ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6932/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul P.M.P.G., solicitând instanței ca

prin hotărârea ce o va pronunța să constate existența calității de lucrător al

Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Hotărârea instanței

de fond

Prin sentința civilă nr.

6857 din 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.,

în contradictoriu cu pârâtul P.M.P.G. și a constatat că pârâtul a avut

calitatea de lucrător al Securității.

În motivarea

sentinței, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâtul a avut gradul de

locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Maramureș și, în

această calitate a desfășurat activități prin care a îngrădit persoanelor

cercetate dreptul la viața privată (art. 12 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului).

Pârâtul a propus

deschiderea unui dosar de urmărire informativă a unei persoane rămasă „ilegal”

în străinătate și a redactat mai multe documente de sinteză privind situația și

intențiile persoanei urmărite, contactând persoane din anturajul acesteia

pentru a obține date despre viața sa privată, respectiv despre relațiile sale

extraconjugale și de concubinaj.

Dreptul la viață

privată al persoanei urmărite a fost îngrădit, chiar dacă datele strânse despre

aceasta nu au ajuns la cunoștința publicului, întrucât dreptul la viață privată

este dreptul oricărei persoane fizice de a decide dacă să divulge informațiile

personale și, în caz afirmativ, ce informații să divulge, cui și pentru ce

anume.

Din probatoriul administrat

în cauză nu a rezultat că activitățile persoanei urmărite ar fi pus în pericol

securitatea națională ori siguranța publică, iar motivul exclusiv al punerii

sub urmărire l-au constituit opiniile anticomuniste ale celui urmărit.

Instanța de fond a

reținut, că încălcarea drepturilor fundamentale ale omului de către lucrătorii

fostei Securități era un fapt de notorietate în perioada comunistă și că nu

existau acte normative care să impună obligația persoanei fizice de a deveni

lucrător al Securității, iar angajarea în aceste structuri se făcea pe baza

liberei opțiuni a persoanei care îndeplinea și celelalte condiții prevăzute de

lege. Ca urmare, nu se poate afirma că lucrătorii fostei Securități sunt

lipsiți de orice responsabilitate, în condițiile în care acțiunile lor tindeau

la conservarea dictaturii comuniste, nu la apărarea suveranității și

independenței României.

Susținerile pârâtului,

conform cărora și-a îndeplinit obligațiile de serviciu, respectând legea și

regulamentele militare edictate de statul totalitar, au fost apreciate ca

nerelevante, dat fiind că dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu

condiționează existența calității de lucrător al Securității de respectarea sau

nu a legislației din perioada comunistă, iar așa-zisele amenințări la adresa

siguranței naționale constituind, fiind în fapt, amenințări la adresa regimului

antidemocratic instaurat de partidul comunist.

Recursul exercitat în

cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul

P.M.P.G., solicitând casarea hotărârii pentru

nelegalitate și netemeinicie, în sensul respingerii acțiunii formulate de

C.N.S.A.S. ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, întemeiate formal, în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7,pct. 8,pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurentul arată că instanța de

judecată a încălcat normele de competență în condițiile în care acțiunea promovată

de C.N.S.A.S. este o acțiune în constatare, întemeiată pe dispozițiile art. 111

C. proc. civ., litigiul având natură civilă.

Motivarea sentinței

recurate este sumară, lapidară și străină de natura cauzei, instanța fiind

lipsită de rol activ atunci când s-a pronunțat numai pe baza unor înscrisuri

insuficient de convingătoare.

Instanța a

interpretat și aplicat greșit dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, încălcându-se grav

esența actului normativ, atât cu privire la pârât cât și cu privire la alte

persoane invocate în materialele prezentate de C.N.S.A.S.

Astfel, potrivit art.

1 alin. (1), coroborat cu alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, exercitarea dreptului

de acces la propriul dosar, este ierarhizată pe trei paliere, persoana îndreptățită

având latitudinea să decidă cu privire la studierea nemijlocită a propriului

dosar, aflarea identității lucrătorilor Securității care au contribuit cu

informații și verificarea calității de lucrător al Securității.

C.N.S.A.S. a extins

în mod abuziv verificările fără a exista o solicitare legală în cauză,

încălcând dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008.

Dreptul de acces la justiție

și instanță, trebuie să aparțină exclusiv celui lezat, singurul în măsură să

aprecieze asupra prejudiciilor suferite.

O soluție globală, de

genul celor dorite de C.N.S.A.S. cu finalitatea reținerii prezumției de

vinovăție că orice ofițer din aparatul de securitate a încălcat drepturile

omului, folosind metodele și mijloacele muncii de informații, este contrar

prevederilor Constituției României și a Convenției Europene a Drepturilor

Omului, generând încălcarea drepturilor fundamentale ale ofițerilor. Hotărârea pronunțată

a avut la bază probe, în mare parte eronate, incorecte, nereale, confuze fără să

se țină cont că pârâtul a devenit locotenent de securitate prin angajarea sa

din viața civilă pentru simplu fapt că stăpânea la perfecție, (citit și vorbit),

limba maghiară și limba germană, fără a urma cursurile școlii militare de

ofițeri de securitate, nefiind instruit pentru a desfășura activități

informativ operative.

Activitatea

desfășurată se limita în a traduce textele sau înscrisurile din limba germană

sau maghiară, de a asculta dialogurile în limbi străine, pe linia de

contraspionaj înregistrate pe cauze audio.

