ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3395/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul litigiului Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 20 iunie 2013, reclamanta T.I.A., în contradictoriu cu pârâții Universitatea „S.H.” Brașov, Facultatea de Științe Juridice și Administrative Brașov și Ministerul Educației Naționale, a solicitat instanței obligarea acestuia din urmă să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și a suplimentelor la diplomă în favoarea reclamantei, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, sub sancțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 precum și obligarea pârâtei Universitatea „S.H.” Brașov, Facultatea de Științe Juridice și Administrative Brașov să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentele la diplomă, în termen de 10 de zile de la tipărirea diplomelor, sub sancțiunea prevăzuta de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 1096 din 31 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 540/117/2014, Tribunalul Cluj a dispus disjungerea petitului formulat în contradictoriu cu Ministerului Educației Naționale și formarea unui nou dosar, reținând că, în speță, față de obiectul acțiunii, s-a pus problema stabilirii competenței materiale prin prisma evaluării primului criteriu prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, pârâtul Ministerul Educației Naționale fiind o autoritate publică centrală. Pe rolul Curții de Apel Cluj, cauza s-a înregistrat la data de 1 aprilie 2014 sub nr. 429/33/2014. 2.2.

Prin sentința nr. 192 din 9 mai 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii accesorii formulate de reclamanta T.I.A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în favoarea Tribunalului Cluj. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se emite regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a apreciat că cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este una accesorie și nu principală, ea depinzând de soarta acțiunii principale, întrucât tipărirea diplomei și a suplimentului de diplomă de către organul central de specialitate se justifică doar în ipoteza în care o instanță de contencios administrativ apreciază că reclamantul a urmat un program de studii acreditat și este îndreptățit la eliberarea diplomei de studii. Așadar, chiar dacă reclamantul a chemat în judecată și o autoritate centrală care ar atrage în mod normal competența de soluționare a curții de apel, regulile instituite de art. 123 Noul C. proc.

civ. se opun declinării acestui capăt de cerere în favoarea Curții de Apel Cluj cât timp cererea dedusă judecății are natura unei cereri accesorii. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere considerentele în continuare arătate: În acord cu soluția Curții de Apel Cluj, Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu constă în obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diploma de licență, cu privire la care reclamanta arată ca pârâta refuză nelegal eliberarea, deși este absolventă a facultății pârâtei, iar eliberarea actelor solicitate decurge din activitatea sa.

De asemenea, accesoriu acestui petit se solicită de către reclamantă obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la efectuarea demersurilor necesare în vederea eliberării diplomei de licență, respectiv să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Caracterul accesoriu al acestui petit rezultă din împrejurarea că, așa cum s-a arătat mai sus, este conceput pentru a asigura condițiile necesare eliberării propriu-zise a diplomei de licență și are așadar ca premisă obligația pârâtei Universitatea S.H. de a elibera actele solicitate de către reclamantă.

Or, în măsura în care aceasta obligație nu subzistă, nu pot exista nici obligațiile pretinse în acest petit și, similar, dacă obligația din capătul principal de cerere subzistă pot subzista și aceste obligații. Din cuprinsul cererii rezultă că prin al doilea capăt de cerere, reclamanta a înțeles să conteste în instanța de contencios administrativ refuzul nejustificat al pârâtei Universitatea S.H. de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim al acesteia, respectiv acela de a i se elibera diploma de licență și suplimentele la această diplomă, acesta fiind obiectul principal al cererii de chemare în judecată în funcție de care se pune problema stabilirii competenței materiale prin prisma evaluării primului criteriu prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, respectiv poziționarea autorității publice emitente în sistemul administrației publice.

Pârâta Universitatea S.H. poate fi încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiție orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Universitatea „S.H.” din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. În mod evident, Universitatea „S.H.” din București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale.

De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu. Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale și, având în vedere rangul instituției pârâte, de autoritate publică locală, tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu. Capătul de cerere privind obligarea Ministerului Educației Naționale la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând în diplomă de licență și supliment la diplomă, este un capăt accesoriu care intră în competența materială de soluționare a instanței competente să soluționeze capătul principal de cerere în conformitate cu prevederile art. 123 C. proc. civ.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe T.I.A. și Ministerul Educației Naționale în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2014.