ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 773/2015

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 6744/55/2013*, reclamantul a susținut că i s-a solicitat în mod eronat, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 3.149 lei, suma datorată fiind de 2.149 lei. Reclamantul a invocat atât dispozițiile art. 404 1 C. proc. civ. din 1865 (în vigoare la momentul declanșării procedurii de executare silită), referitoare la întoarcerea executării, dat fiind faptul că plata s-a efectuat în cadrul procedurii de executare silită, cât și dispozițiile art. 1342 alin. (1) și art. 1344 C. civ., referitoare la plata nedatorată. Prin sentința civilă nr. 1139 din 12 martie 2014, Judecătoria Arad a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâții Ț.L., G.G., G.F.

și G.G., pentru pretenții și, în consecință, a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de plată nedatorată și a obligat pârâta Ț.L. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 252,5 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul P.G. a avut calitatea de intervenient în dosarul nr. 8446/55/2006 al Judecătoriei Arad în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 7299 din 29 iunie 2011, prin care reclamantul nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată. Sentința sus menționată a fost apelată, iar prin decizia civilă nr. 487 din 6 decembrie 2011, Tribunalul Arad a obligat reclamantul (alături de ceilalți intimați, reclamanți și intervenienți - pârâți) la plata către pârâți a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1628 din 21 iunie 2012, prin care a fost soluționat recursul împotriva deciziei Tribunalului Arad, intervenienții M.P. și P.G. au fost obligați să plătească pârâtei Ț.L., 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel și 1.149 lei cheltuieli de judecată în recurs iar prin încheierea din 12 iulie 2013, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în cuprinsul deciziei civile nr. 1628 și s-a dispus obligarea intervenienților M.P. și P.G. la plata sumei de 2995,96 lei cheltuieli de judecată în apel și 2695,96 lei cheltuieli de judecată în recurs către pârâta Ț.L. Pentru recuperarea sumelor ce li s-au datorat cu titlu de cheltuieli de judecată, pârâții Ț.L., G.G., G.F.

și G.G. au formulat cerere de executare silită, cerere ce a făcut obiectul dosarului execuțional nr. 352/2012, reclamantul fiind somat să plătească, cu acest titlu, suma de 3.149 lei, sumă achitată de fapt. Instanța a apreciat că dispozițiile referitoare la întoarcerea executării nu sunt întrunite în cauză, deoarece niciuna din ipotezele reglementate de acest text nu se regăsesc în speță însă a constatat a fi incidente prevederile legale referitoare la plata nedatorată. În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., a fost obligată pârâta Ț.L. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 252,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Ț.L., iar prin decizia civilă nr. 796 din 17 septembrie 2014, Tribunalul Arad, secția I civilă, a respins apelul pârâtei și a fost obligată aceasta la plata către intimat a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut că sentința atacată a fost pronunțată în considerarea unei situații în fapt corect reținută în urma evaluării înscrisurilor depuse la dosar și cu aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor legale privind plata nedatorată, cuprinse în art. 1341 alin. (1) C. civ., în vigoare la data efectuării acesteia, raportat evident la dispozițiile art. 1025 – art. 1031 C. proc. civ. Astfel, pârâții Ț.L., G.G., G.F. și G.G. au solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu constituit din dispozitivul sentinței civile nr. 7299 din 29 iunie 2011 a Judecătoriei Arad; decizia civilă nr. 487 din 6 decembrie 2011 a Tribunalului Arad și decizia civilă nr. 1628 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, toate pronunțate în dosarul nr. 8448/55/2006*, în ce privește cheltuielile de judecată în primă instanță, apel și recurs, la care au fost obligați P.G., reclamant în prezenta cauză, P.V.

și M.P., în sumă de 3.149 lei. În urma somației ce a fost trimisă reclamantului, la 19 septembrie 2012, în dosarul execuțional nr. 352/2012, acesta a achitat suma de 2259,00 lei la data de 27 septembrie 2012. Suma achitată de reclamant este compusă din Vl parte din cea solicitată în cererea de executare, adică 1574,5 lei și VI parte din cheltuielile de executare, adică suma de 684,2 lei. În urma calcului aritmetic efectuat raportat la titlurile executorii depuse în dosarul execuțional nr. 352, s-a constatat că la stabilirea sumei totale s-a strecurat o eroare în sensul că suma de 1000 lei stabilită de instanța de apel, avută în vedere și de instanța de recurs care a modificat în parte decizia dată în apel a fost adunată de două ori situație în care reclamantul justificat invoca efectuarea unei plăți nedatorate în sumă de 500 lei, ce reprezintă VI parte din suma de 1000 lei (adunată de două ori).

În ce privește sumele pe care reclamantul le mai datorează pârâților în urma îndreptării erorilor de calcul, s-a apreciat că acestea urmează să fie verificate în cadrul dosarului execuțional nou format cu nr. 88/2014 pentru care a mai fost efectuată o plată de către reclamant la data de 19 mai 2014. Prin cererea înregistrată la data de 6 octombrie 2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuenta Ț.L. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 796 din 17 septembrie 2014 a Tribunalului Arad, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat anularea hotărârii menționate pe motiv că ar fi contradictorie cu decizia civilă nr. 1628 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 12 iulie 2013 a aceleiași instanțe pronunțate în dosarul nr. 8448/55/2006*.

În argumentarea cazului de revizuire invocat, revizuenta a susținut că prin decizia civilă nr. 1628 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 12 iulie 2013 a aceleiași instanțe s-a dispus cu privire la cheltuielile de judecată datorate în apel și recurs de către intervenienții P.G. și M.P. ca fiind în cuantum de 5.691,92 lei, sumă ce a fost plătită în cotă de 50 % de către P.G., iar pentru M.P. se derulează executarea silită prin poprire. După plata efectuată de debitorul P.G., acesta a contestat suma susținând că datorează cu 500 lei mai puțin solicitând și restituirea sumei de la revizuentă. În concluzie, a arătat revizuentă că, în mod greșit, prin decizia civilă nr. 796 din 1 septembrie 2014, Tribunalul Arad a obligat-o la plată, hotărârea fiind contradictorie celor date de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 8448/55/2006*.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat reține următoarele: Motivul de revizuire invocat de revizuentă, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prevede că „revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”. Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc.

civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 pct. 8 C. proc. civ., o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. Or, în speță, se constată că hotărârile pretins potrivnice, deși au fost pronunțate în dosare diferite, nu au avut același obiect și aceeași cauză, și ca atare, contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condițiile anterior menționate.

Astfel, în timp ce în primul litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr. 8448/55/2006*, ca parte căzută în pretenții, reclamantul P.G., intervenient în acea cauză, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cel de-al doilea litigiu, numitul P.G. a solicitat obligarea pârâților Ț.L., G.G., G.F. și G.G., la plata sumei de 500 lei reprezentând plată nedatorată. Așa fiind, constatând a nu fi întrunită condiția existenței triplei identități, în raport cu dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Ț.L. împotriva deciziei civile nr. 796 din 17 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Ț.L. împotriva deciziei civile nr. 796 din 17 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă. Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2015.