ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1768/2013

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 173 din 21 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. 6019/88/2012, s-au dispus următoarele: "În temeiul art. 20 - art. 174 - 176, lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.P., la o pedeapsă de 10 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 176 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu 9 noiembrie 2011 și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. A admis acțiunea civilă a S.C.J.U. Constanța. A obligat inculpatul la plata sumei de 1152 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă S.C.J.U. Constanța. A obligat inculpatul la plata sumei de 100.000 RON cu titlul de despăgubiri morale către partea civilă P.V., prin reprezentantul legal Președintele Consiliului Județean Tulcea. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 597/P/2011 din 02 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, înregistrat sub nr. 4637/88 din 02 decembrie 2011 la Tribunalul Tulcea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.P. pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) -175 lit. c) C. pen. Prin actul de sesizare s-a reținut că în seara zilei de 22 noiembrie 2010, inculpatul l-a trântit de mai multe ori în pat pe copilul său minor P.V. de 7 luni, lovindu-l la un moment dat cu capul de spătarul patului, cauzându-i un traumatism cranian ce a pus în pericol viața acestuia.

Prin Sentința penală nr. 22 din 14 februarie 2012, Tribunalul Tulcea, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) -175 lit. c) C. pen. în infracțiunile de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 306 C. pen., iar în baza art. 42 C. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin, jud. Tulcea. Prin Sentința penală nr. 54 din 23 mai 2012, Judecătoria Măcin a condamnat pe inculpatul P.P. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă și 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului.

Prin Decizia penală nr. 91/MP din 11 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanța a admis recursurile declarate de inculpat și Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin, a casat Sentința penală nr. 54 din 23 mai 2012 a Judecătoriei Măcin și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Tulcea, Curtea apreciind că activitatea infracțională a inculpatului este susceptibilă a fi încadrată în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174, alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. La termenul din 23 octombrie 2012 Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în tentativă la omorul deosebit de grav prev. de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., având în vedere că inculpatul mai săvârșise anterior o infracțiune de omor. Începând cu vara anului 2009, P.P. și M.M. au început o relație de concubinaj, relație din care la 04 aprilie 2010 s-a născut P.V. Cei doi, împreună cu copilul locuiau în loc. C., jud. Tulcea, într-o casă proprietatea inculpatului. În perioada 17 - 22 noiembrie 2010, minorul P.V. împreună cu mama sa M.M. au fost internați în Spitalul Orășenesc Măcin deoarece copilul suferea de enterocolită. La externare, pe 22 noiembrie 2010, M.M. împreună cu minorul s-au întors la domiciliul concubinului P.P. În după amiaza zilei de 22 noiembrie 2010, pe la orele 18 00 , P.P.

a venit acasă de la muncă într-o stare vizibilă de ebrietate, după care a plecat din nou în localitate pentru a-și cumpăra țigări, prilej cu care a mai consumat o bere. Trebuie reținut că starea de ebrietate era una obișnuită și normală pentru inculpat și de obicei pe fondul acestei stări devenea extrem de violent. În jurul orelor 21 00 , copilul a fost culcat în pătuțul său și în aceeași cameră, în patul lor s-au culcat P.P. și M.M. În jurul orelor 23 00 , copilul s-a trezit din somn și a început să plângă tare, ceea ce a făcut să-i trezească și pe părinții săi, cu mențiunea că, plânsetul copilului l-a deranjat foarte tare pe P.P., care se afla în starea de ebrietate, acesta devenind foarte nervos.

Pe acest fond și deranjat că nu poate dormi, P.P. inițial a început să țipe la concubina sa reproșându-i că a venit prea devreme din spital cu băiatul și că el nu suportă plânsetele acestuia. M.M. s-a ridicat din pat și a luat copilul în brațe, după care s-a ridicat inculpatul care s-a apropiat de concubina sa și, nervos, a lovit-o și l-a luat pe copilul de 7 luni din brațele mamei sale, întrucât acesta nu se liniștea, l-a pus pe copil în pat și întrucât acesta continua să plângă, l-a apucat de piciorușe trântindu-l de mai multe ori în patul de unde se ridicase el pentru a-l face să nu mai plângă. În timp ce minorul era trântit de mai multe ori în pat ținându-l de piciorușe, P.P. l-a lovit și de spătarul patului.

