ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3024/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință nr. 78/F din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosar nr. 712/46/2008, s-a admis propunerea formulată de DNA, Serviciul Teritorial Pitești, și, în baza art. 160/a raportat la art. 148 alin. (1) lit. a)) și f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G.M.G. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului. Potrivit art. 151 C. proc. pen. s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă și înaintarea acestuia, în dublu exemplar, organului de poliție pentru executare.

Pentru a dispune astfel s-a reținut că la data de 18 septembrie 2008, prin adresa nr. 818/11/1/2008, Direcția Națională Anticorupție, în baza referatului întocmit de Serviciul Teritorial Pitești, invocând prevederile art. 136, art. 148 și art. 267 C. proc. pen., a solicitat arestarea preventivă a inculpaților G.M.G., subcomisar de poliție și T.S.G., agent de poliție, ambii încadrați la IPJ Argeș. În motivarea propunerii de arestare preventivă s-a susținut că inculpatul G.M.G. a fost cercetat, în stare de libertate, pentru patru infracțiuni prev. de art. 257 alin. (1) rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, infracțiunea prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap.

la art. 248 C. pen., infracțiunea prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 și art. 291 C. pen., în legătură directă cu infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, precum și infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În mod separat, în aceeași zi, instanța a fost investită și cu rechizitoriul nr. 35/P din 17 septembrie 2008, prin care au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, 11 inculpați, printre care se regăsesc și cei doi inculpați pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă.

În soluționarea propunerii de arestare preventivă, instanța de fond a emis mandate de aducere a inculpaților pentru data de 18 septembrie 2008, dar la ora 15,oo, în data respectivă, inculpatul G.M.G. s-a internat la Secția de chirurgie nr. 1 a Spitalului Județean Argeș. În aceste condiții, instanța de fond, prin încheierea nr. 77/F din 18 septembrie 2008 a soluționat propunerea de arestare preventivă a inculpatului T.S.G. și a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul G.M.G., fixând un nou termen de judecată a propunerii de arestare preventivă la data de 22 septembrie 2008, orele 14,oo. La data fixată pentru judecată, apreciind procedura îndeplinită cu inculpatul, în lipsa acestuia, instanța a judecat cauza, dispunând admiterea propunerii și arestarea preventivă a inculpatului.

S-a reținut existența pericolului concret pentru ordinea publică, constatată atât ca urmare a calității de polițist cu înalt grad profesional, subcomisar, de care s-a folosit în comiterea faptelor descrise de procuror, funcție din care nu a fost suspendat, dar și datorită persistenței infracționale deosebite de care a dat dovadă inculpatul, prin săvârșirea multor fapte de corupție într-un termen relativ scurt, ignorând obligațiile ce-i reveneau potrivit Legii nr. 30/2002 privind Statutul polițistului. S-a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 136, art. 143 și art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen., dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.M.G., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând lipsa de procedură la judecarea cauzei (caz de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 21 C. proc.

pen.), incompatibilitatea judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă (caz de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 3 C. proc. pen.), nepronunțarea instanței pe o cerere esențială vizând legalitatea sesizării (caz de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen.), precum și nelegalitatea sesizării instanței (caz de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 2 C. proc. pen.). Înalta Curte, analizând încheierea pronunțată de prima instanță, atât prin prisma criticilor formulate de inculpatul recurent, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 385/6 C. proc. pen., constată nelegalitatea acesteia, pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare. Din actele și lucrările dosarului rezultă că judecătorul fondului a procedat la luarea măsurii arestării inculpatului în lipsa acestuia și, prin urmare, fără a fi ascultat.

Conform art. 150 C. proc. pen. „măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror și de către judecător, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se află în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecată ori se află în una din situațiile prevăzute în art. 149/1 alin.(6)". În cauză, în mod evident, inculpatul nu era dispărut, nu era în străinătate, nici nu se afla în vreuna din situațiile prevăzute în art. 149/1 alin. (6) C. proc. pen. Instanța, fără să o arate expres, a apreciat că inculpatul se sustrage de la judecată, întrucât avea cunoștință de proces, dar nu s-a prezentat. Înalta Curte constată că această apreciere a instanței nu este corectă ci, dimpotrivă, motivul de recurs invocat de inculpat cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 21 este întemeiat, judecata având loc în condițiile lipsei de procedură față de inculpat.

Din încheierea de ședință nr. 77/F din data de 18 septembrie 2008 rezultă că s-a disjuns cauza cu privire la inculpatul G.M.G. și s-a fixat termen de judecată pentru acesta la data de 22 septembrie 2008, orele 14,oo. Fiind informată asupra împrejurării că inculpatul este internat în spital, instanța a dispus citarea acestuia atât la domiciliu, cât și la unitatea spitalicească de internare. Conform adeverinței nr. 121555 din data de 22 septembrie 2008 eliberată de Spitalul Județean de Urgență Pitești, inculpatul a fost internat în secția Chirurgie I în data de 18 septembrie 2008 și externat în data de 22 septembrie 2008. Din cuprinsul aceleiași adeverințe rezultă că pacientul a părăsit spitalul după epuizarea formalităților de externare, în jurul orei 14,45.

