ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3024/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3024/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință nr. 78/F din 22

septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și familie, pronunțată în dosar nr. 712/46/2008, s-a admis propunerea formulată

de DNA, Serviciul Teritorial Pitești, și, în baza art. 160/a raportat la art.

148 alin. (1) lit. a)) și f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a

inculpatului G.M.G. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în

executare a mandatului.

Potrivit art. 151

C. proc. pen. s-a dispus emiterea de îndată

a mandatului

de arestare preventivă și înaintarea acestuia, în dublu exemplar, organului de

poliție pentru executare.

Pentru a dispune

astfel s-a reținut că la data de 18 septembrie 2008,

prin adresa nr. 818/11/1/2008, Direcția Națională

Anticorupție, în baza

referatului întocmit de Serviciul

Teritorial Pitești, invocând prevederile art. 136, art. 148 și art. 267 C.

proc. pen., a solicitat arestarea preventivă a inculpaților G.M.G., subcomisar

de poliție și T.S.G., agent de poliție, ambii încadrați la IPJ Argeș.

În motivarea propunerii de arestare preventivă

s-a susținut că

inculpatul G.M.G. a fost

cercetat, în stare de libertate,

pentru patru infracțiuni prev. de art.

257 alin. (1) rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea

nr. 78/2000, infracțiunea prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art.

248 C. pen., infracțiunea prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap.

la art. 289 și art. 291 C. pen., în legătură directă cu infracțiunea prev. de

art. 257 C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea

nr. 78/2000, precum și infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În mod separat, în aceeași zi, instanța a fost

investită și cu rechizitoriul nr. 35/P din 17 septembrie 2008, prin care au

fost trimiși în

judecată, în stare de

libertate, 11 inculpați, printre care se regăsesc și cei doi inculpați pentru

care s-a formulat propunerea de arestare preventivă.

În soluționarea

propunerii de arestare preventivă, instanța de fond a

emis

mandate de aducere a inculpaților pentru data de 18 septembrie 2008, dar la ora

15,oo, în data respectivă, inculpatul G.M.G. s-a internat la Secția de chirurgie

nr. 1 a Spitalului Județean Argeș.

În aceste condiții, instanța de fond, prin

încheierea nr. 77/F din 18 septembrie 2008 a soluționat propunerea de arestare

preventivă a inculpatului T.S.G. și a dispus disjungerea cauzei cu privire la

inculpatul G.M.G., fixând un nou termen de judecată a propunerii de arestare

preventivă la data de 22 septembrie 2008, orele 14,oo.

La data fixată pentru judecată, apreciind

procedura îndeplinită cu inculpatul, în lipsa acestuia, instanța a judecat

cauza, dispunând

admiterea propunerii și

arestarea preventivă a inculpatului.

S-a reținut existența pericolului concret

pentru ordinea publică, constatată atât ca urmare a calității de polițist cu

înalt grad profesional, subcomisar, de care s-a folosit în comiterea faptelor

descrise de procuror, funcție din care nu a fost suspendat, dar și datorită

persistenței infracționale deosebite de care a dat dovadă inculpatul, prin

săvârșirea multor fapte de corupție într-un termen relativ scurt, ignorând

obligațiile ce-i reveneau potrivit Legii nr. 30/2002 privind Statutul

polițistului.

S-a constatat îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 136, art. 143 și art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.,

dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

inculpatul G.M.G., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând lipsa de procedură la judecarea cauzei (caz de casare prevăzut de art.

385/9 pct. 21 C. proc. pen.), incompatibilitatea judecătorului care a soluționat

propunerea de arestare preventivă (caz de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 3 C.

proc. pen.), nepronunțarea instanței pe o cerere esențială vizând legalitatea

sesizării (caz de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen.), precum

și nelegalitatea sesizării instanței (caz de casare prevăzut de art. 385/9 pct.

2 C. proc. pen.).

Înalta Curte,

analizând încheierea pronunțată de prima instanță, atât

prin

prisma criticilor formulate de inculpatul recurent, cât și din oficiu, sub

toate aspectele, conform art. 385/6 C. proc. pen., constată nelegalitatea

acesteia, pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că

judecătorul fondului a procedat la luarea măsurii arestării inculpatului în

lipsa acestuia și, prin urmare, fără a fi ascultat.

Conform art. 150 C. proc. pen. „măsura

arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către

procuror și de către judecător, afară de cazul când inculpatul este dispărut,

se află în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecată ori se

află în una din situațiile prevăzute în art. 149/1 alin.(6)".

În cauză, în mod evident, inculpatul nu era

dispărut, nu era în străinătate, nici nu se afla în vreuna din situațiile

prevăzute în art. 149/1 alin. (6) C. proc. pen.

Instanța, fără să

o arate expres, a apreciat că inculpatul se sustrage

de la

judecată, întrucât avea cunoștință de proces, dar nu s-a prezentat.

Înalta Curte constată că această apreciere a

instanței nu este corectă ci, dimpotrivă, motivul de recurs invocat de inculpat

cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 21 este întemeiat,

judecata

având loc în condițiile lipsei de

procedură față de inculpat.

Din încheierea de ședință nr. 77/F din data de

18 septembrie 2008 rezultă că s-a disjuns cauza cu privire la inculpatul G.M.G.

și s-a fixat termen de judecată pentru acesta la data de 22 septembrie 2008,

orele 14,oo.

Fiind informată asupra împrejurării că

inculpatul este internat în spital, instanța a dispus citarea acestuia atât la

domiciliu, cât și la unitatea spitalicească de internare.

