ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1768/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1768/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 173 din 21 decembrie

2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. 6019/88/2012, s-au

dispus următoarele:

"În temeiul art.

20 - art. 174 - 176, lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a

condamnat pe inculpatul P.P., la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. cu referire la art. 176 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 71 C.

pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzută de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a

inculpatului începând cu 9 noiembrie 2011 și până la rămânerea definitivă a

prezentei hotărâri.

A admis acțiunea

civilă a S.C.J.U. Constanța.

A obligat inculpatul

la plata sumei de 1152 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea

civilă S.C.J.U. Constanța.

A obligat inculpatul

la plata sumei de 100.000 RON cu titlul de despăgubiri morale către partea

civilă P.V., prin reprezentantul legal Președintele Consiliului Județean

Tulcea.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în

vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat

în cauză, a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

nr. 597/P/2011 din 02 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Tulcea, înregistrat sub nr. 4637/88 din 02 decembrie 2011 la Tribunalul Tulcea,

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.P. pentru tentativă la

săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 alin. (1) -175 lit. c) C. pen.

Prin actul de

sesizare s-a reținut că în seara zilei de 22 noiembrie 2010, inculpatul l-a

trântit de mai multe ori în pat pe copilul său minor P.V. de 7 luni, lovindu-l

la un moment dat cu capul de spătarul patului, cauzându-i un traumatism cranian

ce a pus în pericol viața acestuia.

Prin Sentința penală

nr. 22 din 14 februarie 2012, Tribunalul Tulcea, în conformitate cu art. 334 C.

proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) -175 lit. c) C. pen. în

infracțiunile de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C.

pen. și rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 306 C. pen., iar

în baza art. 42 C. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Măcin, jud. Tulcea.

Prin Sentința penală

nr. 54 din 23 mai 2012, Judecătoria Măcin a condamnat pe inculpatul P.P. la o

pedeapsă de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare

corporală gravă și 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de rele

tratamente aplicate minorului.

Prin Decizia penală

nr. 91/MP din 11 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanța a admis recursurile

declarate de inculpat și Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin, a casat

Sentința penală nr. 54 din 23 mai 2012 a Judecătoriei Măcin și a dispus

rejudecarea cauzei de către Tribunalul Tulcea, Curtea apreciind că activitatea

infracțională a inculpatului este susceptibilă a fi încadrată în dispozițiile

art. 20 raportat la art. 174, alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

La termenul din 23

octombrie 2012 Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din

tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174

alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în tentativă la omorul deosebit de

grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. c) C.

pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., având în vedere că inculpatul mai

săvârșise anterior o infracțiune de omor.

Începând cu vara

anului 2009, P.P. și M.M. au început o relație de concubinaj, relație din care

la 04 aprilie 2010 s-a născut P.V.

Cei doi, împreună cu

copilul locuiau în loc. C., jud. Tulcea, într-o casă proprietatea inculpatului.

În perioada 17 - 22

noiembrie 2010, minorul P.V. împreună cu mama sa M.M. au fost internați în

Spitalul Orășenesc Măcin deoarece copilul suferea de enterocolită.

La externare, pe 22

noiembrie 2010, M.M. împreună cu minorul s-au întors la domiciliul concubinului

P.P.

În după amiaza zilei

de 22 noiembrie 2010, pe la orele 18

00

, P.P. a venit acasă de la

muncă într-o stare vizibilă de ebrietate, după care a plecat din nou în

localitate pentru a-și cumpăra țigări, prilej cu care a mai consumat o bere.

Trebuie reținut că

starea de ebrietate era una obișnuită și normală pentru inculpat și de obicei

pe fondul acestei stări devenea extrem de violent.

În jurul orelor 21

00

,

copilul a fost culcat în pătuțul său și în aceeași cameră, în patul lor s-au

culcat P.P. și M.M.

În jurul orelor 23

00

,

copilul s-a trezit din somn și a început să plângă tare, ceea ce a făcut să-i

trezească și pe părinții săi, cu mențiunea că, plânsetul copilului l-a deranjat

foarte tare pe P.P., care se afla în starea de ebrietate, acesta devenind

foarte nervos.

Pe acest fond și

deranjat că nu poate dormi, P.P. inițial a început să țipe la concubina sa

reproșându-i că a venit prea devreme din spital cu băiatul și că el nu suportă

plânsetele acestuia.

