ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1395/2013

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1395/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de

intimații inculpați M.C., D.C.O., C.V. și A.C.D. împotriva Deciziei penale nr.

21 din 14 martie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Prin Sentința penală

nr. 339 din 15 iulie 2011, Tribunalul Argeș, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpații D.C.O., M.C.,

C.V. și A.D.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., doar față de inculpatul A.C.D.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat, la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpații

D.C.O., M.C., C.V. și A.C.D. pentru infracțiunile prevăzută de art. 290 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 10 din Legea nr. 87/1994 în

condițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13

pentru toate infracțiunile.

A dispus ridicarea

sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului D.C.O. și al SC

D.C. INTL SRL instituit prin ordonanțele nr. 8S/P/2006 din 27 martie 2007 și

identificate conform Procesului-verbal din 28 martie 2007.

A respins acțiunea

civilă promovată de partea civilă ANAF București prin DGFP Argeș.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța

sentința penală nr. 339/20J l, Tribunalul Argeș a reținut că inculpatul D.C.O.

a fost asociat și administrator al SC D.C. INTL SRL Pitești, firmă înființată

la 08 august 2002 ce funcționează și în prezent.

De asemenea,

inculpatul M.C. a fost asociat și administrator la SC U.C. 2000 SRL Mioveni,

societate înființată la 20 octombrie 2000 și radiată la 14 octombrie 2008

(închiderea procedurii falimentului) cât și la SC L.C.F. SRL Mioveni, societate

înființată la 14 noiembrie 2001. Părțile sociale deținute de inculpat au fost

cesionate În baza contractului nr. 5 din 18 aprilie 2001 față de această

societate deschizându-se procedura de insolvență.

Inculpata C.V. a fost

asociat și administrator la SC A.T. SRL Strehaia, societate înființată la 28

aprilie 2005 și radiată la 15 ianuarie 2009, precum și la SC E.T.A. SRL

Pitești, înființată la 25 iulie 2005 și față de care s-a deschis procedura de

insolvență (Dosar nr. 718/1259/2010 al Tribunalului Comercial Argeș).

Inculpatul A.C.D. a

fost asociat și administrator al SC D.A.S. 2004 SRL Pitești, societate

înființată la 15 iunie 2004, dar care începând cu 24 august 2005, i-a avut ca

asociați și administratori pe numiții M.C. și R.G.

Prima infracțiune

reținută în sarcina celor patru inculpați a fost cea prevăzută la art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003.

S-a reținut că,

potrivit actului de sesizare, inculpatul D.C.O. a inițiat constituirea unui

grup infracțional organizat care a activat în perioada octombrie 2004 -

octombrie 2005, la care au aderat ceilalți 3 inculpați M.C., C.V. și A.C.D.

Inițiativa și modul

în care s-a format grupul infracțional au fost descrise în pag. 6 - 9 din actul

de sesizare a instanței. S-a reținut că în perioada 2001 - 2004, aducând pagube

mari statului și unor persoane juridice, prin acte de comerț ilegale, fapt ce a

condus la cercetarea sa și în alte cauzei și dorind în continuare să înșele

statul prin deduceri ilegale de TVA, inculpatul D.C.O. a trebuit să organizeze

un grup infracțional, care să acționeze conform planului imaginat de el.

S-a reținut de către

acuzare că a abordat-o pe inculpata C.V. și a racolat-o în grupul său dat fiind

tipului de afaceri comerciale de care se ocupa (comercializare repere

industriale și diferite utilaje), solicitându-i chiar să înființeze în 2005

cele două societăți comerciale SC A.T. SRL Strehaia și SC E.T.A. SRL Pitești.

Acuzarea reține că în acest scop l-a racolat și pe M.C., respectiv A.C.D.

S-a reținut că,

situația de fapt în ce privește infracțiunile de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, înșelăciune și evaziune fiscală, a fost redată în actul de

sesizare a instanței începând cu pct. Al (pag. 15 și următoarele).

reținut că, Iară însă a se putea verifica sursa primară, inculpatul Mi tu

Constantin a primit în anul 2003, pentru SC U.C. 2005 SRL, scule vechi, scoase

din uz, constând în tarozi, burghie de filetat, freze, alezoare, pe care Ic-a

înstrăinat către SC L.C.F. SA Mioveni, administrată tot de el, cu facturile

fiscale, seriile AG-ACB nr. X din 25 mai 2004 în valoare de 21.037.459.030 ROL,

Y din 25 mai 2004 în valoare de 32.553.997.000 ROL, Z din 25 mai 2004 în

valoare de 7.417.270.000 ROL, W din 04 august 2004 în valoare de 41.798.595.300

ROL. M.C. a întocmit o singură factură fiscală din 28 noiembrie 2004 prin care

înstrăina bunurile intrate în firma sa, către SC E.L.I.E. SRL Târgoviște,

administrată de inculpatul D.C.O., practicând același preț de livrare ca cel de

achiziție. La rândul său D.C.O. a întocmit facturile cu seriile DD VEV nr. Y

din 02 din 17 mai 2005, Y din 17 mai 2005 prin care livra marfa cumpărată către

SC A.T. SRL Strehaia, administrată de inculpata C.V. C.V. a emis cinci facturi

seria MH VEH cu numerele nr. 2889752 până la 2889756 din 18 mai 2005, potrivit

cărora marfa a fost livrată către SC D.C. Int SRL Pitești, administrată de

inculpatul D.C.O. În continuare, inculpatul D.C.O. a întocmit facturile de

export cu seriile AG VDZ nr. 691315, 6913152 din 26 mai 2005 prin care livra

marfa către SC R.I. Inc din orașul Dover statul Delaware.

Pentru a se verifica

circuitul faptic, dar și al documentelor ce au stat la baza livrărilor și

aprovizionărilor de mărfuri, s-a dispus și efectuat în cauză un raport de

expertiză contabilă. Lanțul tranzacțiilor dezvoltat la pct. Al a fost cenzurat

și analizat în expertiza contabilă prin răspunsurile la obiectivele nr. l-8.

S-a constatat astfel,

că livrările efectuate de SC U.C. 2000 SRL Mioveni, cât și aprovizionările de

către SC L.C.F. SRL Mioveni au fost făcute pe bază de documente care au

îndeplinit condițiile pentru înregistrare la contabilitate, s-a efectuat

transferul de proprietate existând note de recepție și constatare de diferențe.

