrat în magazinul SC C.B. SRL i-a cerut martorei S.J., care era vânzătoare să-l cheme pe administratorul societății. S.J. l-a contactat telefonic pe fiul său, S.C., care a ajuns în câteva minute la magazin. La vederea acestuia, inculpatul i-a spus că nu vrea să vorbească cu el ci cu tatăl său și atunci a fost anunțat, de asemenea telefonic, denunțătorul S.A. de către soția sa.

S.A. avea asupra sa o bancnotă de 100 euro pe care intenționa să o predea comisarului venit în control, având certitudinea că acesta o va primi, întrucât potrivit declarației sale, toți comisarii veniți în control procedau astfel. înainte de a se deplasa la magazin, denunțătorul și-a notat seria bancnotei, întrucât după predarea sumei, urma să anunțe organele de anchetă.

Martorul S.A. a ajuns la magazin și înainte de a intra, l-a văzut în fața magazinului pe comisarul C.D. pe care l-a întrebat ce se întâmplă, iar acesta l-a îndrumat să vorbească cu S.N., colegul său. După ce a intrat în magazin, S.A. s-a întâlnit cu inculpatul, în prezența soției sale, S.J., iar S.C. a rămas să aștepte în fața magazinului.

Inculpatul S.N. a efectuat un control al mărfii din magazin și apoi, a fost invitat într-o magazie în care se afla o masă cu scaune, unde erau depozitate mai multe mărfuri, alăturată camerei în care se vindeau produsele. După ce au intrat în magazia respectivă, denunțătorul a închis ușa dintre cele două încăperi. In magazia respectivă, denunțătorul S.A. a predat inculpatului suma de 100 de euro, spunând că mai mult nu are, iar inculpatul a primit bancnota respectivă și a introdus-o în buzunarul stâng al pantalonului pe care îl purta.

Ulterior primirii sumei cu titlu de mită, inculpatul a completat procesul-verbal de constatare din 1 august 2012 în care a consemnat că „s-a verificat etichetarea, afișarea prețurilor. Nu s-au constatat deficiențe". învinuitul a semnat în calitate de agent constatator și a solicitat vânzătoarei S.J. să semneze la rubrica „operator economic" în calitate de persoană în prezența căreia a fost efectuat controlul, iar la rubrica „agent constatator" l-a trecut și pe colegul său C.D., care nu a semnat procesul-verbal.

După ce a finalizat întocmirea procesului-verbal de constatare învinuitul a părăsit magazinul și împreună cu colegii săi, C.D. și V.P. au plecat în direcția orașului Măcin, cu autoturismul de serviciu.

Imediat după părăsirea magazinului denunțătorul a contactat organele de anchetă, cărora le-a transmis seria bancnotei oferită cu titlu de mită și a precizat expres că inculpatul a introdus bancnota în buzunarul stâng al pantalonului.

La sediul D.G.A. - B.J.A. Tulcea s-a format o echipă de anchetă sub conducerea procurorului de caz, care s-a deplasat către orașul Măcin, în vederea interceptării și surprinderii în flagrant a inculpatului S.N.

La intrarea în orașul Macin, în jurul orelor 13

30

, a fost depistat în trafic autoturismul, care se deplasa în direcția municipiului Tulcea. Pe traseul respectiv, la ieșirea din satul Revărsarea, conducătorul autoturismului a oprit mașina în jurul orelor 13 într-un spațiu amenajat pe marginea drumului, iar echipa de anchetă a solicitat tuturor persoanelor din mașină să-și prezinte identitatea și să prezinte sumele de bani pe care le dețin asupra lor.

În prezența martorilor asistenți O.G. și R.G., s-a stabilit că ocupanții autoturismului sunt comisarii S.N., C.D. și V.P., iar învinuitul a prezentat echipei de anchetă și martorilor asistenți o bancnotă de 100 euro, pe care a scos-o din buzunarul stâng al pantalonului.

Cu ocazia surprinderii în flagrant a inculpatului, s-a procedat la întocmirea unui proces-verbal în prezența martorilor asistenți, iar inculpatul a precizat în conținutul procesului-verbal că bancnota de 100 euro a găsit-o în buzunarul genții personale în timp ce se deplasa cu autoturismul de serviciu dinspre localitatea Macin, spre Tulcea, chiar înainte de oprirea sa de către organele judiciare și imediat după ce a descoperit bancnota, a scos-o din servietă și a introdus-o în buzunarul din stânga-față a pantalonilor. A mai precizat inculpatul că nu cunoaște proveniența bancnotei și nu și-a explicat

motivul pentru care s-a aflat în servietă deoarece nu a văzut nicio persoană care să o introducă în servieta sa.

