ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1927/2015

Asupra recursului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, sub nr. 103 din 22 martie 2013, reclamanta SC FORTERRA INTERNAȚIONAL SRL a solicitat obligarea pârâților MIHAI CĂTĂLIN ION și MIHAI LILIANA la plata echivalentului în lei al sumelor de 899 euro, preț servicii prestate conform convenției nr. N 4027 din 27 august 2011 și 725 euro penalități aferente de 0,50 % pentru fiecare zi de întârziere, precum și a cheltuielilor arbitrale.

Prin sentința arbitrala nr. 135 din 16 iulie 2013 pronunțată în dosarul arbitrai nr. 61/2013, Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis acțiunea arbitrala formulată de reclamanta SC FORTERRA INTERNAȚIONAL SRL, fiind obligat pârâtul Mihai Cătălin Ion la plata către SC FORTERRA INTERNAȚIONAL SRL a echivalentului în lei a sumelor de 899 euro preț servicii intermediere și 725 euro penalități de întârziere aferente, precum și 3.551,46 lei cheltuieli arbitrale. 3. împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare reclamantul Mihai Cătălin Ion, iar prin sentința civilă nr. 1167 din î 13.03.2014 Tribunalul București - Secția a Vl-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a Vl-a Civilă la data de 7.04.2014 sub același nr. 35513/3/2013. Prin sentința civilă nr. 62 din 1.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Vl-a Civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamantul MIHAI CĂTĂLIN ION împotriva sentinței arbitrale nr. 135 din 16.07.2013 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în contradictoriu cu pârâta SC FORTERRA INTERNAȚIONAL SRL. Reclamantul MIHAI CĂTĂLIN ION a declarat recurs împotriva acestei sentințe, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

În argumentarea acestui motiv a arătat că instanța de fond a făcut o apreciere greșită asupra temeiniciei motivelor de nulitate invocate prin cererea sa, a evocat cele reținute de curtea de apel cu privire la convenția de prestări servicii ce face obiectul litigiului și a subliniat că sunt irelevante susținerile instanței conform cărora valorificarea probatoriului și a contractului sunt chestiuni ce țin de aprecierea drepturilor și obligațiilor părților și implicit de temeinicia pretențiilor formulate, atât timp cât ele au fost date cu încălcarea dispozițiilor legale. 6. înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) Cod procedură civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 5 iunie 2015 a fost analizat raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) Cod procedură civilă. Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 11 iunie 2015. Deși li s-a pus în vedere că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) Cod procedură civilă, părțile nu au înțeles să își exercite acest drept. 7. înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

În conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 33 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I Cod procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) Cod procedură civilă, la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În speță, recurentului i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 235 lei, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (filele 16-18). Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare, până la termenul de judecată stabilit la data de 29.09.2015 și că, în cauză, nu operează nicio scutire legală de la obligația timbrării, înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate, în temeiul art. 493 pct. 5 Cod procedură civilă, va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul MIHAI

CĂTĂLIN ION.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul MIHAI CĂTĂLIN ION împotriva sentinței civile nr. 62 din 01 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Vl-a Civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2015.