ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3395/2014

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Circumstanțele

cauzei

Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Cluj la data de 20 iunie 2013, reclamanta T.I.A., în

contradictoriu cu pârâții Universitatea „S.H.” Brașov, Facultatea de Științe

Juridice și Administrative Brașov și Ministerul Educației Naționale, a

solicitat instanței obligarea acestuia din urmă să aprobe tipărirea

formularelor tipizate constând în diplomă de licență și a suplimentelor la

diplomă în favoarea reclamantei, în termen de 30 de zile de la pronunțarea

hotărârii, sub sancțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

precum și obligarea pârâtei Universitatea „S.H.” Brașov, Facultatea de Științe

Juridice și Administrative Brașov să elibereze reclamantei diploma de licență

și suplimentele la diplomă, în termen de 10 de zile de la tipărirea diplomelor,

sub sancțiunea prevăzuta de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu

obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 1096 din 31

ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 540/117/2014, Tribunalul Cluj a dispus

disjungerea petitului formulat în contradictoriu cu Ministerului Educației Naționale

și formarea unui nou dosar, reținând că, în speță, față de obiectul acțiunii, s-a

pus problema stabilirii competenței materiale prin prisma evaluării primului criteriu

prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, pârâtul Ministerul Educației Naționale

fiind o autoritate publică centrală.

Pe rolul Curții de Apel Cluj, cauza s-a înregistrat

la data de 1 aprilie 2014 sub nr. 429/33/2014.

2.2. Prin sentința nr. 192 din 9 mai 2014, Curtea

de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cererii accesorii formulate de reclamanta T.I.A., în contradictoriu

cu intimatul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în favoarea

Tribunalului Cluj.

Constatând ivit conflictul negativ de competență,

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se emite regulator

de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a apreciat

că cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului este una accesorie și nu principală, ea depinzând de soarta

acțiunii principale, întrucât tipărirea diplomei și a suplimentului de diplomă de

către organul central de specialitate se justifică doar în ipoteza în care o instanță

de contencios administrativ apreciază că reclamantul a urmat un program de studii

acreditat și este îndreptățit la eliberarea diplomei de studii. Așadar, chiar dacă

reclamantul a chemat în judecată și o autoritate centrală care ar atrage în mod

normal competența de soluționare a curții de apel, regulile instituite de art. 123

Noul C. proc. civ. se opun declinării acestui capăt de cerere în favoarea Curții

de Apel Cluj cât timp cererea dedusă judecății are natura unei cereri accesorii.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului

negativ de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță

competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și alin. (4) C.

proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere considerentele

în continuare arătate:

În acord cu soluția Curții de Apel Cluj, Înalta

Curte constată că obiectul prezentului litigiu constă în obligarea unei instituții

de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diploma

de licență, cu privire la care reclamanta arată ca pârâta refuză nelegal eliberarea,

deși este absolventă a facultății pârâtei, iar eliberarea actelor solicitate decurge

din activitatea sa.

De asemenea, accesoriu acestui petit se solicită

de către reclamantă obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului la efectuarea demersurilor necesare în vederea eliberării diplomei

de licență, respectiv să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diploma

de licență și suplimentul la diplomă, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004.

Caracterul accesoriu al acestui petit rezultă

din împrejurarea că, așa cum s-a arătat mai sus, este conceput pentru a asigura

condițiile necesare eliberării propriu-zise a diplomei de licență și are așadar

ca premisă obligația pârâtei Universitatea S.H. de a elibera actele solicitate de

către reclamantă. Or, în măsura în care aceasta obligație nu subzistă, nu pot exista

nici obligațiile pretinse în acest petit și, similar, dacă obligația din capătul

principal de cerere subzistă pot subzista și aceste obligații.

Din cuprinsul cererii rezultă că prin al doilea

capăt de cerere, reclamanta a înțeles să conteste în instanța de contencios administrativ

refuzul nejustificat al pârâtei Universitatea S.H. de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau la un interes legitim al acesteia, respectiv acela de a i se elibera

diploma de licență și suplimentele la această diplomă, acesta fiind obiectul principal

al cererii de chemare în judecată în funcție de care se pune problema stabilirii

competenței materiale prin prisma evaluării primului criteriu prevăzut de art. 10

din Legea nr. 554/2004, respectiv poziționarea autorității publice emitente în sistemul

administrației publice.

Pârâta Universitatea S.H. poate fi încadrată în

noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea

nr. 554/2004, modificată, care include în această definiție orice organ de stat

sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică,

pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Universitatea „S.H.” din București a fost înființată

prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică

de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

În mod evident, Universitatea „S.H.” din București

este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind

cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității

publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare

pentru pârâta aflată în litigiu.

Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi

încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale și, având în vedere rangul

instituției pârâte, de autoritate publică locală, tribunalul este competent să soluționeze

acest litigiu.

Capătul de cerere privind obligarea Ministerului

Educației Naționale la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând în diplomă

de licență și supliment la diplomă, este un capăt accesoriu care intră în competența

materială de soluționare a instanței competente să soluționeze capătul principal

de cerere în conformitate cu prevederile art. 123 C. proc. civ.

În consecință, având în vedere considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță,

în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe T.I.A. și Ministerul Educației Naționale în favoarea Tribunalului Cluj,

secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie

2014.