Întrucât minorul nu se oprea din plâns, a intervenit M.M. și a luat copilul din mâinile concubinului, iar acesta a început să o amenințe că va băga cuțitul în ea și o va omorî, iar copilul va fi luat de stat. Datorită loviturilor primite în zona capului, minorul a intrat în comă, astfel că a încetat să mai plângă. Realizând că situația era gravă, M.M. a apelat serviciul de urgență 112 și în timp ce aceasta vorbea la telefon, P.P. a stat lângă ea cu un cuțit, amenințând-o cu acte de violență dacă va spune cele întâmplate cu copilul. De altfel, acesta era motivul pentru care inițial M.M. nu a declarat motivul pentru care a solicitat ambulanța. Odată venită ambulanța, copilul și mama sa M.M. au fost luați și transportați la Spitalul orașului Măcin, de unde în cursul aceleiași nopți au fost transferați la Spitalul Județean de Urgență Tulcea, iar apoi au fost trimiși la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, în comă de gradul III - IV.

În Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, copilul a rămas până pe data de 13 decembrie 2010, după care a fost retrimis la Spitalul Județean de Urgență Tulcea unde a rămas internat până pe 22 decembrie 2010, dată la care nu s-a mai întors la locuința inculpatului, fiind luat în plasament de DGASPC Tulcea. Ca urmare a mai multor examinări RMN și computer tomograf, s-a stabilit că minorul suferise un politraumatism prin agresiune, identificându-se la analizele radiologice acumulări hemoragice subdurale frontal bilateral subarahnoidiană, leziuni care, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 559/A1 agresiune 30 noiembrie 2010 a SML Constanța, a pus în primejdie viața minorului prin hemoragia meningee ce a necesitat un tratament complex în condiții de spitalizare.

În același act medical s-a mai reținut că pe corpul sugarului a fost identificată o mușcătură umană la nivelul umărului drept, probabil executată tot de către tatăl minorului și că pentru vindecarea leziunilor au fost necesare 16 - 18 zile de îngrijiri medicale. Audiat în faza de urmărire penală cu privire la cele întâmplate în noaptea de 22 noiembrie 2010, inculpatul a dat declarații contradictorii, în unele negând comiterea faptei, iar în altele recunoscând că a trântit copilul în pat fără a realiza dacă acesta s-a lovit de ceva tare sau nu. Poziția de negare a inculpatului a mai fost contrazisă și de M.M. care în declarația dată la 14 decembrie 2010 dar și în declarația dată în fața instanței a confirmat exact cele reținute în rechizitoriu.

Astfel, M.M., a afirmat că pe fondul plânsetelor copilului, inculpatul s-a ridicat din pat, s-a dus la pătuț și l-a luat de picioare pe copil, trântidu-l de patul în care ei dormeau, copilul lovindu-se cu capul de spătarul patului precum și faptul că, după ce l-a trântit de mai multe ori, l-a luat în brațe și l-a legănat tare ca să nu mai țipe și să plângă. Deși a încercat să intervină și să ia copilul din mâinile inculpatului, nu a reușit, întrucât acesta a început să o amenințe că bagă cuțitul în ea și o omoară iar copilul îl dă la stat. Din declarația martorei a mai rezultat că inculpatul avea obiceiul de a-i pune suzeta în gură copilului, suzetă pe care o lega cu un elastic pentru ca aceasta să-i stea tot timpul în gură pentru a nu mai plânge.