Documentele au fost înregistrate la SC L.C.F. SRL mai târziu în evidența

contabilă, nerespectând prevederile Legii nr. 82/1991 - legea contabilității,

potrivit cărora documentele se înregistrează în evidența contabilă sistematic

și cronologic. Tranzacția între SC L.C.F. SRL și SC E.L.E. Târgoviște a fost

făcută pe bază de documente legale (contract de vânzare-cumpărare, factură și

recepție), tranzacția fiind înregistrată în evidența contabilă și în decontul

de TVA a ambelor societăți.

Din Adresa nr. 83327

din 28 septembrie 2010 emisă de DGFP Argeș, solicitată de expert, a rezultat că

societatea administrată de inculpatul M.C. nu a primit în anul 2004, rambursări

de TVA și a avut relații contractuale și cu alte societăți menționate la

obiectivul 2 din expertiză.

De asemenea, s-a

constatat că documentele de livrare către SC A.T. SRL Strehaia și, mai apoi,

către SC D.C. Intl SRL Pitești, au îndeplinit condițiile prevăzute de art. 155

din Legea 571/2003, pentru înregistrare în contabilitate și În baza lor s-a

făcut transferul de proprietate.

S-a mai constatat că,

cele 5 facturi emise de SC A.T. SRL Strehaia, au fost înregistrate în evidența

contabilă a societății, iar conform decontului nr. 1943 din 25 iulie 2005 depus

la Administrația Fiscală Strehaia, societatea a declarat la fisc obligația

privind TVA-ul.

S-a reținut că, un al

doilea ciclu de activități ilicite desfășurat de inculpat, a fost redat în

actul de sesizare a instanței începând cu pag. 21 pct. B, scopul inculpaților

fiind tot acela de a obține deduceri ilegale de TVA.

C.V. a achiziționat de la SC U.M. F. SA o mașină de găurit și una de frezat

pentru SC A.T. SRL Strehaia, utilaje ce au fost obținute la valoarea totală de

106.101.293 ROL, conform facturii fiscale DJ VDU - X din 28 iunie 2005. Aceste

bunuri au fost vândute cu factura fiscală MH VEH X din 28 iunie 2005 către SC

D.A.S. 2004 SRL (firmă deținută de A.C.D.), ridicându-se prețul la

36.848.070.000 ROL. Această societate le-a înstrăinat către SC D.C. Intl cu

factura AG VEA 7212225 din 29 iunie 2005 cu prețul de 37.216.765.292 ROL.

Această firmă, prin administratorul D.C.O., a întocmit factură de livrare către

SC R.I. Inc.

Din răspunsurile la

obiectivele 9 - 10 din expertiză, a rezultat că achizițiile au avut la bază

documente legale, ele fiind evidențiate în evidența contabilă a tuturor

firmelor angrenate în lanțul comercial, SC D.A.S. SRL declarând la fisc

obligațiile fiscale ce au derivat din această tranzacție economică.

Cel de-al treilea

ciclu de activități ilicite desfășurat de inculpați a fost descris la pct. C

(pag. 23 și urm.) în actul de sesizare a instanței.

administratorul SC T.H. SRL Suseni Argeș - inculpatul I.F. a aflat că SC A.D.

SA scoate la vânzare diferite repere uzate moral, defecte, la prețuri mici. În

perioada februarie - iunie 2005, acesta a cumpărat produse de peste

1.600.000.000 ROL pe care le-a depozitat într-un garaj, ce a aparținut CAP

Stâlpeni Argeș. Cu ajutorul prietenului său - A.S.A.M.G. - administrator la SC

S.C.L. SRL Pitești a încercat să găsească clienți spre a vinde bunurile

achiziționate, cunoscând-o astfel pe inculpata C.V. La data de 28 iulie 2005

C.V. a achiziționat În baza facturilor de livrare AG VDU nr. 1941559, 1941561

și 19415558 diverse tipuri de pompe în valoare totală de 894.154.100 ROL. Sumă

a fost plătită cu un bilet la ordin emis de SC P.I.T. SRL Pitești administrată

de inculpatul T.M., girat la rândul său de SC D.C. Intl SRL (administrată de

D.C.O.). C.V. a vândut apoi bunurile către SC D.C. Intl SRL, cu factura fiscală

AG VDZ cu prețul de 41.649.990.000 ROL. În final, firma administrată de

inculpatul D.C.O. a întocmit factura fiscală AG VDZ din 29 iulie 2005 pentru

livrarea produselor către R.I.I. Dover Delaware. S-a constatat astfel că,

veriga finală în livrarea mărfurilor către cele 3 exporturi a fost SC D.C.I.

SRL Pitești - administrată de inculpatul D.C.O. și pentru a se constata dacă

s-a respectat metodologia de export și dacă exportul a fost finalizat, trebuia

precizat că, de la data de 26 mai 2005 și până la 29 iulie 2005, când acesta a

durat, erau în vigoare prevederile Legii nr. 141 din 24 iulie 1997 valabilă

până la 27 iunie 2006, când a fost abrogată prin Legea nr. 86/2006.

S-a notat că,

potrivit acestor dispoziții legale „regimul de expert constă în scoaterea

definitivă a mărfurilor românești de pe teritoriul României. Liberul de vamă la

expert se acordă cu condiția ca mărfurile în cauză să părăsească teritoriul

României în aceeași stare în care acestea se aflau în momentul înregistrării

declarației vamale de export.

Primul export către

R.I.I. Dover Delaware cu destinație P.I. LTD Lagos Nigeria s-a făcut În baza

Declarației vamale 35601 din 26 mai 2005, transportul ajungând în P.L.P.I.

Lagos Nigeria. A fost întocmită factura externă (invoice) nr. 1 în valoare de

631.893,46 Dolari SUA precum și lista coletelor (Packing List) nr. 1, produsele

părăsind teritoriul României.

Cel de-al doilea

export, în baza Declarației vamale 45936 din 29 iunie 2005, a plecat către

R.I.I. Dover cu destinația Port Lagos pentru SC P.I.L. Lagos Nigeria, dar s-a

întors în Portul Constanța, după ce a fost oprit la Barcelona. A fost întocmită

factura externă (invoice) nr. 2, dar produsele au fost returnate, deoarece

exportatorul SC D.C.I. nu a întocmit documentul „Clear Report Of Inspection

(CRI) necesar descărcării la destinație a containerului.

