ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 795/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 27 februarie 2014 sub nr. 5350/280/2014 reclamanta SC F. B&B SRL a chemat în judecată pe pârâta SC N. SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.488,31 RON reprezentând contravaloare comanda ce nu a fost onorată. În motivarea cererii reclamanta a arătat că între părți au avut loc relații comerciale privind vânzarea-cumpărarea de feronerie, pentru care s-a emis factura seria NRV nr. 09841 din 12 septembrie 2013 neachitată. S-a încercat soluționarea litigiului în baza art. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea, dar fără rezultat.

Prin Sentința civilă nr. 8945 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pitești și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC F. B&B SRL, cu sediul în municipiul Pitești, str. N.B., și pe pârâta SC N. SRL, cu sediul în municipiul Brașov, str. T., județul Brașov, în favoarea Judecătoriei Brașov, în considerentele căreia s-a reținut că sunt incidente art. 5 raportat la art. 107 C. proc. civ. Competența de soluționare a cauzei revine instanței de la locul de domiciliu al pârâtului, care în cauză își are sediul în Municipiul Brașov.

Pricina a fost înregistrată pe rolul acestei judecătorii cu termen de judecată la data de 4 decembrie 2014, când a hotărât următoarele: Prin Sentința civilă nr. 13435 din 4 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov și a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii reclamantei în favoarea Judecătoriei Pitești. Prin aceeași hotărâre s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, dispunându-se trimiterea cauzei la instanța supremă pentru pronunțarea unui regulator de competență. S-a reținut că în raport de dispozițiile art. 1027 coroborat cu art. 130 din Noul C. proc. civ., manifestarea de voință a reclamantei care a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Pitești a atras competența teritorială a acestei instanțe, astfel încât instanța nu mai poate pune în discuție problema competenței teritoriale.

Prin alegerea făcută de reclamantă a Judecătoriei Pitești, această instanță a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță posibil competentă, a pierdut această prerogativă. Această concluzie rezultă din faptul că, fiind vorba de o competență teritorială relativă, neinvocarea de către pârâtă, în condițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., a excepției de necompetență, prezumă împrejurarea că părțile au convenit tacit la prorogarea competenței în favoarea instanței sesizate, instanța de judecată neputând să își decline competența din oficiu.

Față de această situație, având în vedere că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Pitești, iar pârâta nu a invocat excepția relativă a necompetenței teritoriale, Judecătoria Pitești a devenit în mod exclusiv competentă a judeca litigiul, motiv pentru care sesizarea Judecătoriei Brașov în urma declinării de competență din oficiu este nelegală. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18 februarie 2015, fiind fixat termen pentru soluționare la 11 martie 2015. Înalta Curte constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 134 - 135 din Noul C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Pitești competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Instanța reține că reclamanta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 din Noul C. proc. civ. Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 din Noul C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010.

În esență, conflictul de competență s-a ivit între Judecătoria Pitești și Judecătoria Brașov, ambele instanțe declarându-se necompetente teritorial să soluționeze cauza, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.488,31 RON reprezentând contravaloare comandă ce nu a fost onorată, în procedura cererilor cu valoare redusă [conform formularului de cerere prevăzut de art. 1028 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ.] în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părțile din litigiu. Prin urmare, competența de soluționare a cauzei se face în considerarea faptului că reclamanta a înțeles să uzeze de procedura specială de soluționare a cererilor de valoare redusă, așa cum rezultă în formularul întocmit pentru cererile de valoare redusă.

Procedura de soluționare a cererilor de valoare redusă este o facultate pentru părți, ea neavând caracter obligatoriu, însă în cauză reclamanta a înțeles să utilizeze acest demers judiciar. Potrivit dispozițiilor art. 1027 alin. (1) și alin. (2) din Noul C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea în primă instanță este judecătoria, iar competența teritorială se determină potrivit normelor de drept comun. Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din Noul C. proc. civ., care prevede că: „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel". În cauză, dat obiectul cauzei dedus judecății, competența teritorială se determină potrivit dispozițiilor art. 113 pct. 3 din Noul C. proc.

civ. Potrivit dispozițiilor art. 113 pct. 3 din Noul C. proc. civ. - care instituie o competență teritorială alternativă - prevede la alin. (1) că: „în afară de instanțele prevăzute de art. 107 - 112, mai sunt competente: Instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract." După cum se poate observa, reclamanta a înțeles să demareze procesul la Judecătoria Pitești, ca instanță competentă teritorial privind executarea obligațiilor ce izvorăsc din Contractul de vânzare-cumpărare nr. 63210 din 12 septembrie 2013 - depus în dosarul Judecătoriei Pitești, respectiv în contul reclamantei deschis la A.B.

- Sucursala Pitești. Astfel încât Judecătoria Pitești a devenit competentă teritorial să judece litigiul cu care a fost învestită, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ. Referitor la art. 116 din Noul C. proc. civ. se instituie regula privind alegerea instanței, făcut de reclamant între mai multe instanțe deopotrivă competente. Astfel, alegerea făcută de reclamant este irevocabilă, astfel că, odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, reclamantul nu va putea obține o declinare ulterioară de competență în favoarea unei alte instanțe, o astfel de cerere fiind inadmisibilă. Instanța nu ar putea dispune din oficiu declinarea, pentru că ar nesocoti opțiunea fermă a reclamantului în acest sens, expresie a principiului disponibilității procesului civil.

Instanța nu poate invoca excepția necompetenței teritoriale întrucât este reglementată de norme dispozitive. Cum ambele instanțe erau competente să soluționeze pricina, iar reclamanta a înțeles să promoveze acțiunea la Judecătoria Pitești este lipsit de relevanță, în cauză, faptul că părțile au înserat în cap. VIII - intitulat "competența în caz de litigii" - ca instanța Judecătoria Brașov, aleasă de părți prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 63210 din 12 septembrie 2013 - în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. astfel, că soluțiile instanțelor anterioare sunt greșite și cu ignorarea dispozițiilor legale în materie, menționate mai sus. Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc.

civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Pitești, căreia i se va trimite dosarul, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea în Judecătoriei Pitești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2015. Procesat de GGC - LM