ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1773/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Acțiunea formulată la data de 10 octombrie 2013, SC R.I.P.S. SA a chemat în judecată A.J.F.P. Timiș, solicitând constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a determina dobânzile aferente taxei pe valoarea adăugată rambursate cu întârziere, în sumă reactualizată, obligarea la daune interese, precum și compensarea dobânzilor cu obligațiile fiscale ale societății. Cauza a fost soluționată în primă instanță prin Sentința civilă nr. 474 din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținându-se, în esență, inexistența refuzului nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea reclamantei înregistrată la 30 august 2013. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC R.I.P.S.

SA, în condițiile art. 483 C. proc. civ. 2.1. Motivele de recurs În susținerea recursului, reclamanta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. 2.2. Principalele argumente invocate - Cu privire la motivul de nelegalitate referitor la încălcarea regulilor de procedură, reclamanta a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare, în condițiile în care cauza a fost soluționată la primul termen de judecată, când i s-a înmânat consilierului juridic al societății întâmpinarea formulată de pârâtă, neexistând posibilitatea studierii excepțiilor și apărărilor învederate de autoritate.

- Cu privire la motivul referitor la pronunțarea hotărârii cu aplicarea greșită a normelor de drept material, reclamanta a susținut în esență că instanța de fond a interpretat eronat prevederile art. 70 alin. (1) C. proc. fisc., din înscrisurile prezentate rezultând că pârâta a depășit cu mult termenul de 45 zile de soluționare a cererii de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, achitând cu întârziere suma datorată cu titlu de TVA, datorând dobânzi potrivit art. 124 C. proc. fisc. De asemenea, a arătat reclamanta, s-a reținut, în mod nejustificat, că, societatea fiind o persoană juridică impozabilă cu grad de risc fiscal ridicat, soluționarea decontului de TVA trebuia făcută cu inspecție fiscală anticipată.

În realitate, a precizat reclamanta, nu au fost necesare informații suplimentare pentru aprobarea cererii de rambursare, societatea beneficiind chiar de înlesniri la plată, măsuri care nu se acordă agenților economici cu grad de risc fiscal ridicat. 3. Apărarea intimatei Prin întâmpinarea formulată, A.J.F.P. Timiș a solicitat respingerea recursului declarat în cauză, susținând în esență că prima instanță a pronunțat hotărârea cu respectarea prevederilor art. 70 alin. (1) și (2) și respectiv, art. 124 alin. (1) C. proc. fisc. coroborate cu dispozițiile Cap. II pct. 6 alin. (1) din anexa la Ordinul nr. 1.899/2004 emis de M.F.P. Astfel, a precizat pârâta, organele fiscale au respectat termenul prevăzut pentru soluționarea cererii de rambursare TVA, de 45 de zile de la data depunerii solicitării, suma de rambursat, de 83.662 RON, fiind compensată cu obligațiile societății potrivit Notei din 14 noiembrie 2008. 4. Procedura de soluționare a recursului 4.1.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din 23 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin Încheierea din 8 octombrie 2014, completul filtru a admis recursul în principiu, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond. 4.2. Cu privire la fondului recursului 4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate - Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Reclamanta a invocat nulitatea sentinței motivat de încălcarea dreptului la apărare, prin faptul necomunicării întâmpinării în termenul legal.

Verificând practicaua hotărârii recurate, Curtea constată că la termenul stabilit pentru judecarea acțiunii, reprezentantul legal al reclamantei nu a invocat vreo neregularitate referitoare la comunicarea întâmpinării, dimpotrivă, a pus concluzii cu privire la excepțiile ridicate de pârâtă și a propus probe în dovedirea cererii societății. În consecință, nefăcându-se dovada nerespectării cerinței legale cu privire la termenul de depunere a întâmpinării și nici a vătămării produse reclamantei, nu are suport susținerea referitoare la nulitatea sentinței, neregăsindu-se motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. Curtea constată că nu se impune casarea hotărârii nici prin prisma motivului de nelegalitate constând în aplicarea greșită a normelor de drept material, reținând în acest sens, în acord cu instanța de fond, că nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat de soluționare a cererii, astfel cum este definită această sintagmă de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

În cauză, soluționarea solicitării reclamantei privind compensarea TVA de rambursat cu obligațiile fiscale ale societății s-a făcut cu respectarea prevederilor pct. 6 din Cap. 2 din anexa la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.857/2007, termenul de rezolvare a cererii fiind prelungit până la finalizarea inspecției fiscale dispuse prin Decizia de impunere din 29 octombrie 2008, necontestată, și Nota de compensare din 14 noiembrie 2008, fiind aprobată la rambursare suma de 83.662 RON din totalul solicitat cu titlu de TVA de 93.853 RON. În aceste împrejurări, prima instanță a reținut, în mod corect, că pârâta nu datorează dobânzi în conformitate cu dispozițiile art. 124 C. proc.

fisc., depășirea termenului prevăzut de art. 70 din același cod fiind justificată de necesitatea obținerii unor informații suplimentare pentru soluționarea cererii de rambursare, procedură reglementată de Ordinul nr. 1.857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare. Cât privește critica privind greșita calificare a societății ca încadrându-se în categoria de risc fiscal mare, nu au fost administrate probe din care să rezulte că analiza documentară de către pârâtă a decontului cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare s-a făcut cu încălcarea procedurii de stabilire a gradului de risc fiscal prevăzute de același ordin al M.F.P.

4.2.2. Soluția instanței de recurs În raport de considerentele expuse mai sus, Curtea va constata legalitatea hotărârii atacate, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, potrivit art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.I.P.S. SA împotriva Sentinței civile nr. 474 din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2015. Procesat de GGC - N