Cu Adresa nr. 146 din

11 ianuarie 2006 emisă de SC Z.S. SRL București către Comisariatul Regional

Argeș al Gărzii Financiare, s-a confirmat faptul că inculpatul D.C.O. a fost

anunțat cu Adresa nr. 2280 din 27 septembrie 2005 că marfa (exportul 2) a fost

reținută la Barcelona și returnată la Constanța, aspect recunoscut de acesta,

care a declarat că nu a avut cunoștințe de necesitarea întocmirii documentului

respectiv, iar acesta nu a mai putut fi realizat și exportul finalizat, dată

fiind blocarea mărfii la cererea Gărzii Financiare Argeș.

Și cel de-al treilea

export a avut aceeași destinație, sens în care s-a întocmit Declarația vamală

nr. 55304 din 29 iulie 2005 și factura externă (invoice) nr. 3, dar marfa a rămas

în portul Constanța, întrucât nu s-au dat instrucțiuni de încărcare pe navă.

Potrivit art. 16 din

Legea nr. 84/1992 și art. 126 din Legea nr. 141/1997, mărfurile românești pot

fi introduse în zona liberă, cu respectarea condițiilor stabilite pentru exportul

de mărfuri, iar staționarea acestora nu este limitată în timp, zona liberă

fiind liberă de taxe (obiectiv nr. 1 5).

În baza decontului de

TVA nr. 36267 din 07 iunie 2005 întocmit în conformitate cu evidența contabilă

pentru luna mai 2005 (primul export) SC D.C. Intl SRL a declarat fiscului un

TVA deductibil de 3.294.463.191 ROL și un TVA colectat de 0 RON, rezultând

astfel un TVA cu sold negativ (de recuperat) de 3.294.463.191 ROL pentru care

și-a exprimat opțiunea de rambursare. Întrucât acest TVA provine din facturile

emise de SC A.T. SRT Strehaia s-a efectuat un punctaj între evidențele

contabile ale celor 2 societăți, iar prin Procesul-verbal nr. 13115 din 27

iunie 2005 emis de DGFP Mehedinți se constată că TVA-ul aferent celor 5 facturi

emise de SC AD Tehnologica Srl Strehaia către SC D.C. SRL este de 3.293.067.227

ROL și a fost înscris în jurnalul de vânzări.

În baza decontului

nr. 2877 din 07 iulie 2005 (al doilea export), SC D.C. SRL a declarat fiscului

un TVA deductibil de 594.858 RON și un TVA colectat de 0 RON, exprimându-și

opțiunea de rambursare. Acest TVA provenind din achiziții mărfuri de la SC

D.T.S. 2004 SRL, s-a efectuat un punctaj între cele 2 societăți, iar prin

Procesul-verbal nr. 12585 din 15 iulie 2005 DGFP Argeș a constatat că factura

În baza căreia s-a aprovizionat cu marfa a fost înregistrată în evidența

contabilă.

În baza decontului

nr. 51912 din 12 august 2005 (export 3), SC D.C. SRL și-a exprimat opțiunea de

rambursare pentru suma de 665.651 RON, iar cum mărfurile fuseseră achiziționate

de la SC E.T.A. SRL Pitești, s-a efectuat un punctaj la această societate

soldat cu Procesul-verbal nr. 13046 din 23 august 2005 ai DGFP Argeș, în care

s-a constatat că factura fusese înregistrată în contabilitatea furnizorului.

S-a constatat astfel

că rambursările TVA către SC D.C. SRL au respectat prevederile Legii nr.

571/2003 și OMFP nr. 1846/2003 privind facilitățile acordate la livrările la

export.

La obiectivul nr. 29

din expertiză motivat în ce măsură această societate ar fi mai avut dreptul de

deducere aferent mărfurilor, dacă mărfurile nu ar fi fost exportate. S-a

concluzionat că și în cazul în care SC D.C. Srl ar fi rămas cu marfa pe stoc,

ar fi avut dreptul de deducere fiscală și ar fi putut beneficia, conform legii,

de rambursarea soldului negativ de TVA dacă mărfurile ar ti fost destinate în

folosul unor operațiuni taxabile în conformitate cu art. 145 alin. (2) C. fisc.

S-a reținut în actul

de sesizare al instanței că rambursările de TVA au fost ilegale, întrucât cei

patru inculpați, M.C., D.C.O., C.V. și A.C.D., au produs documente de

contabilitate primară (facturi, chitanțe și deconturi TVA) false cu ajutorul

cărora s-a reușit înșelarea statului.

Elementul material al

infracțiunii de fals prevăzută.de art. 290 C. pen., a fost constituit din două

acțiuni care sunt executate succesiv: în primul rând, falsificarea înscrisului

sub semnătură privată, prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin

alterarea lui în orice mod, urmată, în al doilea rând, de folosirea înscrisului

falsificat ori încredințarea sa, spre folosire altei persoane.

S-a notat că, din

expertiza contabilă a rezultai că toate aprovizionările s-au tăcut pe bază de

documente care au îndeplinit condițiile pentru înregistrare în contabilitate,

nepunându-se în nici un mod problema „alterării" în vreun mod a acestora,

iar faptul că în circuitul comercial, s-a practicat același preț al mărfurilor

sau unul majorat, a ținut doar de înțelegerea contractuală a părților și de

executarea contractului.

S-a reținut, față de

inculpatul D.C.O. că a creat pe calculatorul personal un document intitulat

„Agrement for the internațional sale of Goods" (contract de comerț

internațional de bunuri), redactat în limba engleză, în care figura în calitate

de vânzător SC D.C.I. SRL, iar în calitate de cumpărător SC R.I.I. Dores statul

Delaware, reprezentată de administratorul său A.M.C. Cu acest document,

inculpatul D.C.O. a demonstrat că are comandă pentru export,depunându-l în

copii legalizate la dosarele fiscale pentru deducere de TVA.

Prin rechizitoriu s-a

reținut că acest document a fost contrafăcut ca și celelalte documente pentru

export, fapt contrazis însă de originalele și copiile certificate ale acestora,

depuse de inculpat la dosar și urm.

