ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 202/2015

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 1 iulie 2009, pe rolul Tribunalului Maramureș, sub Dosar nr. 3940/100/2009, reclamantele U.L.G. și C.M. i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea acestora la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar pentru viitor și în continuare, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților.

Tribunalul Maramureș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1312 din 26 noiembrie 2009 a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești prin întâmpinare. A respins acțiunea principală formulată de reclamantele U.L.G. și C.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș și Ministerul Finanțelor Publice, reținând că există autoritate de lucru judecat. A fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta A.M.L., în contradictoriu cu aceiași pârâți.

Au fost obligați pârâții să calculeze și să plătească intervenientei drepturile salariale cuvenite, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 17 iunie 2009 la zi, precum și pentru viitor, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective. A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților, precum și pârâtul Tribunalul Maramureș a fost obligat să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al intervenientei A.M.L. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 1208 din data de 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 5206/100/2007 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele U.L.

și C.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș și Ministerul Finanțelor Publice, care au fost obligați să le plătească acestora sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu 5 octombrie 2004 la zi. A fost obligat, de asemenea, Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamantelor. În conformitate cu dispozițiile art. 1201 C. civ., s-a reținut că există lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Astfel, tribunalul a apreciat întrunită în cauză tripla identitate cerută de lege și, în consecință, în temeiul art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ. a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, sens în care a respins acțiunea principală formulată de reclamantele U.L.G. și C.M. Prin încheierea din data de 3 aprilie 2009 a fost lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 1208 din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Maramureș, în sensul că obligația de plată privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică subzistă în sarcina pârâților și în continuare, deci pentru viitor, atâta timp cât actele normative în vigoare, luate în considerare la momentul pronunțării hotărârii, își produc efectele.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, prin decizia civilă nr. 2343/r/2009 din 3 noiembrie 2009 a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva încheierii din 3 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în Dosar 5206/100/2007, pe care a modificat-o în sensul că a respins ca nefondată cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1208 din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Maramureș. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, dispozitivul hotărârii nu cuprinde nici o nelămurire sau dispoziții potrivnice în sensul art. 281 1 C. proc. civ., cererea formulată de reclamant în temeiul acestui text legal fiind netemeinic admisă de tribunal, mai mult decât atât, prin încheierea dată dispozitivul hotărârii a fost schimbat prin obligarea pârâților la plată și pentru viitor, față de conținutul dispozitivului ce prevede obligația la zi.

Prin decizia civilă nr. 1548/R/2010 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, a admis recursurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1312 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția civilă, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a admis acțiunea formulată de intervenienta A.M.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, fiind obligații pârâții de rd.

2-4 să calculeze și să plătească intervenientei drepturile salariale curente, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 17 iunie 2009, până la 11 noiembrie 2009, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății respective, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii. Împotriva sentinței civile nr. 1312 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția I civilă, revizuenta C.M. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul acestui tribunal, la data de 27 august 2012, cererea fiind întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Prin sentința civilă nr. 357 din 5 martie 2013, Tribunalul Maramureș, secția I civilă, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Maramureș invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta C.M., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea cererii, revizuenta C.M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, revizuirea sentinței civile nr. 1312 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în Dosar nr. 3940/100/2009 pentru contrarietate cu decizia civilă nr. 2343 din 3 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în Dosar nr. 829/33/2009.

În acest context, revizuenta C.M. susține că, la momentul comunicării hotărârii a cărei revizuire se solicită, nu mai deținea funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Sighetul Marmației, unde s-a făcut comunicarea, iar în această situație nu a avut posibilitatea exercitării căii de atac a recursului, în termenul legal, luând cunoștință de sentință în cursul anului 2012, considerând că dovada de comunicare a hotărârii a fost făcută prin afișare la ușa instanței, deși, personalul instanței cunoștea starea de fapt, sens în care trebuia să se dispună restituirea acestei dovezi. Din această perspectivă, revizuenta C.M.

susține că cele două hotărâri cuprind dispoziții contrare și că acestea nu au putut fi duse la îndeplinire de către Direcția Economică a Tribunalul Maramureș, sens în care apreciază caracterul admisibil al cererii, cu consecința anulării hotărârii a cărei revizuire se solicită și judecarea pe fond a dosarului, avându-se în vedere motivele și temeiurile de drept invocate prin cererea de chemare în judecată. La termenul de dezbateri, Înalta Curte a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, în raport de dispozițiile prevăzute de art. 324 C. proc. civ., rămânând în pronunțare asupra acesteia. Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Din cuprinsul capitolului II intitulat „Revizuirea hotărârilor” se desprind condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire care țin de obiect, legitimare procesuală ca revizuient, interes, motive, termene. Dintre aceste condiții, Înalta Curte a luat în examinare termenul cererii de revizuire, astfel cum este stabilit în art. 324 C. proc. civ., potrivit căruia, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, pct. 2 și pct. 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare, iar pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Din text se desprinde cu claritate faptul că, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, pct. 2 și pct. 7 alin. (1), când hotărârile au fost date de instanțe de recurs, de la pronunțare, iar pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri. Observând decizia care constituie obiectul cererii de revizuire se constată că termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri curge de la pronunțarea acestei hotărâri. Astfel, hotărârea atacată cu cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., a fost pronunțată la data de 26 noiembrie 2009, astfel că, cererea înregistrată la data de 27 august 2012 este tardivă, întrucât aceasta putea fi introdusă până cel târziu la data de 26 decembrie 2009. Astfel, susținerea revizuentei C.M., potrivit căreia, comunicarea hotărârii a cărei revizuire se solicită a fost greșit trimisă Judecătoriei Sighetul Marmației, deși aceasta nu mai deținea funcția de judecător la această instanță, se constată că nu poate fi primită, față de dispozițiile art. 98 C. proc. civ., potrivit cărora „schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiție prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului”.

În acest context, se reține că cererea de revizuire formulată de revizuenta C.M. a fost depusă peste termenul de o lună, prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte va da eficiență prevederilor evocate și va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta C.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta C.M. împotriva sentinței civile nr. 1312 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2015.