ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1927/2015

Asupra recursului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie

a României, sub nr. 103 din 22 martie 2013, reclamanta SC FORTERRA INTERNAȚIONAL

SRL a solicitat obligarea pârâților MIHAI CĂTĂLIN ION și MIHAI LILIANA la plata

echivalentului în lei al sumelor de 899 euro, preț servicii prestate conform convenției

nr. N 4027 din 27 august 2011 și 725 euro penalități aferente de 0,50 % pentru fiecare

zi de întârziere, precum și a cheltuielilor arbitrale.

Prin sentința

arbitrala nr. 135 din 16 iulie 2013 pronunțată în dosarul arbitrai nr. 61/2013,

Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României

a admis acțiunea arbitrala formulată de reclamanta SC FORTERRA INTERNAȚIONAL SRL,

fiind obligat pârâtul Mihai Cătălin Ion la plata către SC FORTERRA INTERNAȚIONAL

SRL a echivalentului în lei a sumelor de 899 euro preț servicii intermediere și

725 euro penalități de întârziere aferente, precum și 3.551,46 lei cheltuieli arbitrale.

hotărâri a formulat acțiune în anulare

reclamantul Mihai

Cătălin Ion, iar prin sentința civilă nr. 1167 din

î

13.03.2014 Tribunalul

București - Secția a Vl-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel București - Secția a Vl-a Civilă la data de 7.04.2014 sub

același nr. 35513/3/2013.

Prin sentința

civilă nr. 62 din 1.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Vl-a

Civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamantul

MIHAI CĂTĂLIN ION împotriva sentinței arbitrale nr. 135 din 16.07.2013 pronunțată

de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie

a României, în contradictoriu cu pârâta SC FORTERRA INTERNAȚIONAL SRL.

Reclamantul MIHAI

CĂTĂLIN ION a declarat recurs împotriva acestei sentințe, invocând motivul de casare

prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

În argumentarea

acestui motiv a arătat că instanța de fond a făcut o apreciere greșită asupra temeiniciei

motivelor de nulitate invocate prin cererea sa, a evocat cele reținute de curtea

de apel cu privire la convenția de prestări servicii ce face obiectul litigiului

și a subliniat că sunt irelevante susținerile instanței conform cărora valorificarea

probatoriului și a contractului sunt chestiuni ce țin de aprecierea drepturilor

și obligațiilor părților și implicit de temeinicia pretențiilor formulate, atât

timp cât ele au fost date cu încălcarea dispozițiilor legale.

în temeiul art. 493 alin. (2) Cod procedură civilă, a

procedat la întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului.

Prin încheierea

din camera de consiliu din data de 5 iunie 2015 a fost analizat raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților

potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) Cod procedură civilă.

Potrivit dovezilor

de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost

comunicat părților la data de 11 iunie 2015.

Deși li s-a pus

în vedere că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere în termen de 10

zile de la data comunicării, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) Cod procedură

civilă, părțile nu au înțeles să își exercite acest drept.

luând în examinare, cu prioritate, chestiunea

timbrajului, reține

că, potrivit art. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele

judiciare de timbru,

acțiunile și cererile introduse la instanțele

judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

În

conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 33 din OUG

nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar

alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care cererea de

chemare în judecată

este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în

condițiile art. 200 alin. (2) teza

I

Cod procedură civilă,

obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite

instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile

de la primirea comunicării instanței.

Totodată, potrivit

art. 486 alin. (2) Cod procedură civilă, la cererea de recurs se va atașa dovada

achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol,

cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În

speță, recurentului i s-a pus în vedere să depună la dosar

dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 235 lei, potrivit dovezilor

aflate la dosarul cauzei (filele 16-18).

Constatând că

recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației

de timbrare, până la termenul de judecată stabilit la data de 29.09.2015 și că,

în cauză, nu operează nicio scutire legală de la obligația timbrării, înalta Curte,

dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate, în temeiul art. 493 pct.

5 Cod procedură civilă, va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul MIHAI

CĂTĂLIN ION.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de reclamantul MIHAI CĂTĂLIN ION împotriva sentinței civile

nr. 62 din 01 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Vl-a

Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 septembrie 2015.