M.M. a precizat că, pe fondul consumului de alcool, inculpatul era foarte violent, iar ea se simțea neputincioasă în fața acestuia fiindu-i teamă și că, după externare, intenționa să se ducă cu copilul la Centrul Maternal. Martorul L.V. a afirmat că în luna mai 2011 a plecat cu M. la București și au locuit aproximativ o lună în com. Cornetu, jud. Ilfov, ocazie cu care aceasta i-a povestit că în noaptea incidentului, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, nesuportând plânsetele copilului, l-a trântit, luându-l de picioare, cu capul de spătarul patului. Martorul a confirmat că pe fondul consumului de alcool inculpatul devenea foarte violent și făcea scandal, fiind cunoscut cu această atitudine în comuna C. Legat de comportamentul foarte violent al inculpatului, relevantă a fost și declarația martorei Ș.A., locuitoare a comunei C. care a afirmat, printre altele, că din discuțiile purtate cu M.M., aceasta a afirmat că este bătută frecvent de concubinul său.

A mai arătat martora că s-a dus odată cu intenția de a spăla băiatul, urmând să-l ia la ea și când a ajuns acolo a constatat că muzica era tare, iar copilul plângea și avea o suzetă în gură legată cu un elastic la spatele capului și că, mama copilului nu avea niciun cuvânt de spus în casă și era forțată să facă ce spunea inculpatul. Inculpatul a fost supus și unei constatări tehnico-științifice de testare poligraf din care a rezultat că acesta a avut un comportament simulat la întrebările relevante ale cauzei. De asemenea în cauză s-a efectuat și o expertiză medico-legală psihiatrică, din care rezultă că la data comiterii faptei acesta avea discernământ. Situația de fapt reținută s-a stabilit în baza următoarelor mijloace de probă: raportul de constatare medico-legală a minorului, investigațiile la internare a acestuia precum și a foilor de observații însoțite de acte medicale, declarațiile martorilor M.M., L.V.

și Ș.A. și declarațiile inculpatului. În raport de situația de fapt reținută, s-a stabilit că fapta inculpatului P.P. care în seara zilei de 22 noiembrie 2010, l-a trântit de mai multe ori în pat pe copilul său minor P.V. de 7 luni, lovindu-l la un moment dat cu capul de spătarul patului, cauzându-i un traumatism cranian ce a pus în pericol viața acestuia, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. c) C. pen. Din fișa de cazier a inculpatului a rezultat că acesta a mai suferit o condamnare de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 43 din 29 martie 2000 de Tribunalul Tulcea, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

În aceste condiții, inculpatului i-au fost aplicabile și prevederile art. 37 lit. b) C. pen. referitoare la recidiva postexecutorie. Având în vedere pericolul social deosebit al faptei comise, rezultat din punerea în pericol de către inculpat a vieții fiului său de numai 7 luni, de modul și împrejurările comiterii faptei, care denotă violența deosebită a inculpatului, de persoana inculpatului, care nu a recunoscut comiterea faptei și este recidivist, fiind anterior condamnat pentru comiterea unei alte infracțiuni de omor, s-a dispus, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea pe inculpatului P.P. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) cu ref. la art. 176 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. De asemenea, în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, având în vedere subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii și soluția de condamnare adoptată. În baza art. 88 C. pen., din pedeapsă s-a dedus durata reținerii și arestării preventive începând cu 9 noiembrie 2011 și până la rămânerea definitivă a hotărâri.

Sub aspectul laturii civile, trebuie reținut că reprezentantul legal al minorului Consiliul Județean Tulcea s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000 RON daune morale. Avându-se în vedere că minorul a suferit multiple leziuni la o vârstă atât de fragedă, când alți copii se bucură de căldura părintească în timp ce el a fost supus mai multor intervenții chirurgicale și că în prezent acesta se află în plasament la Centrul de Plasament "C." din mun. Tulcea, s-a apreciat că suma de 100.000 RON cu titlul de daune morale în favoarea copilului, este necesară și suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de acesta. S-a admis acțiunea civilă a S.C.J.U. Constanța și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.152 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă S.C.J.U.