M.M. s-a ridicat din

pat și a luat copilul în brațe, după care s-a ridicat inculpatul care s-a

apropiat de concubina sa și, nervos, a lovit-o și l-a luat pe copilul de 7 luni

din brațele mamei sale, întrucât acesta nu se liniștea, l-a pus pe copil în pat

și întrucât acesta continua să plângă, l-a apucat de piciorușe trântindu-l de

mai multe ori în patul de unde se ridicase el pentru a-l face să nu mai plângă.

În timp ce minorul

era trântit de mai multe ori în pat ținându-l de piciorușe, P.P. l-a lovit și

de spătarul patului.

Întrucât minorul nu

se oprea din plâns, a intervenit M.M. și a luat copilul din mâinile

concubinului, iar acesta a început să o amenințe că va băga cuțitul în ea și o

va omorî, iar copilul va fi luat de stat.

Datorită loviturilor

primite în zona capului, minorul a intrat în comă, astfel că a încetat să mai

plângă.

Realizând că situația

era gravă, M.M. a apelat serviciul de urgență 112 și în timp ce aceasta vorbea la

telefon, P.P. a stat lângă ea cu un cuțit, amenințând-o cu acte de violență

dacă va spune cele întâmplate cu copilul.

De altfel, acesta era

motivul pentru care inițial M.M. nu a declarat motivul pentru care a solicitat

ambulanța.

Odată venită

ambulanța, copilul și mama sa M.M. au fost luați și transportați la Spitalul

orașului Măcin, de unde în cursul aceleiași nopți au fost transferați la

Spitalul Județean de Urgență Tulcea, iar apoi au fost trimiși la Spitalul

Clinic Județean de Urgență Constanța, în comă de gradul III - IV.

În Spitalul Clinic

Județean de Urgență Constanța, copilul a rămas până pe data de 13 decembrie

2010, după care a fost retrimis la Spitalul Județean de Urgență Tulcea unde a

rămas internat până pe 22 decembrie 2010, dată la care nu s-a mai întors la

locuința inculpatului, fiind luat în plasament de DGASPC Tulcea.

Ca urmare a mai

multor examinări RMN și computer tomograf, s-a stabilit că minorul suferise un

politraumatism prin agresiune, identificându-se la analizele radiologice acumulări

hemoragice subdurale frontal bilateral subarahnoidiană, leziuni care, potrivit

raportului de constatare medico-legală nr. 559/A1 agresiune 30 noiembrie 2010 a

SML Constanța, a pus în primejdie viața minorului prin hemoragia meningee ce a

necesitat un tratament complex în condiții de spitalizare.

În același act

medical s-a mai reținut că pe corpul sugarului a fost identificată o mușcătură

umană la nivelul umărului drept, probabil executată tot de către tatăl

minorului și că pentru vindecarea leziunilor au fost necesare 16 - 18 zile de

îngrijiri medicale.

Audiat în faza de

urmărire penală cu privire la cele întâmplate în noaptea de 22 noiembrie 2010,

inculpatul a dat declarații contradictorii, în unele negând comiterea faptei,

iar în altele recunoscând că a trântit copilul în pat fără a realiza dacă

acesta s-a lovit de ceva tare sau nu.

Poziția de negare a

inculpatului a mai fost contrazisă și de M.M. care în declarația dată la 14

decembrie 2010 dar și în declarația dată în fața instanței a confirmat exact cele

reținute în rechizitoriu.

Astfel, M.M., a

afirmat că pe fondul plânsetelor copilului, inculpatul s-a ridicat din pat, s-a

dus la pătuț și l-a luat de picioare pe copil, trântidu-l de patul în care ei

dormeau, copilul lovindu-se cu capul de spătarul patului precum și faptul că,

după ce l-a trântit de mai multe ori, l-a luat în brațe și l-a legănat tare ca

să nu mai țipe și să plângă.

Deși a încercat să

intervină și să ia copilul din mâinile inculpatului, nu a reușit, întrucât

acesta a început să o amenințe că bagă cuțitul în ea și o omoară iar copilul îl

dă la stat.

Din declarația

martorei a mai rezultat că inculpatul avea obiceiul de a-i pune suzeta în gură

copilului, suzetă pe care o lega cu un elastic pentru ca aceasta să-i stea tot

timpul în gură pentru a nu mai plânge.

M.M. a precizat că,

pe fondul consumului de alcool, inculpatul era foarte violent, iar ea se simțea

neputincioasă în fața acestuia fiindu-i teamă și că, după externare, intenționa

să se ducă cu copilul la Centrul Maternal.