Cu aceeași ocazie a fost ridicat de către echipa de anchetă procesul-verbal de constatare, întocmit de către inculpat la agentul economic SC C.B. SRL din com. Carcaliu, județul Tulcea.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S.N.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului S.N. s-a solicitat a se constata ca inculpatul nu a săvârșit infracțiunea prevăzuta de art. 254 C. pen. și, pe cale de consecință, admiterea apelului, desființarea sentinței de fond si achitarea inculpatului, criticându-se sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că, instanța de fond nu a dat o corectă interpretare probelor administrate în cauză, nu a concluzionat corect asupra lor, coroborând până și inadvertențele din declarațiile denunțătorului pentru a retine vinovăția inculpatului; s-a arătat că declarațiile denunțătorului oferă contradicții și nimic din ce spune denunțătorul nu poate primi credibilitate și nu poate fi reținut cu titlu de vinovăție în sarcina acestuia, mai ales că, cele relatate nu se coroborează cu alte probe; s-a mai susținut că nu poate fi reținută ca element de coroborare, nici împrejurarea că asupra inculpatului s-a găsit bancnota de 100 euro, aceasta pentru că martorul denunțător a declarat că i-a înmânat bancnota și inculpatul a băgat-o în buzunarul stânga față a pantalonului iar inculpatul spune ca a găsit bancnota in buzunarul servietei sale si ca nu i-a fost oferita direct de S.A., ca a găsit bancnota in mașina când si-a deschis geanta pentru a caută ceva; al doilea aspect de critica, vizează susținerea instanței care arata ca „nu considera ca este relevant, pentru reținerea vinovăției, daca inculpatul a pretins bani sau i-a primit „din obișnuința" având în vedere că infracțiunea de luare de mita este o infracțiune „care se consuma în momentul primirii, pretinderii, acceptării promisiunii ori a respingerii acesteia, nefiind condiționata de darea banilor ori de respectarea promisiunii"; instanța de fond a reținut că luarea de mita nu este condiționata de darea banilor dar ca, in speța, infracțiunea s-a consumat prin primirea bancnotei de 100 euro pentru a nu aplica, in urma controlului sumar pe care l-a efectuat o amenda contravenționala deși existau nereguli, esențial în cauza fiind faptul că bancnota de 100 euro a fost găsita asupra inculpatului in momentul controlului; în speța, nimic nu demonstrează susținerea Parchetului ca S.N. ar fi primit suma de 100 euro pentru a încheia un proces verbal din care sa rezulte ca societatea SC C.B. SRL funcționează in Condiții corespunzătoare normelor relative la protecția consumatorilor iar instanța de fond ar fi trebuit sa stabilească fără dubii - daca S.N. a constatat nereguli care atrăgeau aplicarea amenzii contravenționale și a primit suma de 100 euro pentru a nu încheia un act cu o atare sancțiune, ci una exoneratoare de plata precum avertismentul; în acest sens, s-a solicitat a se observa ca pe data de 6 noiembrie 2012, denunțătorul - martor declara instanței ca atunci când a ajuns la magazin - inculpatul i-a spus ca a constatat niște nereguli si o sa-i dea un avertisment; aceasta înseamnă ca agentul constatator hotărâse, înainte de a se vedea cu denunțătorul, ce sancțiune va da pentru neregulile constatate, hotărâre comunicata fără echivoc si fără vreo înțelegere prealabila sau concomitenta încheierii respectivului proces verbal în sensul înlocuirii unei eventuale cuvenita răspundere contravențională cu amenda contravențională.

La termenul din data 07 martie 2013, inculpatul S.N. a precizat personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 30/P din data de 07 martie 2013 a Curții de Apel Constanța s-a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul S.N.  împotriva sentinței penale nr. 163 din 4 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în Dosarul penal nr. 5523/88/2012.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat S.N. la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 189 C. proc. pen., onorariul de 200 lei pentru avocatul desemnat din oficiu I.G.A. urmează a se plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelul formulat în cauză de către inculpatul S.N. nu este fondat, pentru următoarele:

Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului S.N. sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

În acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:

- denunțul și declarațiile martorului denunțător S.A.

