ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 777/2015

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 10 februarie 2014, pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 3513/212/2014, creditoarea SC T.S. SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC P. SRL emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 54.529,67 lei, reprezentând debit și penalități de întârziere, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1 % pe zi de întârziere până la data executării efective a debitului, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, în esență, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii calificate de pază și protecție în baza căruia au fost emise facturi neachitate de către debitoare.

Prin sentința civilă nr. 8244 din 7 august 2014, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocate de debitoarea SC P. SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești. În motivarea acestei soluții, s-a reținut că potrivit art. 1015 C. proc. civ., coroborat cu art. 107 alin. (1) același cod, instanța competentă în soluționarea cauzei este cea în care domiciliază pârâta, respectiv Judecătoria Ploiești, în a cărei circumscripție are sediul pârâta. Prin sentința civilă nr. 16568 din 5 decembrie 2014, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetentei teritoriale invocată de către pârâtă și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Constanța.

Constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a dispus trimiterea cauzei în vederea soluționării conflictului de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție și a suspendat judecarea cauzei. În argumentarea acestei soluții, Judecătoria Ploiești a reținut că între creditoarea SC T.S. SRL și debitoarea SC P. SRL s-a încheiat, la data de 24 mai 2013, contractul de prestări servicii având ca obiect prestarea serviciilor calificate de pază și protecție a unui obiectiv. În conformitate cu dispozițiile art. 9.4 din contractul încheiat între părțile litigante, litigiile de orice natură izvorând din încheierea, executarea și/sau interpretarea clauzelor prezentului contract vor fi supuse spre soluționare instanței judecătorești competente material din municipiul Constanța.

În acest sens, s-a reținut că în temeiul art. 126 C. proc. civ., părțile pot stabili în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care pot dispune să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece. Prin urmare, instanța a constatat că există un caz de alegere de competență, fiind stabilită instanța din municipiul Constanța ca instanță competentă, motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea cauzei către Judecătoria Constanța. Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 alin. (1) C. proc.

civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru următoarele considerente: Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială. În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică. Conform art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să judece.

În speță, se constată că prin art. 9.4 din contract, părțile au convenit ca pentru litigiile ce nu pot fi soluționate pe cale amiabilă, să se adreseze instanțelor judecătorești de pe raza municipiului Constanța, astfel încât, în raport cu dispozițiile legale și contractuale evocate, se constată că Judecătoriei Constanța îi revine competența de soluționare a cauzei. Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2015.