ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 773/2015

Asupra cererii de revizuire de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea ce a făcut obiectul

dosarului nr. 6744/55/2013*, reclamantul a susținut că i s-a solicitat în mod

eronat, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 3.149 lei, suma datorată

fiind de 2.149 lei. Reclamantul a invocat atât dispozițiile art. 404

1

C. proc. civ. din 1865 (în vigoare la momentul declanșării procedurii de

executare silită), referitoare la întoarcerea executării, dat fiind faptul că

plata s-a efectuat în cadrul procedurii de executare silită, cât și

dispozițiile art. 1342 alin. (1) și art. 1344 C. civ., referitoare la plata

nedatorată.

Prin sentința civilă nr. 1139 din 12

martie 2014, Judecătoria Arad a admis acțiunea formulată și precizată de

reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâții Ț.L., G.G., G.F. și G.G., pentru

pretenții și, în consecință, a obligat pârâții să restituie reclamantului suma

de 500 lei, cu titlu de plată nedatorată și a obligat pârâta Ț.L. să plătească

reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 252,5 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că reclamantul P.G. a avut calitatea de intervenient în dosarul nr. 8446/55/2006

al Judecătoriei Arad în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 7299 din 29

iunie 2011, prin care reclamantul nu a fost obligat la plata cheltuielilor de

judecată.

Sentința sus menționată a fost

apelată, iar prin decizia civilă nr. 487 din 6 decembrie 2011, Tribunalul Arad

a obligat reclamantul (alături de ceilalți intimați, reclamanți și

intervenienți - pârâți) la plata către pârâți a sumei de 1000 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1628 din 21

iunie 2012, prin care a fost soluționat recursul împotriva deciziei

Tribunalului Arad, intervenienții M.P. și P.G. au fost obligați să plătească

pârâtei Ț.L., 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel și 1.149 lei cheltuieli

de judecată în recurs iar prin încheierea din 12 iulie 2013, s-a admis cererea

de îndreptare a erorii materiale strecurată în cuprinsul deciziei civile nr. 1628

și s-a dispus obligarea intervenienților M.P. și P.G. la plata sumei de 2995,96

lei cheltuieli de judecată în apel și 2695,96 lei cheltuieli de judecată în

recurs către pârâta Ț.L.

Pentru recuperarea sumelor ce li s-au

datorat cu titlu de cheltuieli de judecată, pârâții Ț.L., G.G., G.F. și G.G.

au formulat cerere de executare silită, cerere ce a făcut obiectul dosarului execuțional

nr. 352/2012, reclamantul fiind somat să plătească, cu acest titlu, suma de

3.149 lei, sumă achitată de fapt.

Instanța a apreciat că dispozițiile

referitoare la întoarcerea executării nu sunt întrunite în cauză, deoarece

niciuna din ipotezele reglementate de acest text nu se regăsesc în speță însă a

constatat a fi incidente prevederile legale referitoare la plata nedatorată.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc.

civ., a fost obligată pârâta Ț.L. să plătească reclamantului cheltuieli de

judecată în sumă de 252,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și

onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel pârâta Ț.L., iar prin decizia civilă nr. 796 din 17 septembrie 2014,

Tribunalul Arad, secția

I

civilă, a respins apelul

pârâtei și a fost obligată aceasta la plata către intimat a sumei de 300 lei

cheltuieli de judecată.

În argumentarea acestei soluții,

instanța a reținut că sentința atacată a fost pronunțată în considerarea unei

situații în fapt corect reținută în urma evaluării înscrisurilor depuse la

dosar și cu aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor legale privind plata

nedatorată, cuprinse în art. 1341 alin. (1) C. civ., în vigoare la data

efectuării acesteia, raportat evident la dispozițiile art. 1025 – art. 1031 C.

proc. civ.

Astfel, pârâții Ț.L., G.G., G.F. și

G.G. au solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu constituit

din dispozitivul sentinței civile nr. 7299 din 29 iunie

2011

a Judecătoriei Arad; decizia civilă nr. 487 din 6 decembrie

2011 a Tribunalului Arad și decizia civilă nr. 1628 din 21 iunie 2012 a Curții

de Apel Timișoara, toate pronunțate în dosarul nr. 8448/55/2006*, în ce privește

cheltuielile de judecată în primă instanță, apel și recurs, la care au fost

obligați P.G., reclamant în prezenta cauză, P.V. și M.P., în sumă de 3.149 lei.

