ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 795/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Constată că prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Pitești la data de 27 februarie 2014 sub nr. 5350/280/2014

reclamanta SC F. B&B SRL a chemat în judecată pe pârâta SC N. SRL

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea

acesteia la plata sumei de 1.488,31 RON reprezentând contravaloare comanda ce

nu a fost onorată.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că între părți au avut loc relații comerciale privind

vânzarea-cumpărarea de feronerie, pentru care s-a emis factura seria NRV nr.

09841 din 12 septembrie 2013 neachitată. S-a încercat soluționarea litigiului

în baza art. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea, dar fără rezultat.

Prin Sentința civilă

nr. 8945 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția

civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pitești și

s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanta

SC F. B&B SRL, cu sediul în municipiul Pitești, str. N.B., și pe pârâta SC

N. SRL, cu sediul în municipiul Brașov, str. T., județul Brașov, în favoarea

Judecătoriei Brașov, în considerentele căreia s-a reținut că sunt incidente

art. 5 raportat la art. 107 C. proc. civ.

Competența de

soluționare a cauzei revine instanței de la locul de domiciliu al pârâtului,

care în cauză își are sediul în Municipiul Brașov.

Pricina a fost

înregistrată pe rolul acestei judecătorii cu termen de judecată la data de 4

decembrie 2014, când a hotărât următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 13435 din 4 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Brașov a admis

excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov și a dispus declinarea

competenței de soluționare a acțiunii reclamantei în favoarea Judecătoriei

Pitești.

Prin aceeași hotărâre

s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, dispunându-se trimiterea

cauzei la instanța supremă pentru pronunțarea unui regulator de competență.

S-a reținut că în

raport de dispozițiile art. 1027 coroborat cu art. 130 din Noul C. proc. civ.,

manifestarea de voință a reclamantei care a introdus cererea de chemare în

judecată la Judecătoria Pitești a atras competența teritorială a acestei

instanțe, astfel încât instanța nu mai poate pune în discuție problema

competenței teritoriale. Prin alegerea făcută de reclamantă a Judecătoriei

Pitești, această instanță a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu

care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță posibil

competentă, a pierdut această prerogativă.

Această concluzie

rezultă din faptul că, fiind vorba de o competență teritorială relativă,

neinvocarea de către pârâtă, în condițiile art. 130 alin. (3) din C. proc.

civ., a excepției de necompetență, prezumă împrejurarea că părțile au convenit

tacit la prorogarea competenței în favoarea instanței sesizate, instanța de

judecată neputând să își decline competența din oficiu.

Față de această

situație, având în vedere că reclamanta a introdus cererea de chemare în

judecată la Judecătoria Pitești, iar pârâta nu a invocat excepția relativă a necompetenței

teritoriale, Judecătoria Pitești a devenit în mod exclusiv competentă a judeca

litigiul, motiv pentru care sesizarea Judecătoriei Brașov în urma declinării de

competență din oficiu este nelegală.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la

data de 18 februarie 2015, fiind fixat termen pentru soluționare la 11 martie

2015.

Înalta Curte

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul art. 134 - 135 din Noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de

competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Pitești competența teritorială

de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Instanța reține că

reclamanta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel

cum rezultă din art. 116 din Noul C. proc. civ.

Pentru toate cazurile

în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a

decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine

exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 din Noul C. proc. civ.,

adoptat prin Legea nr. 134/2010.

În esență, conflictul

de competență s-a ivit între Judecătoria Pitești și Judecătoria Brașov, ambele

instanțe declarându-se necompetente teritorial să soluționeze cauza, având ca

obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.488,31 RON reprezentând

contravaloare comandă ce nu a fost onorată, în procedura cererilor cu valoare

redusă [conform formularului de cerere prevăzut de art. 1028 alin. (2) din

Legea nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ.] în temeiul contractului de

vânzare-cumpărare încheiat de părțile din litigiu.

Prin urmare,

competența de soluționare a cauzei se face în considerarea faptului că

reclamanta a înțeles să uzeze de procedura specială de soluționare a cererilor

de valoare redusă, așa cum rezultă în formularul întocmit pentru cererile de

valoare redusă.

Procedura de

soluționare a cererilor de valoare redusă este o facultate pentru părți, ea

neavând caracter obligatoriu, însă în cauză reclamanta a înțeles să utilizeze

acest demers judiciar.

Potrivit

dispozițiilor art. 1027 alin. (1) și alin. (2) din Noul C. proc. civ., instanța

competentă să soluționeze cererea în primă instanță este judecătoria, iar

competența teritorială se determină potrivit normelor de drept comun.

Regula generală de

drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din

Noul C. proc. civ., care prevede că:

„Cererea de chemare

în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau

își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În cauză, dat

obiectul cauzei dedus judecății, competența teritorială se determină potrivit

dispozițiilor art. 113 pct. 3 din Noul C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 113 pct. 3 din Noul C. proc. civ. - care instituie o

competență teritorială alternativă - prevede la alin. (1) că: „în afară de

instanțele prevăzute de art. 107 - 112, mai sunt competente: Instanța locului

prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în

cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui

contract."

După cum se poate

observa, reclamanta a înțeles să demareze procesul la Judecătoria Pitești, ca

instanță competentă teritorial privind executarea obligațiilor ce izvorăsc din

Contractul de vânzare-cumpărare nr. 63210 din 12 septembrie 2013 - depus în

dosarul Judecătoriei Pitești, respectiv în contul reclamantei deschis la A.B. -

Sucursala Pitești.

Astfel încât

Judecătoria Pitești a devenit competentă teritorial să judece litigiul cu care

a fost învestită, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ.

Referitor la art. 116

din Noul C. proc. civ. se instituie regula privind alegerea instanței, făcut de

reclamant între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Astfel, alegerea

făcută de reclamant este irevocabilă, astfel că, odată învestită una dintre

instanțele competente teritorial, reclamantul nu va putea obține o declinare

ulterioară de competență în favoarea unei alte instanțe, o astfel de cerere

fiind inadmisibilă.

Instanța nu ar putea

dispune din oficiu declinarea, pentru că ar nesocoti opțiunea fermă a

reclamantului în acest sens, expresie a principiului disponibilității

procesului civil. Instanța nu poate invoca excepția necompetenței teritoriale

întrucât este reglementată de norme dispozitive.

Cum ambele instanțe

erau competente să soluționeze pricina, iar reclamanta a înțeles să promoveze

acțiunea la Judecătoria Pitești este lipsit de relevanță, în cauză, faptul că

părțile au înserat în cap. VIII - intitulat "competența în caz de

litigii" - ca instanța Judecătoria Brașov, aleasă de părți prin Contractul

de vânzare-cumpărare nr. 63210 din 12 septembrie 2013 - în considerarea

dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. astfel, că soluțiile instanțelor

anterioare sunt greșite și cu ignorarea dispozițiilor legale în materie,

menționate mai sus.

Așa fiind, în raport

de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc.

civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte urmează a stabili competența

de soluționare în favoarea Judecătoriei Pitești, căreia i se va trimite

dosarul, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea în Judecătoriei Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2015.

Procesat de GGC - LM