ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7378/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată, la data de 18 ianuarie 2012, reclamanta B.A. S.P.C.J. SRL, în contradictoriu cu pârâtul O.I.R.P.O.S.D.R.U. – R.S.V. Oltenia, a solicitat anularea actului administrativ nr. 7325 din 16 noiembrie 2011 emis de pârâtă.

2.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 3352 din 21 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția netimbrării și a anulat acțiunea formulată de reclamanta B.A. S.P.C.J. SRL, în contradictoriu cu pârâtul O.I.R.P.O.S.D.R.U. – R.S.V. Oltenia, ca netimbrată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a îndeplinit obligația de timbrare a cererii, astfel cum i s-a pus în vedere prin încheierea de ședință de la 7 mai 2012 și, în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. m) raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și, respectiv, art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, s-a constatat neîndeplinită obligația de timbrare a acțiunii.

3.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta SC B.A. S.P.C.J. SRL a declarat recurs, susținând că faptul

necompletării taxei judiciare de timbru cu suma de 23.354 lei reprezintă o imposibilitate fortuita de îndeplinire în termen a obligației procedurale de achitare a taxei judiciare de timbru.

Astfel, arată recurenta, în perioada supusă discuției, societatea a întâmpinat dificultăți financiare generate de blocajul financiar din economie și neîncasarea sumelor datorate societății de terți, fiind în mod obiectiv în imposibilitatea de a dispune de resursele bănești necesare acoperirii diferenței de bani care, potrivit instanței de fond, trebuia depusa pentru completarea timbrajului cererii de chemare în judecată.

Societatea reclamantă solicită constatarea

imposibilității fortuite de îndeplinire în termen a obligației procedurale de achitare a taxei judiciare de timbru, admiterea recursului

,

casarea sentinței și

continuarea judecații pe fondul cauzei de către instanța investită.

4.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de fond a apreciat cu justețe - în opinia Înaltei Curți, faptul că se impune admiterea excepției netimbrării acțiunii invocată de autoritatea pârâtă .

Astfel, prin încheierea de ședință din data de 7 mai 2012, Curtea de Apel București, în mod corect, a constatat că, față de obiectul cauzei dedus judecății privind rezoluțiunea contractului încheiat între părți, acțiunea este supusă timbrajului în raport de valoarea actului administrativ contestat și a pus în vedere reclamantei să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 24.354 lei și timbru judiciar cu 4.70 lei, sub sancțiunea anulării, acordând un nou termen de judecată în acest sens.

În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cererea se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a anulat cererea.

Analizând susținerile recurentei în motivarea căii de atac, conform cărora

neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de către instanța de fond a fost motivată de dificultățile financiare generate de blocajul financiar din economie și de neîncasarea sumelor datorate societăților de terți, Înalta Curte apreciază că aceste împrejurări nu sunt în măsură să înlăture sancțiunea anulării acțiunii promovate de reclamantă, față de prevederile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea 146/1997.

Totodată, Înalta Curte remarcă faptul că societatea reclamantă nu a formulat, în fața instanței de fond, o cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxelor judiciare sau o cerere de reexaminare a cuantumului taxei judiciare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC B.A. S.P.C.J. SRL prin administrator judiciar R.I. IPURL împotriva sentinței civile nr. 3352 din 21 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.