Conform

adeverinței nr. 121555 din data de 22 septembrie 2008 eliberată de

Spitalul Județean de Urgență Pitești, inculpatul a fost internat în

secția Chirurgie

I

în data de 18 septembrie 2008 și

externat în data de 22 septembrie 2008. Din cuprinsul aceleiași adeverințe

rezultă că pacientul a părăsit spitalul după epuizarea formalităților de

externare, în jurul orei 14,45.

În consecință, câtă vreme judecarea propunerii

de arestare a avut loc la ora 14,oo și inculpatul s-a aflat în spital până la

ora 14,45 rezultă că

nu se putea reține

incidența art. 150 C. proc. pen. și nu se putea

proceda la arestarea

inculpatului în lipsă, acesta neaflându-se în niciuna din situațiile limitative

și exprese în care arestarea se poate dispune fără ascultarea inculpatului.

Judecătorul

fondului mai reține că, după ieșirea din spital, inculpatul

s-ar fi putut prezenta la proces „dată fiind distanța mică între

unitatea spitalicească și curte" (fila 5, încheiere).

Mai mult, apreciază judecătorul că „distanța

dintre cele două

instituții, în mod

obișnuit, este parcursă în cea 10 minute".

Înalta Curte constată că ceea ce incumbă

instanței în astfel de situații este verificarea îndeplinirii condițiilor de

soluționare a propunerii de arestare preventivă fără prezența inculpatului și

nu emiterea unor

considerații personale

privind distanțele și timpul de deplasare.

În raport de prevederile legale incidente, se

observă că reținerea sustragerii inculpatului de la judecată nu are suport

probator întrucât nu există la dosar dovada că acesta avea cunoștință de

proces.

Așa cum s-a arătat mai sus, judecătorul

fondului,

având

cunoștință de internarea inculpatului, a dispus citarea

acestuia și la unitatea spitalicească.

În cauză, însă, nu au fost respectate

dispozițiile art. 177 și art. 178 C. proc. pen.

Conform art. 177 alin. (5) C. proc. pen.,

bolnavii aflați în spital se citează prin administrația acestuia, iar art. 178 alin.

(3) precizează că în această situație „unitățile sunt obligate a înmâna de

îndată citația persoanei citate sub luare de dovadă, certificându-i semnătura

sau arătând motivul pentru care nu s-a putut obține semnătura acesteia. Dovada

este predată agentului procedural, iar acesta o înaintează organului de

urmărire penală sau instanței de judecată care a emis citația".

La dosar nu există dovada luării la cunoștință

a inculpatului de proces, aspect, de altfel, învederat instanței și pe

reprezentantul parchetului, din practicaua încheierii recurate rezultând

solicitarea acestuia de amânare a cauzei pentru lipsă de procedură.

În aceste

condiții, în mod nelegal instanța a procedat la soluționarea

propunerii de arestare preventivă în lipsa inculpatului, fără o

procedură

legal îndeplinită, care să poată

susțină aprecierea că inculpatul a știut de

proces, dar s-a sustras de

la judecată.

Arestarea inculpatului în condițiile

neîndeplinirii procedurii de citare cu acesta contravine prevederilor Codului

de procedură penală și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Deși nemenționată în mod expres la alin. (1)

din art. 6, posibilitatea pentru „acuzat" de a lua parte la ședință

decurge din obiectul și scopul întregului articol.

De altfel, lit. c), d) și e) de la alin. (3)

recunosc „oricărui acuzat dreptul de a se apăra el însuși", ceea ce nu se

poate imagina în absența sa (cauzele Colozza împotriva Italiei, Sejdovic

împotriva Italiei, Gaga împotriva României, hotărârea CEDO din 4 martie 2008).

Informarea unei

persoane asupra desfășurării cercetărilor efectuate împotriva sa constituie un

act juridic de o astfel de importanță încât trebuie

să

îndeplinească condiții de formă și de fond specifice, de natură să garanteze

exercitarea efectivă a drepturilor acuzatului.

O cunoaștere vagă și neoficială, cum este cea

susținută de instanța de fond, nu poate fi suficientă.

Din datele dosarului rezultă că inculpatul nu

se afla în situația unei

persoane căreia i

s-a înmânat citația personal și care, în mod neechivoc, a

renunțat să se

prezinte în instanță și să se apere.

Judecând cauza cu procedura de citare a

inculpatului neîndeplinită potrivit legii, prima instanță a pronunțat o

hotărâre bazată pe un act lovit

de

nulitatea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. proc. pen. și, întrucât

s-a

produs vătămarea inculpatului ce nu a putut fi audiat cu prilejul soluționării

propunerii de arestare preventivă a sa, această vătămare nu poate fi înlăturată

decât prin anularea actului.

În consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit.

c) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi admis, încheierea urmând a fi

casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Întrucât anularea

încheierii atrage și anularea măsurilor dispuse prin

aceasta,

se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este

arestat în altă cauză.

Casarea în întregime a hotărârii face inutilă

examinarea celorlalte motive de recurs invocate de apărarea inculpatului, ele

urmând a fi avute în vedere cu prilejul rejudecării.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul G.M.G.

împotriva încheierii nr. 78/F din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în

dosar nr. 712/46/2008.

Casează încheierea atacată.

Trimite cauza spre rejudecarea

propunerii de arestare preventivă a inculpatului la Curtea de Apel Pitești.

Dispune punerea de îndată în libertate a

inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțata

în ședință publică, azi 26 septembrie 2008.