Martorul L.V. a

afirmat că în luna mai 2011 a plecat cu M. la București și au locuit

aproximativ o lună în com. Cornetu, jud. Ilfov, ocazie cu care aceasta i-a

povestit că în noaptea incidentului, pe fondul consumului exagerat de băuturi

alcoolice, nesuportând plânsetele copilului, l-a trântit, luându-l de picioare,

cu capul de spătarul patului.

Martorul a confirmat

că pe fondul consumului de alcool inculpatul devenea foarte violent și făcea

scandal, fiind cunoscut cu această atitudine în comuna C.

Legat de comportamentul

foarte violent al inculpatului, relevantă a fost și declarația martorei Ș.A.,

locuitoare a comunei C. care a afirmat, printre altele, că din discuțiile

purtate cu M.M., aceasta a afirmat că este bătută frecvent de concubinul său.

A mai arătat martora

că s-a dus odată cu intenția de a spăla băiatul, urmând să-l ia la ea și când a

ajuns acolo a constatat că muzica era tare, iar copilul plângea și avea o

suzetă în gură legată cu un elastic la spatele capului și că, mama copilului nu

avea niciun cuvânt de spus în casă și era forțată să facă ce spunea inculpatul.

Inculpatul a fost

supus și unei constatări tehnico-științifice de testare poligraf din care a

rezultat că acesta a avut un comportament simulat la întrebările relevante ale

cauzei.

De asemenea în cauză

s-a efectuat și o expertiză medico-legală psihiatrică, din care rezultă că la

data comiterii faptei acesta avea discernământ.

Situația de fapt

reținută s-a stabilit în baza următoarelor mijloace de probă: raportul de

constatare medico-legală a minorului, investigațiile la internare a acestuia

precum și a foilor de observații însoțite de acte medicale, declarațiile

martorilor M.M., L.V. și Ș.A. și declarațiile inculpatului.

În raport de situația

de fapt reținută, s-a stabilit că fapta inculpatului P.P. care în seara zilei

de 22 noiembrie 2010, l-a trântit de mai multe ori în pat pe copilul său minor

P.V. de 7 luni, lovindu-l la un moment dat cu capul de spătarul patului,

cauzându-i un traumatism cranian ce a pus în pericol viața acestuia, întrunește

elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de

grav, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. c)

C. pen.

Din fișa de cazier a

inculpatului a rezultat că acesta a mai suferit o condamnare de 8 ani

închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 43 din 29 martie 2000 de

Tribunalul Tulcea, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174

C. pen.

În aceste condiții,

inculpatului i-au fost aplicabile și prevederile art. 37 lit. b) C. pen.

referitoare la recidiva postexecutorie.

Având în vedere

pericolul social deosebit al faptei comise, rezultat din punerea în pericol de

către inculpat a vieții fiului său de numai 7 luni, de modul și împrejurările

comiterii faptei, care denotă violența deosebită a inculpatului, de persoana

inculpatului, care nu a recunoscut comiterea faptei și este recidivist, fiind

anterior condamnat pentru comiterea unei alte infracțiuni de omor, s-a dispus,

în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic.

art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea pe inculpatului P.P. la pedeapsa de 10 ani

închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) cu ref. la art. 176 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei

principale.

De asemenea, în baza

art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, având în

vedere subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii și soluția de

condamnare adoptată.

În baza art. 88 C.

pen., din pedeapsă s-a dedus durata reținerii și arestării preventive începând

cu 9 noiembrie 2011 și până la rămânerea definitivă a hotărâri.

Sub aspectul laturii

civile, trebuie reținut că reprezentantul legal al minorului Consiliul Județean

Tulcea s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000 RON daune morale.

Avându-se în vedere

că minorul a suferit multiple leziuni la o vârstă atât de fragedă, când alți

copii se bucură de căldura părintească în timp ce el a fost supus mai multor

intervenții chirurgicale și că în prezent acesta se află în plasament la

Centrul de Plasament "C." din mun. Tulcea, s-a apreciat că suma de

100.000 RON cu titlul de daune morale în favoarea copilului, este necesară și

suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de acesta.

S-a admis acțiunea

civilă a S.C.J.U. Constanța și a fost obligat inculpatul la plata sumei de

1.152 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă S.C.J.U.

Constanța.

Împotriva

sus-menționatei sentințe a formulat apel inculpatul P.P. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În mod greșit

instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima

viața copilului, violențele exercitate asupra minorului fiind determinate de

starea de ebrietate în care s-a aflat în acel moment.

