ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 85/2015

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 20.11.2012 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă,

reclamanta SC C.T. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC T.M.G. SA, solicitând

să se constate rezilierea contractului de închiriere din 22 noiembrie 2011, din

culpa pârâtei, pentru încălcarea clauzelor prevăzute de art. 17 lit. b), d) și

e) din contract și obligarea pârâtei la plata daunelor interese, la care se

adaugă contravaloarea investiției realizate în imobil.

La

18 ianuarie 2013, pârâta a depus la dosar întâmpinare, dar și cerere reconvențională

prin care a solicitat să se constate nelegalitatea invocării de către

reclamantă a excepției de neexecutare a contractului, prin notificarea din 09

noiembrie 2012, transmisă prin B.E.J.A. – D.G., L.G. și M.P., să se dispună

obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 23.616,74 lei, reprezentând

contravaloare chirie, utilități și penalități de întârziere și evacuarea

acesteia din imobilul situat în București, șos. Grozăvești nr. 84, sector 6.

Prin

sentința civilă nr. 7260 din 17 decembrie 2013, Tribunalul București, secția a

VI-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată și a

admis cererea reconvențională; a constatat nelegalitatea invocării de

către reclamantă a excepției de neexecutare a contractului prin notificarea din

09 noiembrie 2012, transmisă prin B.E.J.A. - D.G., L.G. și M.P. și a obligat

reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 5.000 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei sentințe, SC C.T. SRL a declarat apel, care a fost respins ca nefondat

prin decizia civilă nr. 420 din 13 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a civilă.

La

04 august 2014, SC C.T. SRL a declarat recurs împotriva deciziei

sus-menționate, solicitând modificarea sa, în sensul admiterii apelului, cu consecința

admiterii cererii sale de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și

respingerii ca neîntemeiată a cererii reconvenționale.

În

motivare, a arătat, în esență, că instanța de apel nu a analizat temeinic toate

probele administrate și, practic, i-a respins apelul întemeindu-se pe

considerentele reținute de prima instanță.

În

drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

La

09 ianuarie 2015, intimata a depus întâmpinare, comunicată, prin care a invocat

excepția tardivității și excepția nulității recursului.

Înalta

Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., luând în examinare excepția

tardivității, care prevalează excepției nulității recursului, întemeiate pe

prevederile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit

art. 301 C.proc.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Decizia

atacată i-a fost comunicată recurentei la data de 16 iulie 2014.

Potrivit

dispozițiilor art. 101 alin. (1) C.proc.civ., termenele se înțeleg pe zile

libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a

sfârșit termenul.

În

aplicarea acestor dispoziții legale, înalta Curte constată că termenul de

declarare a recursului, calculat potrivit art. 101 alin. (1) C.proc.civ., s-a împlinit

la data de 01 august 2014.

Recurenta

a declarat calea de atac la data de 04 august 2014, după împlinirea termenului.

În

considerarea argumentelor expuse, văzând și dispozițiile art. 103 alin. (1)

C.proc.civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac în termenul

legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când

partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința ei, Înalta Curte, reținând declararea peste termen a recursului, va

admite excepția tardivității declarării recursului.

Ca

o consecință a admiterii excepției, recursul urmează să fie respins, ca tardiv.

Stabilind

astfel culpa procesuală a recurentei în promovarea căii de atac, Înalta Curte o

va obliga, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 și la art. 274 C.proc.civ,

să plătească intimatei-pârâte suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată, reprezentând onorariu avocat (filele 31-32 ale dosarului de recurs).

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Admite

excepția tardivității declarării recursului și în consecință:

Respinge

ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă SC C.T. SRL, prin

lichidator Cabinet de Insolvență G.C., împotriva Deciziei civile nr. 420 din 13

iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă

recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte SC T.M.G. SA suma de 2.000

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2015.