Față de inculpatul

M.C., în actul de sesizare, s-a reținut că a întocmit în fals un contract de

cesiune autentificat la notarul public V.M. sub nr. 3601 din 24 octombrie 2000,

prin care acesta, împreună cu soția sa, au cesionat părțile sociale lui T.A.,

actul adițional autentificat la același notar public sub nr. 3600 din 24

octombrie 2000, prin care era cooptat la SC U.C. 2000 SRL, cetățeanul străin,

un document intitulat „împuternicire", neautentificat. S-a reținut că

toate actele au fost plăsmuite de inculpat, aspect ce a rezultat chiar din expertiza

grafoscopică efectuată în cursul urmăririi penale care a concluzionat că

scrisul și semnăturile de pe documente i-au aparținut inculpatului și soției

sale.

Cu privire la aceste

acte false, instanța nu a fost sesizată, întrucât ele exced perioadei infracționale

(oct. 2004 - oct. 2005) pentru acestea constatându-se de către organul de

urmărire penală, intervenită prescripția răspunderii penale.

Nefiind realizată

latura obiectivă a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, nu

s-a putut constata astfel nici mijlocul fraudulos de înșelare a statului cu

ocazia solicitării și obținerii TVA-ului, astfel încât În baza art. 10 lit. d)

privire la infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), 2, 5 C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Cu privire la

infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 10 din Legea 87/1994, în

condițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13

primare, acceptând, totodată, astfel de documente contabile în scopul

împiedicării verificării financiar - contabile, diminuând veniturile sau

sursele impozabile, instanța constată, din expunerea rechizitoriului că,

situația este redată la pag.28 și urm. S-a reținut că, pentru a da o aparență

de legalitate fraudei puse la cale și pentru a nu rămâne descoperiți cu TVA-ul

pe care ar fi trebuit să-l dea statului, inculpații au conceput o schemă

ingenioasă de a elimina prin compensare obligațiile datorate bugetului

statului.

În acest scop, s-a

reținut că inculpatul D.C.O. a obținut de la SC T.P.G. SRL București - firmă

„fantomă" un număr de cinci facturi fiscale, în valoare totală de

8.431.516,66 ROL, care au atestat livrarea către SC D.C.I. SRL Pitești a unor

repere electrotehnice (facturi din 30 august 2005), în baza cărora a întocmit

acte de livrare către SC E.T.A. SRL Pitești, SC D.A.S. 2004 SRL și SC A. T. SRL

Strehaia. S-a reținut astfel că livrările au fost fictive. Instanța de fond

reține că derularea unor activități comerciale nu incumbă și obligația unui

agent economic de a-l verifica pe partenerul de afaceri din punct de vedere al legalității,

aparența legalității existenței și funcționării acestuia fiind suficientă,

astfel încât, orice aspect de nelegalitate a unei societăți comerciale nu-i

poate fi opozabil partenerului său de afaceri. Martora L.A. (audiată și în fața

instanței), a recunoscut că ea a produs documentația falsă de cesiune a SC

T.P.G. SRL de la cetățeanul român C.O. către cetățenii pakistanezi Z.H.P. și

S.J.T., cauza fiind disjunsă cu privire la aceasta.

S-a notat, astfel că

nu s-a putut vorbi de întocmirea necorespunzătoare sau acceptarea unor astfel

de documente contabile, inculpații neîmpiedicând verificările financiar-

contabile ale societăților pe care le-a administrat, cu ocazia verificărilor la

locul de depozitare, organele de poliție constatând chiar existența unora

dintre reperele achiziționate de la SC T.P.G. SRL.

Faptul că valoarea

acestora, în realitate a fost mai mică decât cea trecută în acte nu a condus la

diminuarea veniturilor sau surselor impozabile, ci dimpotrivă la mărirea

acestora, iar prețul a fost unul din elementele negociabile ale oricărui

contract comercial, tară a putea fi cenzurat ca „exorbitant" de niciun

organ al statului.

În consecință, nu au

fost întrunite elementele constitutive nici ale acestei infracțiuni,

impunându-se achitarea inculpaților În baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Față de această

situație de fapt expusă, instanța a analizat existența infracțiunii de grup

infracțional prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003. Analizând

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr.

39/2003, a arătat că latura obiectivă a acesteia a constat în acțiunea de a

iniția și de a constitui un grup infracțional fie de aderare sau sprijinire a

acestuia. Constituirea implică asocierea și înțelegerea mai multor persoane în

scopul de a ființa în timp și de a pregăti și organiza infracțiuni prevăzute de

lege. Inițierea a presupus nu numai concepția, ci și activități de

materializare a ideii, respectiv lămurire, întruniri, consfătuiri, planuri,

etc. Aderarea la grup s-a realizat prin exprimarea consimțământului expres al

unei persoane de a face parte din structura infracțională, în timp ce

sprijinirea grup a presupus furnizare de asistență, ajutor sau sfaturi în

vederea săvârșirii infracțiunilor.

Sub aspectul laturii

subiective s-a arătat că fapta a fost săvârșită cu intenție directă, aceasta

trebuind să fie calificată de scop cel puțin din două considerente:

- persoana trebuie să

știe și să fie de acord cu înființarea, aderarea și sprijinirea grup, știind că

trebuie să fie comise infracțiuni grave;

- trebuie să

urmărească obținerea de foloase sau avantaje materiale.

Pentru a fi în

prezența unui grup infracțional organizat, a fost necesar a fi îndeplinite în

mod cumulativ două condiții și anume:

- în primul rând, a

fost necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane și să

funcționeze pe o anumită perioadă de timp și în mod coordonat.

Cu privire Ia modul

coordonat de funcționare, a fost nevoie ca în cadrul grupului să existe o

subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie prevăzut rolul

fiecărui membru în parte în comiterea infracțiunii. De asemenea, caracterul

coordonat presupune planificare, organizare, control cât și procurarea de

instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinații, etc.

- o a doua condiție

esențială pentru existența grupului infracțional a fost aceea că el nu trebuie

să aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui studiu

prealabil care să aibă în vedere anumite calități, însușiri și specializări ale

membrilor acestuia. În fapt, grupul ar fi trebuit să aibă o structură

determinată, adică să aibă anumite componente cu sarcini complementare în

realizarea activității infracționale, o așa zisă diviziune a muncii în cadrul

unei ierarhii cu roluri prestabilite și reguli de comportare specifice unei

unități structurate.