În urma somației ce a fost trimisă

reclamantului, la 19 septembrie 2012, în dosarul execuțional nr. 352/2012,

acesta a achitat suma de 2259,00 lei la data de 27 septembrie 2012.

Suma achitată de reclamant este compusă

din Vl parte din cea solicitată în cererea de executare, adică 1574,5 lei și VI

parte din cheltuielile de executare, adică suma de 684,2 lei.

În urma calcului aritmetic efectuat

raportat la titlurile executorii depuse în dosarul execuțional nr. 352, s-a

constatat că la stabilirea sumei totale s-a strecurat o eroare în sensul că

suma de 1000 lei stabilită de instanța de apel, avută în vedere și de instanța

de recurs care a modificat în parte decizia dată în apel a fost adunată de două

ori situație în care reclamantul justificat invoca efectuarea unei plăți

nedatorate în sumă de 500 lei, ce reprezintă VI

parte din suma de 1000

lei (adunată de două ori).

În ce privește sumele pe care

reclamantul le mai datorează pârâților în urma îndreptării erorilor de calcul,

s-a apreciat că acestea urmează să fie verificate în cadrul dosarului execuțional

nou format cu nr. 88/2014 pentru care a mai fost efectuată o plată de către

reclamant la data de 19 mai 2014.

Prin cererea înregistrată la data de 6

octombrie 2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuenta Ț.L.

a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 796 din 17 septembrie 2014 a

Tribunalului Arad, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., în temeiul cărora a solicitat anularea hotărârii menționate pe motiv că

ar fi contradictorie cu decizia civilă nr. 1628 din 21 iunie 2012 a Curții de

Apel Timișoara și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 12 iulie 2013

a aceleiași instanțe pronunțate în dosarul nr. 8448/55/2006*.

În argumentarea cazului de revizuire

invocat, revizuenta a susținut că prin decizia civilă nr. 1628 din 21 iunie

2012 a Curții de Apel Timișoara și încheierea de îndreptare a erorii materiale

din 12 iulie 2013 a aceleiași instanțe s-a dispus cu privire la cheltuielile de

judecată datorate în apel și recurs de către intervenienții P.G. și M.P. ca

fiind în cuantum de 5.691,92 lei, sumă ce a fost plătită în cotă de 50 % de

către P.G., iar pentru M.P. se derulează executarea silită prin poprire.

După plata efectuată de debitorul P.G.,

acesta a contestat suma susținând că datorează cu 500 lei mai puțin solicitând

și restituirea sumei de la revizuentă.

În concluzie, a arătat revizuentă că,

în mod greșit, prin decizia civilă nr. 796 din 1 septembrie 2014, Tribunalul

Arad a obligat-o la plată, hotărârea fiind contradictorie celor date de Curtea

de Apel Timișoara în dosarul nr. 8448/55/2006*.

Înalta Curte, analizând cererea de

revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat reține următoarele:

Motivul de revizuire invocat de

revizuentă, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prevede că „revizuirea

poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de

același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a

primei hotărâri”.

Astfel, revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc.

civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba

de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat

fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu

vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu,

adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză;

hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în

procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității

de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se

ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea

autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii

prevăzută în art. 509 pct. 8 C. proc. civ., o constituie necesitatea de a se

înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au

dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași

cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este

imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea

care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența

hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei

hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Or, în speță, se constată că

hotărârile pretins potrivnice, deși au fost pronunțate în dosare diferite, nu

au avut același obiect și aceeași cauză, și ca atare, contrarietatea

hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condițiile anterior

menționate.

Astfel, în timp ce în primul litigiu

ce a făcut obiectul dosarului nr. 8448/55/2006*, ca parte căzută în pretenții,

reclamantul P.G., intervenient în acea cauză, a fost obligat la plata

cheltuielilor de judecată, în cel de-al doilea litigiu, numitul P.G. a

solicitat obligarea pârâților Ț.L., G.G., G.F. și G.G., la plata sumei de

500 lei reprezentând plată nedatorată.

Așa fiind, constatând a nu fi

întrunită condiția existenței triplei identități, în raport cu dispozițiile art.

509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire

formulată de revizuenta Ț.L. împotriva deciziei civile nr. 796 din 17

septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad, secția

I

civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuenta Ț.L. împotriva deciziei civile nr. 796 din 17

septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad, secția

I

civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de

zile de la comunicare, care se va depune la Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 martie 2015.