Instanța de fond a

realizat o individualizare greșită a pedepsei, cuantumul pedepsei fiind mult

prea mare în raport de împrejurările și modalitatea de comitere dar și în

raport de circumstanțele personale ale inculpatului.

Instanța de fond a

soluționat în mod greșit acțiunea civilă prin stabilirea într-un cuantum

nejustificat a daunelor morale pentru minorul P.V.

Prin Decizia penală

nr. 2/MP din 13 februarie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul

formulat de apelantul inculpat P.P. împotriva Sentinței penale nr. 173 din 21

decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 6019/88/2012.

În baza art. 383

alin. (1

1

) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. și art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a

inculpatului P.P.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv, pentru inculpatul P.P. de

la 21 decembrie 2012, la zi.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul inculpat P.P. la plata

cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 RON.

În baza art. 189 C.

proc. pen., onorariul parțial avocat oficiu, în sumă de 200 RON a fost avansat

din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat G.M.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod

corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat, în

acord cu materialul probator administrat în cauză.

S-a mai reținut că

prima instanță a avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen., inclusiv gradul de pericol social concret al faptei comise prin prisma

tuturor elementelor prin care se circumstanțiază cât și circumstanțele

personale ale inculpatului recurent, realizând o individualizare corectă a

pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare,

astfel încât acestea să conducă la realizarea scopului și funcțiilor pedepsei

astfel cum sunt stabilite prin disp. art. 52 alin. (1) și (2) C. pen.

Instanța a apreciat

că din perspectiva circumstanțelor reale în care s-a comis fapta, aceasta a

prezentat un grad deosebit de ridicat de pericol social determinat de

împrejurările și modalitatea de comitere, exercitarea de multiple acte de

violență asupra unui copil în vârstă de numai 7 luni, acte de violență care au

încetat numai în momentul în care copilul și-a pierdut cunoștința.

S-a mai reținut că în

mod corect s-a stabilit de instanța de fond cuantumul daunelor morale acordate

minorului P.V., având în vedere suferințele fizice deosebite ce i-au fost

provocate prin actele de violență exercitate asupra sa, faptul că o ființă la o

vârstă atât de fragedă când trebuia să se bucure de dragostea și atenția

părinților săi i-a fost pusă în primejdie viața urmare a leziunilor deosebit de

grave ce i-au fost produse, de împrejurarea că urmare a comportamentului

tatălui său a fost necesară instituționalizarea sa.

Față de

considerentele expuse s-au apreciat criticile formulate de inculpat ca

neîntemeiate.

Împotriva acestei

decizii inculpatul P.P. a declarat, în termenul legal prezentul recurs.

Invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a

pus concluzii de admitere a recursului și reindividualizarea pedepsei în sensul

reducerii acesteia. Totodată, a solicitat ca instanța să dea o mai mare

eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., apreciind că

pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este

prea aspră.

Înalta Curte de

Casație și Justiție analizând recursul declarat de inculpat în raport cu cazul

de casare invocat, art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar și

în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

apreciază că acesta este nefondat.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în

urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală

cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei

este justă, fiind corespunzătoare situației de fapt reținută.

În raport de situația

de fapt reținută de instanță, s-a stabilit că fapta inculpatului P.P. care la

data de 22 noiembrie 2010 l-a trântit de mai multe ori în pat pe copilul său

minor P.V. de 7 luni, lovindu-l la un moment dat cu capul de spătarul patului,

cauzându-i un traumatism cranian ce a pus în pericol viața acestuia, întrunește

elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de

grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1)

lit. c) C. pen.

Înalta Curte

apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât

sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.

În procesul de

individualizare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile

generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol

social ridicat al faptei comise, rezultat din punerea în pericol de către

inculpat a vieții fiului său, în vârstă de numai 7 luni, modul și împrejurările

comiterii faptei care denotă violența deosebită a inculpatului, persoana

inculpatului, care nu a recunoscut comiterea faptei și este recidivist, fiind

anterior condamnat pentru comiterea unei alte infracțiuni de omor, aspecte ce

au condus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum și modalitate de

executare este în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei, astfel cum

acesta este reglementat de disp. art. 52 C. pen.

Față de

considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de

inculpat.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

9 noiembrie 2011 la 24 mai 2013.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva Deciziei penale nr.

2/MP din 13 februarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 9

noiembrie 2011 la 24 mai 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 mai 2013.

Procesat

de GGC - GV