ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3815/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3815/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față;
Analizând
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3888 de
la 27 martie 2012, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis cererea
formulată de reclamanta SC U.S.C. SA în contradictoriu cu pârâta SC J.V.F. SRL
și a obligat pârâta să plătească teciamantei suma de 98.861,49 RON reprezentând
chirie neachitată aferentă lunilor august-noiembrie 2009, 740,59 RON
reprezentând penalități de întârziere neachitate și 24.236,49 RON reprezentând contravaloare
garanție datorată conform art 12 din contractul de închiriere din 21 mai 2009, cu
motivarea că au existat raporturi comerciale, a fost semnat un contract de închiriere,
pârâta a avut spațiul la dispoziție, a plătit redevența datorată pe perioada de
amenajare a spațiului, însă nu și-a achitat chiria pe perioada cât spațiul a fost
la dispoziția sa, pentru plata cu întârziere a facturilor, pârâta datorează penalități,
iar, în baza art. 20.2 din contract, în cazul în care contractul se reziliază din
culpa chiriașului înainte de durata de expirare a acestuia, garanția nu se mai restituie,
ci este păstrată de proprietar având rolul de a compensa prejudiciul suferit ca
urmare a rezilierii înainte de termenul de încetare a contractului.
Curtea de Apel
București, secția a V-a civilă, prin decizia nr. 505/2012 de la 28 noiembrie 2012,
a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC J.V.F. SRL, reținând că, între
părți, s-a semnat procesul-verbal de predare-primire, iar contractul de închiriere
a intrat în vigoare după semnarea acestuia, nesolicitându-se de către pârâtă
rezilierea lui pentru vreun motiv.
Împotriva
acestei decizii, pârâta SC J.V.F. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea
recursului și modificarea deciziei atacate, iar, pe fond, respingerea cererii
de chemare în judecată, invocând drept motive de nelegalitate disp. art. 304
pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În argumentarea
motivelor de recurs, s-a învederat ca mretarea relațiilor dintre părți se datorează
în mod exclusiv culpei locatorului care nu și-a respectat obligația esențială asumată
prin contractul de închiriere, respectiv aceea de predare a spațiului, iar plata
celor două luni de chirie nu face dovada predării spațiului închiriat de către reclamantă,
în contract prevăzându-se efectuarea acestor plăți în avans.
Înalta Curte,
analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137
alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra
excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea
în fond a pricinii, luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține
că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire Ia art. 20 (1) și (2) din
aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată
stabilit de instanță.
Potrivit prevederilor
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în căzul
în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.
În speță, recurenta
a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar,
potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei, iar, până la termenul de judecată stabilit
pentru soluționarea cererii de recurs, nu a depus dovada achitării taxei de timbru
și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.
Constatând că
recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de
Înalta Curte, 07 noiembrie 2013, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită,
iar, în cauză, nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte
urmează să dea eficientă dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 148/1997,
respectiv ale art. 3 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii
nr 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificată, și să dispună
anularea ca netimbrat a recursului formulat de pârâta SC J.V.F. SRL București.
Față de considerentele
expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat
recursul declarat de pârâta SC J.V.F. SRL București împotriva deciziei civile
nr. 505/2012 din 28 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat
recursul declarat de pârâta SC J.V.F. SRL București împotriva deciziei civile
nr. 506/2012 din 28 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.