În speță, s-a reținut

de către acuzare că inculpatul D.C.O. a inițiat un grup infracțional în care

i-a atras și racolat pe ceilalți inculpați, M.C., C.V. și A.C.D.

Pornind de la modul

cum s-au derulat activitățile comerciale între firmele administrate de

inculpați (M. - D.C.O. - Cioc - D.C.O. - primul export C.A. - D.C.O. - al

doilea export, C.A. - D.C.O. - al treilea export), s-a arătat că nu se poate

vorbi de o structură organizată, de o diviziune a muncii, cu excepția firmelor

inculpaților D.C.O. și C.A. care au fost angrenate în cele trei lanțuri

comerciale, firmele inculpaților M. și C.A. nefiind implicate decât într-un

ciclu comercial.

Nefiind realizată

nici latura obiectivă dar nici cea subiectivă a infracțiunii, s-a dispus, În

baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpaților. Derularea unor

tranzacții comerciale, chiar între aceiași parteneri de afaceri, nu au implicat

automat existența unui grup infracțional, deoarece aceasta a presupus o

structură organizatorică, cu organism de control, o coeziune între membrii săi

bazată pe subordine ierarhică. Pe de altă parte, durata în care grupul a

activat trebuie să fie una îndelungată, iar această necesitate nu a ținut în

mod necesar de natura faptelor propuse spre a fi săvârșite, ci continuitatea

este cea care a demonstrat caracterul deosebit de periculos al acestei forme de

asociere.

Situația de fapt

reținută de instanță, a avut în vedere documentele contabile ale societăților

administrate de inculpați, documente bancare, documentele de control ale

organelor de specialitate, declarațiile martorilor, concluziile expertizei

contabile efectuate în cursul cercetării judecătorești, declarațiile

inculpaților. M.C., D.C.O., C.V. și A.C.D. nu au recunoscut comiterea niciuneia

dintre infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, apreciind că

toate operațiunile comerciale sunt legale, declarațiile date în cursul

urmăririi penale sau cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă

fiind menținute în fața instanțe.

Cât privește latura

civilă a cauzei, s-a constatat că ANAF prin DGFP Argeș, s-a constituit parte

civilă cu suma de 1.582.126 RON, reprezentând debit la care s-a adăugat

dobânzile de întârziere și penalități, acesta reprezentând TVA încasat ilegal

de către inculpați prin intermediul societăților pe care le administrează, în

calitate de părți responsabile civilmente.

Inexistența laturii

obiective a infracțiunii de înșelăciune, în raport de care s-a formulat

acțiunea civilă, a condus la inexistența temeiului tragerii la răspundere

civilă a inculpaților și părților responsabile civilmente, astfel încât, În

baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. s-a respins acțiunea civilă.

În vederea asigurării

recuperării prejudiciului, în cursul urmăririi penale s-a dispus aplicarea

sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților însă măsura nu a putut fi

adusă la îndeplinire din lipsă de bunuri aflate în patrimoniul acestora.

Singura excepție a

reprezentat-o inculpatul D.C.O. și partea responsabilă SC D.C. Intl Pitești,

față de care prin ordonanțele nr. 8S (P/2006 din 27 martie 2007) s-a dispus

instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor acestora, respectiv a

celor identificate prin procesul-verbal aflat la f. 138 -autoturism SC cu nr. de

înmatriculare ............. proprietatea inculpatului D.C.O. și autoturismul OA

cu nr. de înmatriculare ........... proprietatea SC D.C. SRL.

În baza art. 169 și

art. 353 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii față de

soluția pronunțată pe latura civilă și corelativ s-a respins capătul de cerere

formulat de partea civilă privind instituirea măsurilor asigurătorii.

Instanța a mai

constatat că pe parcursul procesului penal față de inculpați au fost luate

măsuri preventive astfel:

- măsura obligării de

a nu părăsi țara pentru 30 de zile, prin ordonanța din 12 mai 2006 a

procurorului, măsură încetată de drept, față de inculpatul D.C.O.;

- măsura obligării de

a nu părăsi țara pentru 30 de zile, prin ordonanța din 25 mai 2006 a

procurorului, față de inculpatul M.C., revocată prin Încheierea nr. 36 din 05

iunie 2006 a Tribunalului Argeș.

- reținerea de 24 ore

pentru inculpații D.C.O., M.C. și C.V. din 28 martie 2007 (propunerea de

arestare preventivă fiind respinsă prin Încheierea nr. 37/CC din 29 martie 2007

pronunțată în Dosar nr. 876/109/2007 al Tribunalului Argeș, definitivă prin

Decizia penală nr. 195/R din 30 martie 2007 a Curții de Apel Pitești.

- prin Încheierea nr.

37/CC din 29 martie 2007 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A.C.D.

pentru 30 de zile, emițându-se Mandatul de arestare nr. 876/109/2007 din 29

martie 2007, în lipsă, acesta fiind pus în executare la 19 iunie 2008 după ce a

fost depistat și încarcerat în Italia la 11 aprilie 2008.

S-a notat că

inculpatul a fost liberat prin încetarea măsurii arestării preventive la data

de 27 aprilie 2009 prin Decizia penală nr. 277/R/2009 a Curții de Apel Pitești.

Raportat la obiectul

cauzei, s-a reținut că inculpații C.V. și M.C. nu au avut antecedente penale,

inculpatul D.C.O. a avut antecedente penale iar inculpatul A.C.D. a fost

recidivist conform art. 37 lit. b) C. pen., astfel încât față de acesta din

urmă și în raportat cu toate infracțiunile deduse judecății, s-a făcut

aplicarea disp.art. 37 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, inculpatul M.C. și

partea civilă prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentantă de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Argeș a criticat hotărârea sub aspectul greșitei achitări dată ca

urmare a unei grave erori de fapt, arătând că în mod greșit s-a pronunțat

achitarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în

judecată, deși au fost probe certe la dosarul cauzei, din care a rezultat că

aceștia au constituit un grup infracțional organizat, acționând cu intenție,

conform unui plan prestabilit de primul inculpat, în care fiecare a avut un rol

anume în scopul comiterii unor infracțiuni deosebit de grave cu consecința directă

a prejudicierii bugetului de stat cu sume importante de bani, prin rambursare

ilegală de TVA, sume obținute prin fapte ilicite de care au beneficiat în final

toți inculpații.