-

declarațiile martorilor S.J. și S.C.

-

procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante însoțit de planșa fotografică,

-

procesul-verbal de consemnare a seriei bancnotei de 100 euro întocmit la data de 1 august 2012 între orele 11

35

și orele 11

45

,

- procesul-verbal de constatare din 1 august 2012. încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul S.N. este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Curtea a constatat că nu este întemeiată critica inculpatului prin care s-a susținut că declarațiile denunțătorului oferă contradicții și nimic din ce spune denunțătorul nu poate primi credibilitate și nu poate fi reținut cu titlu de vinovăție în sarcina acestuia având în vedere că cele relatate nu se coroborează cu alte probe.

În acest sens, Curtea a constatat că mai multe aspecte menționate de către martorul denunțător S.A. în denunțul său precum și declarațiile date de către acesta se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză:

-

procesul verbal încheiat la data de 01 august 2012 încheiat de către procurorul de caz din care reiese că denunțătorul S.A. a anunțat telefonic la ora 11:32 că pe timpul controlului efectuat în acea zi de către o echipă de control din cadrul O.P.C. Tulcea inculpatul S.N. i-a pretins suma de 100 euro (pentru a întocmi un act de control din care să rezulte că societatea respectivă funcționează în condiții corespunzătoare în raport de normele privind protecția consumatorului) și că i-a remis acestuia o bancnotă de 100 euro pe care inculpatul S.N. a introdus-o în buzunarul stâng din față al pantalonilor (fila 5 d.u.p.);

-

procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 01 august 2012 (și planșa foto aferentă), la ieșirea din localitatea Luncavița unde a fost oprită în trafic autoturismul cu care se deplasa echipa de control din cadrul O.P.C. Tulcea care efectuase în acea zi controlul la firma denunțătorului, asupra inculpatului S.N. fiind găsite mai multe bancnote în lei și o bancnotă de 100 euro, deci cea indicată telefonic de către denunțător, această bancnotă fiind găsită chiar în locul indicat de către denunțător: buzunarul stânga față al pantalonilor inculpatului (filele 6-8 d.u.p., filele 9-12 d.u.p.);

-

declarațiile martorilor S.J. și S.C. (soția, respectiv fiul denunțătorului) care au precizat aceleași aspecte relatate de către denunțător în cu privire la activitatea de control efectuată de către inculpatul S.N. în data de 01 august 2012 la SC C.B. SRL Carcaliu, administrat de către S.C. (fiul denunțătorului), finalizată cu remiterea către inculpatul S.N. a sumei de 100 euro pentru a nu aplica o amendă contravențională;

- procesul verbal de constatare încheiat la data de 01 august 2012 în urma controlului efectuat la SC C.B. SRL Carcaliu din care s-a menționat că „nu s-au constatat deficiențe" (fila 52 d.u.p.), acest aspect coroborându-se cu aspectul relatat de către denunțător, referitor la faptul că i-a dat inculpatului S.N. suma de 100 euro pentru a întocmi un act de control din care să rezulte că societatea respectivă funcționează în condiții corespunzătoare în raport de normele privind protecția consumatorului;

- declarațiile martorilor V.P. și C.D. (colegi în echipa de control cu inculpatul S.N. în data de 01 august 2012) care au menționat că nu l-au văzut sau auzit pe inculpatul S.N. că ar fi găsit o bancnotă de 100 euro în geanta sa, bancnotă de care nu ar fi știut cum a ajuns în geantă sa, acești martori infirmând apărarea inculpatului în sensul că nu știe cum a ajuns bancnota de. 100 euro în geanta sa și că după ce ar fi găsit bancnota în geantă a introdus-o în buzunarul stânga față al pantalonilor;

- declarațiile martorilor O.G. și R.G., martori asistenți la realizarea flagrantului, acești martori menționând că au asistat la legitimarea ocupanților autoturismului, repsectiv a comisarilor O.P.C. Tulcea: S.N., C.D. și V.P., iar inculpatul S.N. a prezentat echipei de anchetă și martorilor asistenți o bancnotă de 100 euro, pe care a scos-o din buzunarul stâng al pantalonului.

