ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2181/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 8 decembrie 2014, reclamantul C.G. a chemat în judecată pârâții A.N.R.P. și C.N.C.I., solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 1.958/2014 emisă de pârâta C.N.C.I., obligarea A.N.R.P. la plata sumei reprezentând diferența dintre suma acordată prin decizia contestată și suma de 400.015 RON cu titlu de despăgubire daune interese, cu cheltuieli de judecată. Prin Sentința civilă nr. 460 din 2 aprilie 2015, Tribunalul București. secția a III-a civilă a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

În motivare, s-a reținut că, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 35 alin. (1), art. 34 și art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Constanța, această instanță fiind cea mai în măsură a analiza contestația, în raport de locul situării imobilului, având în vedere că obiectul contestației îl constituie evaluarea imobilului, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această instanță. Tribunalul București nu poate fi competent din punct de vedere teritorial a reanaliza o situație de fapt și de drept care a făcut obiectul unei proceduri derulate în raza de competență a unei alte instanțe din țară, chiar dacă emitentul acestei decizii își are sediul în București.

Prin Sentința civilă nr. 1.720 din 6 august 2015, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta C.N.C.I. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea în parte a Deciziei de compensare nr. 1.958 din 21 octombrie 2014 emisă de C.N.C.I., astfel încât entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față este de competența (teritorială și materială) a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente. Cum sediul C.N.C.I. se află în raza teritorială a Tribunalului București, competența de soluționare a cauzei revine acestei instanțe.

Înalta Carte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente: Norma de competență incidentă raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013. Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege, competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta. Se observă că instanțele aflate în conflict au analizat, din perspective diferite, noțiunea de "entitate" folosită de legiuitor în conținutul textului anterior citat.

Noțiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 lit. g), în sensul că are această semnificație și C.N.C.I. Întrucât, în cauză, Decizia de compensare nr. 1.958 din 21 octombrie 2014, contestată de reclamant, a fost emisă de C.N.C.I., iar potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități. Având în vedere că sediul C.N.C.I. se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Argumentul potrivit căruia obiectul contestației îl constituie evaluarea imobilului, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către instanța de la locul situării imobilului, nu are relevanță sub aspectul stabilirii normei de competență incidentă în cauză. În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căreia se află sediul C.N.C.I., respectiv Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2015. Procesat de GGC - N