ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1251/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1251/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința
nr. 30/2014 din 4 martie 2014, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, a admis sesizarea privind constatarea perimării acțiunii
formulată de reclamanții L.A.F., L.C. și F.D., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P.
și a constatat perimată judecata cererii de chemare în judecată.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut în esență următoarele aspecte:
Prin cererea de chemare
în judecată reclamanții L.A.F., L.C. și F.D., în contradictoriu cu A.N.R.P. au solicitat
obligarea pârâtei să emită titlul de despăgubire în Dosarul nr. 6939/CC, plata daunelor
cominatorii de 10 RON/zi.
Prin încheierea din 5
martie 2012 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în condițiile art. 242 pct.
2 C. proc. civ.
S-a reținut că de
la data suspendării și până la data sesizării din oficiu a instanței, nici una din
părți nu a efectuat acte de procedură în vederea judecării procesului.
Având în vedere că în
cauză nu s-a făcut dovada situațiilor prevăzute de art. 250 C. proc. civ., iar de
la data suspendării soluționării cererii a trecut mai mult de un an, în baza
art. 252 C. proc. civ., s-a constatat perimată judecata cererii de chemare în judecată.
Recursul exercitat
în cauză
Împotriva sentinței civile
nr. 30/2014 din 4 martie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, a declarat recurs F.D., criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie.
În motivarea căii de atac,
recurenta a susținut în esență că în mod greșit instanța de
fond a constatat perimarea judecății cererii, fără a se pronunța asupra
lipsei dovezii calității de reprezentant a lui A.E.F., care a formulat cererea
de chemare în judecată și în numele lui F.D., deși nu a primit mandat
în acest sens.
Recurenta a susținut
că întrucât nu a mandat pe nimeni să formuleze o astfel de acțiune în instanță,
în contradictoriu cu A.N.R.P., perimarea nu poate opera în ceea ce o privește.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând cauza
în raport cu actele și
lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurente, precum și cu reglementările
legale incidente, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
După cum se constată din
actele și lucrările dosarului, prin cererea de chemare în judecată reclamanții
L.A.F., L.C. și F.D., în contradictoriu cu A.N.R.P. au solicitat obligarea pârâtei
să emită titlul de despăgubire în Dosarul nr. 6939/CC, plata daunelor cominatorii
de 10 RON/zi.
Cererea de chemare în
judecată este semnată și ștampilată de avocat A.E., la al cărei cabinet
a fost ales și sediul procesual al reclamanților.
Înalta Curte constată
că este întemeiată susținerea recurentei referitoare la neanalizarea excepției
lipsei calității de reprezentant a avocatului care a formulat acțiunea
și în numele acesteia.
Astfel, se constatată
că la dosarul cauzei există o cerere a reclamantei, prin care aceasta a înțeles
să invoce la data de 27 februarie 2014 excepția lipsei calității de reprezentant
față de împrejurarea că nu mandat pe avocatul A.E. să formuleze cererea de
chemare în judecată în numele său.
Faptul de a constata perimată
cauza, fără a se pronunța cu privire la excepția lipsei calității
de reprezentant, invocată de F.D., încalcă dreptul la un proces echitabil, conducând
astfel la pronunțarea unei hotărâri nelegale care va fi sancționată ca atare de
Înalta Curte.
Temeiul legal al soluției
adoptate.
Pentru considerentele
expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. și
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa
hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de F.D. împotriva sentinței civile nr. 30/2014 din 4 martie 2014 a Curții de Apel
Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată
și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 martie 2015.