Constanța. Împotriva sus-menționatei sentințe a formulat apel inculpatul P.P. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: În mod greșit instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața copilului, violențele exercitate asupra minorului fiind determinate de starea de ebrietate în care s-a aflat în acel moment. Instanța de fond a realizat o individualizare greșită a pedepsei, cuantumul pedepsei fiind mult prea mare în raport de împrejurările și modalitatea de comitere dar și în raport de circumstanțele personale ale inculpatului. Instanța de fond a soluționat în mod greșit acțiunea civilă prin stabilirea într-un cuantum nejustificat a daunelor morale pentru minorul P.V.

Prin Decizia penală nr. 2/MP din 13 februarie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat P.P. împotriva Sentinței penale nr. 173 din 21 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 6019/88/2012. În baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului P.P. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv, pentru inculpatul P.P. de la 21 decembrie 2012, la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul inculpat P.P. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 RON.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul parțial avocat oficiu, în sumă de 200 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat G.M. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat, în acord cu materialul probator administrat în cauză. S-a mai reținut că prima instanță a avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv gradul de pericol social concret al faptei comise prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstanțiază cât și circumstanțele personale ale inculpatului recurent, realizând o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, astfel încât acestea să conducă la realizarea scopului și funcțiilor pedepsei astfel cum sunt stabilite prin disp.

art. 52 alin. (1) și (2) C. pen. Instanța a apreciat că din perspectiva circumstanțelor reale în care s-a comis fapta, aceasta a prezentat un grad deosebit de ridicat de pericol social determinat de împrejurările și modalitatea de comitere, exercitarea de multiple acte de violență asupra unui copil în vârstă de numai 7 luni, acte de violență care au încetat numai în momentul în care copilul și-a pierdut cunoștința. S-a mai reținut că în mod corect s-a stabilit de instanța de fond cuantumul daunelor morale acordate minorului P.V., având în vedere suferințele fizice deosebite ce i-au fost provocate prin actele de violență exercitate asupra sa, faptul că o ființă la o vârstă atât de fragedă când trebuia să se bucure de dragostea și atenția părinților săi i-a fost pusă în primejdie viața urmare a leziunilor deosebit de grave ce i-au fost produse, de împrejurarea că urmare a comportamentului tatălui său a fost necesară instituționalizarea sa.

Față de considerentele expuse s-au apreciat criticile formulate de inculpat ca neîntemeiate. Împotriva acestei decizii inculpatul P.P. a declarat, în termenul legal prezentul recurs. Invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. a pus concluzii de admitere a recursului și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia. Totodată, a solicitat ca instanța să dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., apreciind că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este prea aspră. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând recursul declarat de inculpat în raport cu cazul de casare invocat, art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., dar și în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că acesta este nefondat. Criticile aduse nu sunt fondate. Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, fiind corespunzătoare situației de fapt reținută. În raport de situația de fapt reținută de instanță, s-a stabilit că fapta inculpatului P.P. care la data de 22 noiembrie 2010 l-a trântit de mai multe ori în pat pe copilul său minor P.V. de 7 luni, lovindu-l la un moment dat cu capul de spătarul patului, cauzându-i un traumatism cranian ce a pus în pericol viața acestuia, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare. În procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, rezultat din punerea în pericol de către inculpat a vieții fiului său, în vârstă de numai 7 luni, modul și împrejurările comiterii faptei care denotă violența deosebită a inculpatului, persoana inculpatului, care nu a recunoscut comiterea faptei și este recidivist, fiind anterior condamnat pentru comiterea unei alte infracțiuni de omor, aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum și modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat de disp.

art. 52 C. pen. Față de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 9 noiembrie 2011 la 24 mai 2013. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva Deciziei penale nr. 2/MP din 13 februarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 9 noiembrie 2011 la 24 mai 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2013. Procesat de GGC - GV