ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 795/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 795/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului
negativ de competență de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată pe
rolul Judecătoriei Pitești la data de 27 februarie 2014 sub nr. 5350/280/2014
reclamanta SC F. B&B SRL a chemat în judecată pe pârâta SC N. SRL
solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea
acesteia la plata sumei de 1.488,31 RON reprezentând contravaloare comanda ce
nu a fost onorată.
În motivarea cererii
reclamanta a arătat că între părți au avut loc relații comerciale privind
vânzarea-cumpărarea de feronerie, pentru care s-a emis factura seria NRV nr.
09841 din 12 septembrie 2013 neachitată. S-a încercat soluționarea litigiului
în baza art. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea, dar fără rezultat.
Prin Sentința civilă
nr. 8945 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția
civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pitești și
s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanta
SC F. B&B SRL, cu sediul în municipiul Pitești, str. N.B., și pe pârâta SC
N. SRL, cu sediul în municipiul Brașov, str. T., județul Brașov, în favoarea
Judecătoriei Brașov, în considerentele căreia s-a reținut că sunt incidente
art. 5 raportat la art. 107 C. proc. civ.
Competența de
soluționare a cauzei revine instanței de la locul de domiciliu al pârâtului,
care în cauză își are sediul în Municipiul Brașov.
Pricina a fost
înregistrată pe rolul acestei judecătorii cu termen de judecată la data de 4
decembrie 2014, când a hotărât următoarele:
Prin Sentința civilă
nr. 13435 din 4 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Brașov a admis
excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov și a dispus declinarea
competenței de soluționare a acțiunii reclamantei în favoarea Judecătoriei
Pitești.
Prin aceeași hotărâre
s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, dispunându-se trimiterea
cauzei la instanța supremă pentru pronunțarea unui regulator de competență.
S-a reținut că în
raport de dispozițiile art. 1027 coroborat cu art. 130 din Noul C. proc. civ.,
manifestarea de voință a reclamantei care a introdus cererea de chemare în
judecată la Judecătoria Pitești a atras competența teritorială a acestei
instanțe, astfel încât instanța nu mai poate pune în discuție problema
competenței teritoriale. Prin alegerea făcută de reclamantă a Judecătoriei
Pitești, această instanță a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu
care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță posibil
competentă, a pierdut această prerogativă.
Această concluzie
rezultă din faptul că, fiind vorba de o competență teritorială relativă,
neinvocarea de către pârâtă, în condițiile art. 130 alin. (3) din C. proc.
civ., a excepției de necompetență, prezumă împrejurarea că părțile au convenit
tacit la prorogarea competenței în favoarea instanței sesizate, instanța de
judecată neputând să își decline competența din oficiu.
Față de această
situație, având în vedere că reclamanta a introdus cererea de chemare în
judecată la Judecătoria Pitești, iar pârâta nu a invocat excepția relativă a necompetenței
teritoriale, Judecătoria Pitești a devenit în mod exclusiv competentă a judeca
litigiul, motiv pentru care sesizarea Judecătoriei Brașov în urma declinării de
competență din oficiu este nelegală.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la
data de 18 februarie 2015, fiind fixat termen pentru soluționare la 11 martie
2015.
Înalta Curte
constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două
instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,
în temeiul art. 134 - 135 din Noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de
competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Pitești competența teritorială
de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Instanța reține că
reclamanta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel
cum rezultă din art. 116 din Noul C. proc. civ.
Pentru toate cazurile
în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a
decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine
exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 din Noul C. proc. civ.,
adoptat prin Legea nr. 134/2010.
În esență, conflictul
de competență s-a ivit între Judecătoria Pitești și Judecătoria Brașov, ambele
instanțe declarându-se necompetente teritorial să soluționeze cauza, având ca
obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.488,31 RON reprezentând
contravaloare comandă ce nu a fost onorată, în procedura cererilor cu valoare
redusă [conform formularului de cerere prevăzut de art. 1028 alin. (2) din
Legea nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ.] în temeiul contractului de
vânzare-cumpărare încheiat de părțile din litigiu.
Prin urmare,
competența de soluționare a cauzei se face în considerarea faptului că
reclamanta a înțeles să uzeze de procedura specială de soluționare a cererilor
de valoare redusă, așa cum rezultă în formularul întocmit pentru cererile de
valoare redusă.
Procedura de
soluționare a cererilor de valoare redusă este o facultate pentru părți, ea
neavând caracter obligatoriu, însă în cauză reclamanta a înțeles să utilizeze
acest demers judiciar.
Potrivit
dispozițiilor art. 1027 alin. (1) și alin. (2) din Noul C. proc. civ., instanța
competentă să soluționeze cererea în primă instanță este judecătoria, iar
competența teritorială se determină potrivit normelor de drept comun.
Regula generală de
drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din
Noul C. proc. civ., care prevede că:
„Cererea de chemare
în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau
își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
În cauză, dat
obiectul cauzei dedus judecății, competența teritorială se determină potrivit
dispozițiilor art. 113 pct. 3 din Noul C. proc. civ.
Potrivit
dispozițiilor art. 113 pct. 3 din Noul C. proc. civ. - care instituie o
competență teritorială alternativă - prevede la alin. (1) că: „în afară de
instanțele prevăzute de art. 107 - 112, mai sunt competente: Instanța locului
prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în
cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui
contract."
După cum se poate
observa, reclamanta a înțeles să demareze procesul la Judecătoria Pitești, ca
instanță competentă teritorial privind executarea obligațiilor ce izvorăsc din
Contractul de vânzare-cumpărare nr. 63210 din 12 septembrie 2013 - depus în
dosarul Judecătoriei Pitești, respectiv în contul reclamantei deschis la A.B. -
Sucursala Pitești.
Astfel încât
Judecătoria Pitești a devenit competentă teritorial să judece litigiul cu care
a fost învestită, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ.
Referitor la art. 116
din Noul C. proc. civ. se instituie regula privind alegerea instanței, făcut de
reclamant între mai multe instanțe deopotrivă competente.
Astfel, alegerea
făcută de reclamant este irevocabilă, astfel că, odată învestită una dintre
instanțele competente teritorial, reclamantul nu va putea obține o declinare
ulterioară de competență în favoarea unei alte instanțe, o astfel de cerere
fiind inadmisibilă.
Instanța nu ar putea
dispune din oficiu declinarea, pentru că ar nesocoti opțiunea fermă a
reclamantului în acest sens, expresie a principiului disponibilității
procesului civil. Instanța nu poate invoca excepția necompetenței teritoriale
întrucât este reglementată de norme dispozitive.
Cum ambele instanțe
erau competente să soluționeze pricina, iar reclamanta a înțeles să promoveze
acțiunea la Judecătoria Pitești este lipsit de relevanță, în cauză, faptul că
părțile au înserat în cap. VIII - intitulat "competența în caz de
litigii" - ca instanța Judecătoria Brașov, aleasă de părți prin Contractul
de vânzare-cumpărare nr. 63210 din 12 septembrie 2013 - în considerarea
dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. astfel, că soluțiile instanțelor
anterioare sunt greșite și cu ignorarea dispozițiilor legale în materie,
menționate mai sus.
Așa fiind, în raport
de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc.
civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte urmează a stabili competența
de soluționare în favoarea Judecătoriei Pitești, căreia i se va trimite
dosarul, pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea în Judecătoriei Pitești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 martie 2015.
Procesat de GGC - LM