ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 85/2015

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 20.11.2012 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta SC C.T. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC T.M.G. SA, solicitând să se constate rezilierea contractului de închiriere din 22 noiembrie 2011, din culpa pârâtei, pentru încălcarea clauzelor prevăzute de art. 17 lit. b), d) și e) din contract și obligarea pârâtei la plata daunelor interese, la care se adaugă contravaloarea investiției realizate în imobil. La 18 ianuarie 2013, pârâta a depus la dosar întâmpinare, dar și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate nelegalitatea invocării de către reclamantă a excepției de neexecutare a contractului, prin notificarea din 09 noiembrie 2012, transmisă prin B.E.J.A.

– D.G., L.G. și M.P., să se dispună obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 23.616,74 lei, reprezentând contravaloare chirie, utilități și penalități de întârziere și evacuarea acesteia din imobilul situat în București, șos. Grozăvești nr. 84, sector 6. Prin sentința civilă nr. 7260 din 17 decembrie 2013, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată și a admis cererea reconvențională; a constatat nelegalitatea invocării de către reclamantă a excepției de neexecutare a contractului prin notificarea din 09 noiembrie 2012, transmisă prin B.E.J.A. - D.G., L.G. și M.P. și a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, SC C.T. SRL a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 420 din 13 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. La 04 august 2014, SC C.T. SRL a declarat recurs împotriva deciziei sus-menționate, solicitând modificarea sa, în sensul admiterii apelului, cu consecința admiterii cererii sale de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și respingerii ca neîntemeiată a cererii reconvenționale. În motivare, a arătat, în esență, că instanța de apel nu a analizat temeinic toate probele administrate și, practic, i-a respins apelul întemeindu-se pe considerentele reținute de prima instanță. În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. La 09 ianuarie 2015, intimata a depus întâmpinare, comunicată, prin care a invocat excepția tardivității și excepția nulității recursului. Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., luând în examinare excepția tardivității, care prevalează excepției nulității recursului, întemeiate pe prevederile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., reține următoarele: Potrivit art. 301 C.proc.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Decizia atacată i-a fost comunicată recurentei la data de 16 iulie 2014. Potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (1) C.proc.civ., termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.

În aplicarea acestor dispoziții legale, înalta Curte constată că termenul de declarare a recursului, calculat potrivit art. 101 alin. (1) C.proc.civ., s-a împlinit la data de 01 august 2014. Recurenta a declarat calea de atac la data de 04 august 2014, după împlinirea termenului. În considerarea argumentelor expuse, văzând și dispozițiile art. 103 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, Înalta Curte, reținând declararea peste termen a recursului, va admite excepția tardivității declarării recursului.

Ca o consecință a admiterii excepției, recursul urmează să fie respins, ca tardiv. Stabilind astfel culpa procesuală a recurentei în promovarea căii de atac, Înalta Curte o va obliga, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 și la art. 274 C.proc.civ, să plătească intimatei-pârâte suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (filele 31-32 ale dosarului de recurs). PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția tardivității declarării recursului și în consecință: Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă SC C.T. SRL, prin lichidator Cabinet de Insolvență G.C., împotriva Deciziei civile nr. 420 din 13 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte SC T.M.G. SA suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2015.