Cu prilejul

susținerii orale a motivelor de apel, procurorul a solicitat completarea

acestora cu motive vizând schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii de

înșelăciune, fapta fiind încadrată în dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 241/2005 - lege mai favorabilă.

S-a solicitat, de

asemenea, schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii de evaziune fiscală

în infracțiunea prevăzută, de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 -

lege mai favorabilă - deoarece activitatea infracțională a continuat după data

de 26 august 2005 când Legea nr. 241/2005 a intrat în vigoare, în funcție de

contribuția efectivă a inculpaților (de autor sau de complice), cât și de

numărul actelor materiale săvârșite în timp (referitor la aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.). S-a motivat, că este neîndoielnic că între inculpați a

existat o strânsă legătură infracțională, concretizată prin probele

administrate în dosar.

Partea civilă prin

Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentantă de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Argeș, a solicitat obligarea inculpaților în solidar cu partea

responsabilă civilmente la repararea integrală a prejudiciului cauzat, ca

urmare, evident a condamnării acestora pentru infracțiunile de care sunt

acuzați, incluzându-se în prejudiciu și accesoriile constând în dobânzi,

penalități și majorări de întârziere, până la data achitării integrale a

prejudiciului. S-a notat ca un aspect criticabil al sentinței, nelegalitatea

expertizei dispusă în fază de cercetare judecătorească, ca urmare a lipsei de

convocare a părților.

Apel împotriva

sentinței a declarat și inculpatul M.C., care la termenul de judecată din 28

februarie 2012 a declarat că și-l retrage în temeiul art. 369 C. proc. pen.

Prin Decizia penală

din 14 martie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Argeș și de partea civilă prin Agenția Națională de Administrare

Fiscală reprezentantă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș,

împotriva Sentinței penale nr. 339 din 15 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul

Argeș, în Dosarul nr. 877/109/2007. A desființat în parte sentința atacată și

rejudecând:

A înlăturat achitarea

inculpaților D.C.O., M.C., C.V. și A.C.D. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., cu toate consecințele.

În baza art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută

de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. în infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., pentru inculpatul

D.C.O., în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat, la art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.,

pentru inculpata C.V. și în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art.

8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. pentru

inculpații M.C. și A.C.D.

În baza art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C.

pen. a condamnat pe inculpatul D.C.O. la 6 (șase) ani închisoare pedeapsă

principală și la 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C.

pen.

A făcut aplicarea

prevederilor art. 57 C. pen. și În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. a

interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, drepturile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 26

raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 13 C. pen. a condamnat pe inculpata C.V. la 5 (cinci) ani

închisoare, pedeapsă principală și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1).lit. a) teza a II-a

lit. b) și c) C. pen.

A făcut aplicarea

art. 57 C. pen. și În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. și i-a interzis

inculpatei, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 26

raportat.la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.

pen., a condamnat pe inculpatul M.C. la 4 (patru) ani închisoare, pedeapsă

principală și la 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

A tăcut aplicarea

art. 57 C. pen. și În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. interzice

inculpatului, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 26

raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 37 lit. b) C. pen.

cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.C.D. la 4 (patru) ani

închisoare, pedeapsă principală și la 3 (trei) ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

lit. b) și c) C. pen.

A făcut aplicarea

art. 57 C. pen. și În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. și i-a interzis

inculpatului, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

A dedus din pedepsele

aplicate inculpaților D.C.O., M.C. și C.V. perioada reținerii de 24 de ore.

A dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului A.C.D. durata arestării în perioada 11 aprilie 2008 și 27

aprilie 2009.

În baza art. 14

raportat, la art. 346 C. proc. pen. a obligat în solidar pe inculpatul D.C.O.

cu inculpații C.V. și M.C., fiecare în solidar cu părțile responsabile

civilmente SC D.C.I. SRL Pitești prin lichidator l.G. - I. E.C. (inculpat

D.C.O.), SC A.T. SRL Strehaia (inculpata C.V.) și SC U.C. 2000 SRL Mioveni

(inculpatul M.C.) la plata sumei de 329.529 RON (rambursare TVA) către Direcția

Generală a Finanțelor Publice Argeș, la care s-au adăugat dobânzile,

penalitățile și majorările de întârziere până la data achitării acestora

conform O.G. nr. 92/2003.

A obligat în solidar

pe inculpatul D.C.O. cu inculpații A.C.D. și C.V., fiecare în solidar cu

părțile responsabile civilmente SC D.C.I. SRL Pitești prin lichidator l.G. -

(inculpat D.C.O.), SC D.A.S. 2004 SRL Pitești (inculpat A.C.D.) și SC A.T. SRL

Strehaia (inculpata C.V.) la plata sumei de 594.858 RON (rambursare TVA) către

Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, la care s-a adăugat dobânzile,

penalitățile și majorările de întârziere până la data achitării acestora

conform O.G. nr. 92/2003.

A obligat în solidar

pe inculpații D.C.O. și C.V., fiecare în solidar cu părțile responsabile

civilmente SC D.C.I. SRL Pitești prin lichidator I.G. - I. E.C. I. (inculpat

D.C.O.) și SC E.T.A. SRL Pitești (inculpata C.V.) ia plata sumei de 665.651 RON

(rambursare TVA) către Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, la care

s-a adăugat dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere până la data

achitării acestora conform O.G. nr. 92/2003.

A menținut sechestrul

asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului D.C.O. și ale SC D.C. Intl

SRL Pitești dispus prin Ordonanțele nr. 8S/P/2006 din 27 martie 2007 și

identificate conform procesului-verbal din 28 martie 2007.

În baza art. 21 lit.

g) din Legea nr. 26/1990 a dispus trimiterea unei copii a hotărârii de

condamnare la Oficiul Registrului Comerțului. A menținut în rest dispozițiile

sentinței.

A luat act de

retragerea apelului declarat de inculpatul M.C. împotriva aceleiași sentințe

penale.

A obligat pe

inculpații D.C.O. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.C. I. SRL

Pitești prin lichidator I.G. - I. E.C. I., M.C. în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC U.C. 2000 SRL Mioveni și C.V. în solidar cu părțile

responsabile civilmente SC A.T. SRL Strehaia, Se E.T.A. SRL Pitești la câte

5.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul A.C.D.