De asemenea, critica că denunțul a fost unul conceput de către ofițerii serviciului Județean Anticorupție Tulcea și dictat denunțătorului nu a fost dovedită în nici o modalitate, fiind o apreciere personală a apărătorului inculpatului.

Dimpotrivă, Curtea a constatat că denunțul din data de 16 iulie 2012 este olograf, scris personal de către denunțătorul S.A., căruia i s-au adus la cunoștință prevederile art. 259 C. pen. privind infracțiunea de denunțare calomnioasă (filele 2-3 d.u.p.), că acest denunț a fost scris cu două săptămâni înainte de realizarea flagrantului, că viza mai multe persoane în echipe de control de la O.P.C. Tulcea care au venit anterior în control și care i-au solicitat inițial câte 500 lei, iar ulterior câte 1.000 lei pentru fiecare control, pentru a nu aplica sancțiuni contravenționale.

De asemenea, Curtea a constatat că denunțul cu privire la fapta comisă de către inculpatul S.N. în data de 01 august 2012 este un denunț oral, efectuat potrivit art. 223 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., astfel cum s-a menționat mai sus (fila 5 d.u.p.).

Astfel cum s-a arătat mai sus, nu este întemeiată nici apărarea inculpatului S.N., în sensul că nu știe cum a ajuns bancnota de 100 euro în geanta sa și că după ce ar fi găsit bancnota în geantă a introdus-o în buzunarul stânga față al pantalonilor, martorii V.P. și C.D. (colegi în echipa de control cu inculpatul S.N. în data de 01 august 2012) care au menționat că nu l-au văzut sau auzit pe inculpatul S.N. că ar fi găsit o bancnotă de 100 euro în geanta sa, bancnotă de care nu ar fi știut cum a ajuns în geantă sa.

De asemenea acești martori au menționat că inculpatul S.N. a intrat singur și a efectuat controlul la SC C.B. SRL, Carcaliu, aspect care se coroborează și cu declarațiile martorului denunțător și a martorilor S.J. și S.C. care au menționat că în incinta magazinului a intrat doar inculpatul S.N., acesta efectuând actul de control; același aspect reiese și din conținutul procesul-verbal de constatare care în dreptul rubricii „Agenți constatatori" există doar semnătura inculpatului.

Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului S.N. pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, fapta inculpatului S.N., care în exercitarea atribuțiilor de serviciu în calitate de comisar în cadrul A.N.P.C. - C.J.P.C. Tulcea, a primit la data de 1 august 2012, în jurul orelor 11

35

de la denunțătorul S.A., suma de 100 euro, pentru a întocmi un act de control, respectiv procesul-verbal de constatare din care să rezulte că SC C.B. SRL funcționează în condiții corespunzătoare, în raport de normele privind protecția consumatorului, constituie infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) din C. pen. cu ref. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Curtea a reținut că infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. constă în „Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri".

Astfel cum a reieșit din actele aflate la dosar și necontestate de către inculpat, inculpatul S.N. este funcționar, săvârșind infracțiunea în exercitarea atribuțiilor de serviciu în calitate de comisar în cadrul A.N.P.C. Tulcea fapt ce atrage și aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Raportat la circumstanțele reale de comitere a faptei, Curtea a constatat că nu este întemeiată critica inculpatului în sensul că pentru a se putea reține infracțiunea de luare de mită ar fi trebuit să se dovedească că inculpatul ar fi constatat existența unor nereguli la SC C.B. SRL.

Astfel, din aspectele expuse mai sus, Curtea a reținut că în urma remiterii de către denunțător a sumei de 100 euro inculpatului S.N., acesta din urmă nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, respectiv efectuarea în mod temeinic a unui control la SC C.B. SRL, ci doar a încheiat procesul-verbal de constatare în care a menționat că SC C.B. SRL funcționează în condiții corespunzătoare în raport de normele privind protecția consumatorului.

În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce a fost aplicată, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. și a stabilit pentru inculpatul S.N. o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunii și persoanei inculpatului.

