ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1773/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1773/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin Acțiunea formulată la data de 10
octombrie 2013, SC R.I.P.S. SA a chemat în judecată A.J.F.P. Timiș, solicitând
constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a determina dobânzile aferente
taxei pe valoarea adăugată rambursate cu întârziere, în sumă reactualizată,
obligarea la daune interese, precum și compensarea dobânzilor cu obligațiile
fiscale ale societății.
Cauza a fost
soluționată în primă instanță prin Sentința civilă nr. 474 din 11 decembrie
2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal,
prin care s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținându-se, în esență,
inexistența refuzului nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea
reclamantei înregistrată la 30 august 2013.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței a
declarat recurs reclamanta SC R.I.P.S. SA, în condițiile art. 483 C. proc. civ.
2.1. Motivele de
recurs
În susținerea
recursului, reclamanta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin.
(1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea regulilor de procedură
a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și pronunțarea hotărârii cu
încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
2.2. Principalele
argumente invocate
- Cu privire la
motivul de nelegalitate referitor la încălcarea regulilor de procedură,
reclamanta a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare, în condițiile în
care cauza a fost soluționată la primul termen de judecată, când i s-a înmânat
consilierului juridic al societății întâmpinarea formulată de pârâtă,
neexistând posibilitatea studierii excepțiilor și apărărilor învederate de
autoritate.
- Cu privire la
motivul referitor la pronunțarea hotărârii cu aplicarea greșită a normelor de
drept material, reclamanta a susținut în esență că instanța de fond a
interpretat eronat prevederile art. 70 alin. (1) C. proc. fisc., din
înscrisurile prezentate rezultând că pârâta a depășit cu mult termenul de 45
zile de soluționare a cererii de rambursare a taxei pe valoarea adăugată,
achitând cu întârziere suma datorată cu titlu de TVA, datorând dobânzi potrivit
art. 124 C. proc. fisc.
De asemenea, a arătat
reclamanta, s-a reținut, în mod nejustificat, că, societatea fiind o persoană
juridică impozabilă cu grad de risc fiscal ridicat, soluționarea decontului de
TVA trebuia făcută cu inspecție fiscală anticipată.
În realitate, a
precizat reclamanta, nu au fost necesare informații suplimentare pentru
aprobarea cererii de rambursare, societatea beneficiind chiar de înlesniri la
plată, măsuri care nu se acordă agenților economici cu grad de risc fiscal
ridicat.
Apărarea intimatei
Prin întâmpinarea
formulată, A.J.F.P. Timiș a solicitat respingerea recursului declarat în cauză,
susținând în esență că prima instanță a pronunțat hotărârea cu respectarea
prevederilor art. 70 alin. (1) și (2) și respectiv, art. 124 alin. (1) C. proc.
fisc. coroborate cu dispozițiile Cap. II pct. 6 alin. (1) din anexa la Ordinul
nr. 1.899/2004 emis de M.F.P.
Astfel, a precizat
pârâta, organele fiscale au respectat termenul prevăzut pentru soluționarea
cererii de rambursare TVA, de 45 de zile de la data depunerii solicitării, suma
de rambursat, de 83.662 RON, fiind compensată cu obligațiile societății
potrivit Notei din 14 noiembrie 2008.
Procedura de
soluționare a recursului
4.1. Cu privire la
examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în
cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat
în completul filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din
23 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin Încheierea din 8
octombrie 2014, completul filtru a admis recursul în principiu, potrivit art.
493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond.
4.2. Cu privire la
fondului recursului
4.2.1. Analiza
motivelor de casare invocate
- Cu privire la
motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Reclamanta a invocat
nulitatea sentinței motivat de încălcarea dreptului la apărare, prin faptul
necomunicării întâmpinării în termenul legal.
Verificând practicaua
hotărârii recurate, Curtea constată că la termenul stabilit pentru judecarea
acțiunii, reprezentantul legal al reclamantei nu a invocat vreo neregularitate
referitoare la comunicarea întâmpinării, dimpotrivă, a pus concluzii cu privire
la excepțiile ridicate de pârâtă și a propus probe în dovedirea cererii
societății.
În consecință,
nefăcându-se dovada nerespectării cerinței legale cu privire la termenul de
depunere a întâmpinării și nici a vătămării produse reclamantei, nu are suport
susținerea referitoare la nulitatea sentinței, neregăsindu-se motivul de
nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
- Cu privire la
motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Curtea constată că nu
se impune casarea hotărârii nici prin prisma motivului de nelegalitate constând
în aplicarea greșită a normelor de drept material, reținând în acest sens, în
acord cu instanța de fond, că nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat de
soluționare a cererii, astfel cum este definită această sintagmă de art. 2
alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, ca fiind exprimarea explicită, cu
exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
În cauză,
soluționarea solicitării reclamantei privind compensarea TVA de rambursat cu
obligațiile fiscale ale societății s-a făcut cu respectarea prevederilor pct. 6
din Cap. 2 din anexa la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.857/2007,
termenul de rezolvare a cererii fiind prelungit până la finalizarea inspecției
fiscale dispuse prin Decizia de impunere din 29 octombrie 2008, necontestată,
și Nota de compensare din 14 noiembrie 2008, fiind aprobată la rambursare suma
de 83.662 RON din totalul solicitat cu titlu de TVA de 93.853 RON.
În aceste
împrejurări, prima instanță a reținut, în mod corect, că pârâta nu datorează
dobânzi în conformitate cu dispozițiile art. 124 C. proc. fisc., depășirea
termenului prevăzut de art. 70 din același cod fiind justificată de necesitatea
obținerii unor informații suplimentare pentru soluționarea cererii de
rambursare, procedură reglementată de Ordinul nr. 1.857/2007 privind aprobarea
Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune
de rambursare.
Cât privește critica
privind greșita calificare a societății ca încadrându-se în categoria de risc
fiscal mare, nu au fost administrate probe din care să rezulte că analiza
documentară de către pârâtă a decontului cu sume negative de TVA cu opțiune de
rambursare s-a făcut cu încălcarea procedurii de stabilire a gradului de risc
fiscal prevăzute de același ordin al M.F.P.
4.2.2. Soluția
instanței de recurs
În raport de
considerentele expuse mai sus, Curtea va constata legalitatea hotărârii
atacate, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, potrivit art. 497
alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC R.I.P.S. SA împotriva Sentinței civile nr. 474 din 11 decembrie
2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 aprilie 2015.
Procesat de GGC - N