în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.A.S. 2004 SRL Pitești la

5.800 RON cu același titlu, din care 300 RON reprezentând onorariu avocat

oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Analizând apelurile,

prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele ele fapt și

de drept, în conformitate cu.art. 371, art. 378 C. proc. pen., curtea de apel a

constatat următoarele:

Prima instanță a

reținut corect situația de fapt. În drept însă, Tribunalul nu a aplicat

dispozițiile art. 334 C. proc. pen., vizând schimbarea încadrării juridice date

infracțiunii de înșelăciune, fapta descrisă în rechizitoriu fiind încadrabilă

în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 241/2005 - lege mai favorabilă și, sub

acest aspect, s-a înlăturat achitarea pentru infracțiunea de înșelăciune și s-a

schimbat încadrarea juridică dată faptei în art. 8 din Legea nr. 241/2005,

fiind întrunite însă elementele constitutive ale acestei infracțiuni, pentru

considerentele ce urmează.

Din materialul

probator administrat în cauză, a rezultat că inculpatul D.C.O., a contactat-o

în anul 2005 pe inculpata C.V., din localitatea Strehaia, Județul Mehedinți, pe

care a cunoscut-o din anul 2003 prin intermediul derulării afacerilor

comerciale, cerându-i să înființeze două societăți comerciale, SC A.T. SRL

Strehaia Mehedinți și SC E.T.A. SRL Pitești - Argeș, în scopul sprijinirii în

circuitul unor livrări frauduloase de mărfuri, obținând astfel, restituirea

nelegală a unor importante sume de bani, cu titlu de deducere ilegală de TVA.

Din actele de control

întocmite de Garda Financiară - Comisariatul Regional Argeș și D.G.F.P. Argeș a

rezultat că cele două societăți comerciale la care inculpata a fost asociat și

administrator, au derulat acte de comerț cu SC D.C.I. SRL Pitești, de la care

s-au achiziționat utilaje și piese vechi, uzate, nefuncționale, la preț modic,

pe care le-a vândut succesiv, prin societățile administrate de ceilalți

inculpați M.C. și A. la SC D.C.I. SRL Pitești pentru ca, în final, valoarea lor

să fie supraevaluată, ca să se poată obține ilegal o deducere de TVA

substanțială -cunoscând că, prin organizarea unor operațiuni de comerț

exterior, având ca obiect livrarea unor astfel de mărfuri, o deducere de TVA

importantă este realizabilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiune și se

pedepsește „(..) stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a

impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără

drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituire de la bugetul

general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat".

Dispozițiile art. 215

alin. (l) C. pen. definesc infracțiunea de înșelăciune ca fiind inducere în

eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase

sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau

pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă. Alineatul

(2) al aceluiași articol implică pentru săvârșirea infracțiunii, folosirea de

nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase.

Potrivit raportului de

expertiză efectuat în cauză, rezultă o realitate a operațiunilor ce au stat la

baza solicitării de restituire și a firmelor ce le-au efectuat, ceea ce

determină reținerea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 241/2005. Prin urmare,

nu s-a putut reține aici că prin folosirea unor mijloace frauduloase s-a

urmărit dobândirea de foloase materiale injuste sau prin prezentarea ca reale a

unor împrejurări mincinoase, această activitate circumscriindu-se într-adevăr,

conținutului constitutiv al infracțiunii de înșelăciune în formă agravată, care

nu a fost pretabilă situației de fapt descrisă, realitatea actelor de comerț și

a evidenței contabile reținută de către prima instanță, atrăgând incidența

altei infracțiuni și anume art. 8 din Legea nr. 241/2005, pentru care trebuia

dispusă condamnarea inculpaților de către prima instanță.

Față de aceste

aspecte, s-a justificat schimbarea de încadrare juridică a faptelor de

înșelăciune sau de complicitate la această infracțiune, așa cum a fost reținută

diferențiat în raport de activitatea infracțională a fiecărui inculpat, în art.

8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, sau art. 26 raportat la art. 8 alin. (1)

Legea nr. 241/2005, cu consecința înlăturării achitării inculpaților dispusă de

instanța de fond pentru prima infracțiune.

Așadar, cu privire la

înregistrările în evidența contabilă, s-a reținut în expertiza contabilă că

acestea s-au făcut În baza unor acte care au îndeplinit condițiile pentru a fi

documente justificative fapt ce a exclus infracțiunea de înșelăciune în formă agravată,

dar a implicat incidența dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 241/2005.

S-a reținut, în

speță, existența unei rele-credințe a inculpaților în achitarea obligațiilor

fiscale ce le incumbau, aceștia solicitând și beneficiind, în mod ilegal, de

rambursarea de TVA de Ia bugetul consolidat al statului, În baza raporturilor

comerciale care au existat, (prejudiciul fiind de 1.590.038 RON - TVA), relații

comerciale care au presupus o realitate a operațiunilor ce au stat Ia baza

solicitării de restituire TVA (confirmată de expertiza contabilă) și a firmelor

ce le-au efectuat, demonstrată și de harta relațională depusă, ce cuprinde

lanțul aprovizionărilor și livrărilor pe perioada celor trei exporturi (M. -

D.C.O. - C.A. - D.C.O., primul export C.A. - D.C.O. - al doilea expert, C.A. -

D.C.O., al 3-lea export), recunoscut, de altfel și de acuzare.

Din probele

administrate (documentele Gărzii Financiare, Nota de constatare nr. 114/2006,

Procesul-verbal de inspecție nr. 14945 din 14 februarie 2006 întocmit de DGFP -

Argeș, declarațiile martorilor), a rezultat relațiile comerciale desfășurate de

Se D.C.I. SRL Pitești cu terțe persoane juridice, precum și traseul sumelor de

bani dobândite de această firmă din rambursările ilegale de TVA, potrivit,

conturilor SC D.C.I. SRL Pitești deschise la BCR - Sucursala Județului Argeș -

Pitești și U Pitești, precum și prejudiciul final de 1.590 RON, reprezentând

restituire TVA obținută ilegal.

În plus, elementul

intențional al relei credințe avută în vedere de dispozițiile incriminatoare

ale art. 8 din Legea nr. 24 i/2005 a fost dedus din probele dosarului, întrucât

inculpații au acționat cu intenția de a prejudicia bugetul statului cu

importante sume de bani prin obținerea sumei precizate mai sus cu titlu de

rambursări de TVA ilegale, acest fapt rezultând chiar din recunoașterea

inculpatului D.C.O..