În acest sens, Curtea a avut în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptei, persoana inculpatului, modul concret de săvârșire a acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului S.N., acesta având până la data comiterii faptei o conduită bună (loc de muncă, studii superioare, lipsa antecedentelor penale), instanța de fond reținând în mod temeinic în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă facultativă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. putând fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată, fiind îndeplinite cerințele art. 81 C. pen., raportat la circumstanțele reale de comitere a faptei, la cuantumul sumei primite (100 euro), la circumstanțele personale ale inculpatului (în vârsta de 58 de ani, la primul conflict cu legea penală), pronunțarea condamnării inculpatului reprezentând un avertisment pentru acesta și în viitor nu va mai comite alte infracțiuni.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.N.

Prin motivele scrise de recurs a invocat nulitatea absolută a actelor.de urmărire penală întrucât au fost efectuate de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea deși în raport cu calitatea sa de funcționar public cu atribuții de control în cadrul O.P.C. Tulcea, urmărirea penală trebuia efectuată de D.N.A.

O a doua critică vizează nulitatea absolută a judecării apelului în lipsa apărătorului ales.

O ultimă critică se referă la nevinovăția sa în comiterea faptei.

Examinând recursul declarat de inculpat prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, se impun următoarele considerații de ordin teoretic referitoare la limitele examinării cauzei în calea de atac a recursului.

Din analiza conținutului cazurilor de casare expres prevăzute de art. 385 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că, prin limitarea obiectului judecății în recurs, legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, legislația procesuală a instituit regula casării exclusiv în ceea ce privește chestiunile de nelegalitate, menționate în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., recursul devenind așadar,

o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii, conducând la o judecată care nu mai poate purta asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii.

Prin urmare, din perspectiva finalității avute în vedere, recursul nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, respectiv a situației de fapt, stabilirea vinovăției și a pedepsei aplicate, ci doar sancționarea sentințelor ori deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

Pornind de la principiul; impus prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, potrivit căruia examinarea cauzei în recurs se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost recurată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, instanța de recurs nu poate cenzura situația de fapt.

Decizia recurată a fost pronunțată la data de 07 martie 2013, ulterior intrării în vigoare, pe 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013 privind unele-măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Primul motiv de recurs se referă la necompetența Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea de a efectua urmărirea penală în cauză. Sub acest aspect recurentul a susținut că având în vedere calitatea sa de funcționar public cu atribuții de control în cadrul O.P.C. Tulcea, urmărirea penală trebuia efectuată de D.N.A.

Critica nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2 din 2013, și niciunui alt caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2 din 2013, hotărârile sunt supuse casării în cazul în care, în cursul judecății, nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea: persoanei.

Prin urmare, interpretând per a contrario dispoziția legală menționată, se deduce că nu se circumscrie acestui motiv de casare, împrejurarea nerespectării dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei în cursul urmăririi penale.

Cea de-a doua critică invocată vizează lipsa de apărare a inculpatului cu prilejul judecării apelului și se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 6 C. proc. pen.

Potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 6 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2 din 2013, hotărârile sunt supuse casării în cazul în care judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că la termenul din 07 martie 2013 când au avut loc dezbaterile în apel, inculpatul, prin apărător desemnat din oficiu, a formulat o cerere de amânare arătând că a luat legătura cu apărătorul său ales, însă acesta nu s-a putut prezenta.

Instanța de apel a respins cererea formulată de apelantul inculpat S.N. întrucât, în încheierea de ședință de la termenul anterior s-a menționat că se acordă un singur termen de judecată pentru acest motiv, iar la dosarul cauzei, apărătorul ales nu a depus nici o împuternicire avocațială și nici contractul de asistență juridică.

În raport cu cele anterior menționate, critica recurentului inculpat apare ca fiind neîntemeiată. în realitate, inculpatului i s-a asigurat apărarea de către un avocat desemnat din oficiu, în contextul în care i s-a dat posibilitatea angajării unui apărător ales și nu a făcut dovada efectuării vreunui demers în acest sens.

Critica inculpatului vizând nevinovăția sa în comiterea faptei este în contradicție cu datele ce caracterizează situația de fapt reținută de instanța de apel și, pentru a analiza temeinicia susținerilor recurentului, instanța de recurs ar trebui să cenzureze situația de fapt, să verifice concordanța dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate, ceea ce nu este permis prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul este neîntemeiat urmând a fi respins, ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva Deciziei penale nr. 30/P din data de 07 martie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2013.