În acest context a fost

coptat să semneze materialele și notele de analiză de către șeful său de birou,

pentru ca pe viitor, să aibă ca model fără să aibă nicio contribuție în dosarul

ce viza pe M.L.

Hotărârea instanței

de recurs

Examinând sentința

atacată în raport de criticile formulate, actele și lucrările dosarului dar și

de prevederile legale incidente, Înalta Curte, constată că în cauză nu subzistă

motive de nelegalitate de natură a duce la modificarea sau casarea hotărârii pronunțate

de prima instanță.

Critica vizând

încălcarea normelor de competență se încadrează în motivele de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., dar acest motiv de recurs nu poate fi reținut

având în vedere dispozițiile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 care

stabilește competența exclusivă a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, în soluționarea acțiunii în constatarea

calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia.

Acțiunea promovată de

C.N.S.A.S. nu a fost întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, respectiv

dispozițiile art. 111 C. proc. civ. ci pe dispozițiile speciale ale O.U.G. nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Nu poate fi reținută

nici critica vizând „motivarea sumară, lapidară și străină de natura cauzei” în

condițiile în care instanța a stabilit împrejurările de fapt esențiale în

raport de probele administrate, a evocat normele substanțiale incidente și

aplicarea lor în speță, arătând motivele de fapt și drept pe care se sprijină

conform cerințelor dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

nefiind incidente.

Dispozițiile art. 304

pct. 8 C. proc. civ. au fost impropriu invocate, deoarece prin act juridic dedus

judecății nu se poate înțelege probatoriul administrat în cauză așa cum susține

recurentul.

Interpretarea dată

probelor, caracterul acestora ca fiind „eronate, incorecte, nereale, confuze”

constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs

bazat pe denaturarea actului juridic.

Nu poate fi reținută

nici lipsa rolului activ al judecătorului, invocată de recurent, consacrarea

rolului activ, având ca scop asigurarea echilibrului procesual între părți,

acestea având posibilitatea legală de a participa activ pentru susținerea pretențiilor

și apărărilor.

Nu subzistă nici

motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

raportat la art. 304

1

C. proc. civ. în condițiile în care instanța de

fond a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale incidente.

Astfel, intimatul C.N.S.A.S.

a investit instanța de contencios administrativ conform art. 11 alin. (1) din

O.U.G. nr. 24/2008, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de

lucrător al Securității a recurentului - pârât.

Procedura de

verificare a fost declanșată la cererea formulată de către M.L. la data de 26

noiembrie 2008, prin care a solicitat punerea la dispoziția sa a dosarului întocmit

de organele Securității (fila 49 - dosar fond).

Ulterior, prin procura

specială, autentificată din 30 martie 2009, M.L. a împuternicit pe soția sa

M.E., să îl reprezinte la C.N.S.A.S., să consulte dosarele (6 volume - 786

file) și să solicite eliberarea de copii, etc.

La data de 1 aprilie 2009,

în baza împuternicirii, M.E. a solicitat în baza art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr.

24/2008, verificarea calității de lucrător al securității și aplicarea

procedurilor prevăzute de lege pentru ofițerii și subofițerii care au

contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ, context în care susținerea

recurentului în sensul că, C.N.S.A.S. a efectuat cercetări și a sesizat

instanța fără o solicitare legală, nu poate fi reținută.

Potrivit art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securității „orice persoană care,

având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau Miliției cu

atribuții pe linia de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 -

1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile fundamentale

ale omului.”

În speță, recurentul

- pârât a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de

Securitate Maramureș, calitate ce nu a fost negată, însă a încercat să acrediteze

ideea că activitățile desfășurate s-au rezumat la traducerea înscrisurilor din

limba germană sau maghiară în limba română, fără să desfășoare activități

informativ operative, deoarece nu a urmat cursurile școlii militare de ofițeri de

securitate și nu avea deprinderea necesară pentru a recruta sau supraveghea

informativ suspecții pe linia securității.

Această apărare

generică nu poate fi reținută având în vedere măsurile informativ - operative

pe care le-a dispus și rapoartele întocmite și semnate în instrumentarea

dosarului de urmărire informativă a lui M.L.

În notele - raport se

face referire nu doar la activitatea profesională a persoanei urmărite și la

faptul că a plecat în Austria, refuzând să se întoarcă, ci și la aspecte din

viață privată, respectiv la relațiile extraconjugale și de concubinaj, aspecte ce

exced prevederile legale în limita cărora recurentul - pârât își desfășura

activitatea.

Din înscrisurile depuse

la dosarul de fond, respectiv notele raport, documente de sinteză, redactate și

semnate olograf de recurent, rezultă că informațiile prezentate, prin

conținutul lor concret au fost de natură a-i îngrădi dreptul la viață privată a

persoanei urmărite L.M. în condițiile în care recurentul a contactat persoane pentru

a obține date despre viața privată a lui M.L., respectiv despre relațiile

extraconjugale și de concubinaj, aspecte reținute corect și de instanța de fond.

Față de

considerentele expuse, se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat

corect dispozițiile legale incidente, respectiv art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

în raport cu probatoriul administrat, iar motivele care au format convingerea instanței

au fost expuse în mod logic și detaliat, motiv pentru care, Înalta Curte, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat

recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.P.M.G., împotriva sentinței civile nr. 6857 din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2013.