În consecință, câtă vreme judecarea propunerii de arestare a avut loc la ora 14,oo și inculpatul s-a aflat în spital până la ora 14,45 rezultă că nu se putea reține incidența art. 150 C. proc. pen. și nu se putea proceda la arestarea inculpatului în lipsă, acesta neaflându-se în niciuna din situațiile limitative și exprese în care arestarea se poate dispune fără ascultarea inculpatului. Judecătorul fondului mai reține că, după ieșirea din spital, inculpatul s-ar fi putut prezenta la proces „dată fiind distanța mică între unitatea spitalicească și curte" (fila 5, încheiere).

Mai mult, apreciază judecătorul că „distanța dintre cele două instituții, în mod obișnuit, este parcursă în cea 10 minute". Înalta Curte constată că ceea ce incumbă instanței în astfel de situații este verificarea îndeplinirii condițiilor de soluționare a propunerii de arestare preventivă fără prezența inculpatului și nu emiterea unor considerații personale privind distanțele și timpul de deplasare. În raport de prevederile legale incidente, se observă că reținerea sustragerii inculpatului de la judecată nu are suport probator întrucât nu există la dosar dovada că acesta avea cunoștință de proces. Așa cum s-a arătat mai sus, judecătorul fondului, având cunoștință de internarea inculpatului, a dispus citarea acestuia și la unitatea spitalicească.

În cauză, însă, nu au fost respectate dispozițiile art. 177 și art. 178 C. proc. pen. Conform art. 177 alin. (5) C. proc. pen., bolnavii aflați în spital se citează prin administrația acestuia, iar art. 178 alin. (3) precizează că în această situație „unitățile sunt obligate a înmâna de îndată citația persoanei citate sub luare de dovadă, certificându-i semnătura sau arătând motivul pentru care nu s-a putut obține semnătura acesteia. Dovada este predată agentului procedural, iar acesta o înaintează organului de urmărire penală sau instanței de judecată care a emis citația". La dosar nu există dovada luării la cunoștință a inculpatului de proces, aspect, de altfel, învederat instanței și pe reprezentantul parchetului, din practicaua încheierii recurate rezultând solicitarea acestuia de amânare a cauzei pentru lipsă de procedură.

În aceste condiții, în mod nelegal instanța a procedat la soluționarea propunerii de arestare preventivă în lipsa inculpatului, fără o procedură legal îndeplinită, care să poată susțină aprecierea că inculpatul a știut de proces, dar s-a sustras de la judecată. Arestarea inculpatului în condițiile neîndeplinirii procedurii de citare cu acesta contravine prevederilor Codului de procedură penală și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Deși nemenționată în mod expres la alin. (1) din art. 6, posibilitatea pentru „acuzat" de a lua parte la ședință decurge din obiectul și scopul întregului articol.

De altfel, lit. c), d) și e) de la alin. (3) recunosc „oricărui acuzat dreptul de a se apăra el însuși", ceea ce nu se poate imagina în absența sa (cauzele Colozza împotriva Italiei, Sejdovic împotriva Italiei, Gaga împotriva României, hotărârea CEDO din 4 martie 2008). Informarea unei persoane asupra desfășurării cercetărilor efectuate împotriva sa constituie un act juridic de o astfel de importanță încât trebuie să îndeplinească condiții de formă și de fond specifice, de natură să garanteze exercitarea efectivă a drepturilor acuzatului. O cunoaștere vagă și neoficială, cum este cea susținută de instanța de fond, nu poate fi suficientă. Din datele dosarului rezultă că inculpatul nu se afla în situația unei persoane căreia i s-a înmânat citația personal și care, în mod neechivoc, a renunțat să se prezinte în instanță și să se apere.

Judecând cauza cu procedura de citare a inculpatului neîndeplinită potrivit legii, prima instanță a pronunțat o hotărâre bazată pe un act lovit de nulitatea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. proc. pen. și, întrucât s-a produs vătămarea inculpatului ce nu a putut fi audiat cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă a sa, această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi admis, încheierea urmând a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Întrucât anularea încheierii atrage și anularea măsurilor dispuse prin aceasta, se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Casarea în întregime a hotărârii face inutilă examinarea celorlalte motive de recurs invocate de apărarea inculpatului, ele urmând a fi avute în vedere cu prilejul rejudecării. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.M.G. împotriva încheierii nr. 78/F din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosar nr. 712/46/2008. Casează încheierea atacată. Trimite cauza spre rejudecarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului la Curtea de Apel Pitești. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Definitivă. Pronunțata în ședință publică, azi 26 septembrie 2008.