Inexistența

mijlocului fraudulos de înșelare a statului anterior solicitării și obținerii

TVA-ului, întrucât operațiunile comerciale a firmelor angrenate în lanțul

relațiilor de afaceri erau reale, ele fiind evidențiate în contabilitate,

determină evident achitarea celor patru inculpați cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cum

corect a reținut sub acest aspect și prima instanță.

Din raportul de

expertiză a rezultat că toate aprovizionările s-au făcut pe bază de documente

care au îndeplinit condițiile pentru înregistrare în contabilitate,

nepunându-se problema falsificării acestora, însă tocmai practicarea prețurilor

mici la aprovizionare și foarte mari la vânzare, precum și calitatea mărfurilor

achiziționate, în fapt, piese uzate, incomplete, distruse și inutilizabile,

care nu au putut face obiectul operațiunii taxabile și, deci, societatea SC D.

SRL nu putea avea drept de deducere (art. 145 alin. (2) C. fisc.), a făcut să

se contureze latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr.

241/2005, respectiv intenția vădită a inculpaților de a prejudicia bugetul de

stat prejudiciu cert fiind stabilit prin probele administrate în cauză. Niciuna

din societățile componente ale lanțului comercial SC U.C. Mioveni, SC L.C.F.,

SC Mioveni, SC E.L.I.E. SRL Târgoviște, SC A.T. SRL Strehaia, SC D.A.S. SRL

Pitești și SC E.T.A. SRL Pitești nu a efectuat plata contravalorii mărfurilor

achiziționate, respectiv furnizorii nu au încasat contravaloarea mărfurilor

livrate, ceea ce demonstrează că aceste tranzacții nu au avut un scop economic,

fiind întocmite numai documente de livrare-aprovizionare în scopul transferului

dreptului de proprietate al mărfurilor și a creșterii artificiale a valorii

acestora, în scopul obținerii rambursărilor de TVA aferent, ca urmare a actelor

de comerț exterior.

Caracterul fictiv al

actelor înlăturat de raportul de expertiză contabilă și însușit sub acest de instanță

și, totodată, existența realității operațiunilor comerciale ce au stat la baza

solicitării de restituire a TVA-ului, nu a justificat reținerea în cauză a

infracțiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 în condițiile art. 9

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., astfel

încât, în mod corect, soluția pronunțată pentru această infracțiune de către

instanța de fond a fost aceea de achitare, în conformitate cu dispozițiile art.

2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru inculpații

incriminați.

De asemenea, în mod

corect, instanța de fond a dispus achitarea inculpaților sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Situația de fapt

reținută de instanța fondului, a condus la concluzia că întreaga activitate

infracțională prin care statul a fost fraudat, prin deducere ilegală de TVA, nu

a fost temeinic organizată, iar condițiile în care contactarea celorlalți

inculpați s-a produs, au fost pe larg expuse în considerentele sentinței penale

atacate. Intre inculpați, nu a intervenit un consens fără echivoc, cu durată în

timp, în scopul rambursării ilegale a TVA prin folosirea unor acte fictive sau

conținând date ireale. Operațiunile au fost reale, așa cum s-a demonstrat, iar

strânsa legătură infracțională existentă între inculpați în vederea rambursării

ilegale de TVA, ce s-a desprins din descrierea activității infracționale nu a

vizat un consens neechivoc, o înțelegere stabilită între aceste persoane de a se

asocia, de a se supune unei discipline de a acționa potrivit unui plan

(structuri organizatorice) pentru săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni,

ci a relevat o activitate de comerț care inevitabil a implicat doi sau mai

mulți comercianți.

împrejurarea că

inculpații, înainte de săvârșirea faptei s-au întâlnit în diverse locuri și au

derulat afaceri comerciale, nu a avut nicio relevanță, câtă vreme nu s-a

demonstrat că aceștia s-au întâlnit în scopul asocierii pentru a planifica și a

pregăti din timp săvârșirea infracțiunii. În realitate, derularea activității

comerciale între firmele administrate de inculpați (M. - D.C.O. - C.A. - D.C.O.

- primul export, C.A. - A. - D.C.O., al doilea export, C.A. - D.C.O. - al

treilea export) nu a implicat automat existența unui grup infracțional, căci

acesta presupune, așa cum s-a arătat, atribuții și sarcini bine și precis

determinate, o subordonare ierarhică față de un prezumtiv conducător al

grupului, în vederea realizării unui scop infracțional comun, dar și caracterul

fictiv al operațiunilor comerciale, ceea ce nu a fost cazul în speță.

Pentru aceste

considerente, achitarea inculpaților pentru această infracțiune (art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003), s-a menținut în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) din

latura obiectivă și subiectivă a acesteia, sub acest aspect sentința atacată

fiind legală și temeinică.

Așadar, conținutul

constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr.

24î/2005, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective,

prin reținerea relei-credințe în stabilirea taxelor având ca rezultat

obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări TVA, din

derularea unor activități comerciale fără scop economic a fost realizat în

cauză, urmând ca inculpații să fie condamnați, prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), 2 și 5 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală
sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului D.C.O. și ale SC D.C.I.N.T.L. SRL Pitești dispus prin Ordonanțele nr. 8S/P/2006 din 27 martie 2007 și identificate conform procesului verbal din 28 martie 2007. S-a instituit sec
ÎCCJ 2014-09-24
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2661/2014
ează din fondul Ministerului de Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2014. +++++++++++ R O M Â N I A ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE SECȚIA PENALĂ Decizia nr. 2668/2014 Dosar nr. 877/109/2007* Ședința p
ÎCCJ 2014-09-24
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2668/2014
Deliberând asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 339 din 15 iulie 2011, Tribunalul Argeș, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.;
ÎCCJ 2013-11-29
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3769/2013
A apreciat că, în raport de situația de fapt, temeiul achitării este cel prevăzut de dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., având în vedere că toate probele administrate în cauză au demonstrat că inculpatul nu se face vinovat de săvârș
ÎCCJ 2013-06-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2133/2013
acesteia. Prin decizia penală nr. 118/ A din 23 octombrie 2012 Curtea de Apel Pitești a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, a desființat în parte sentința atacată și rejudecând a înlăturat dispoziția privind rid
Sursă