ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2181/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București la data de 8 decembrie 2014, reclamantul C.G. a chemat în judecată

pârâții A.N.R.P. și C.N.C.I., solicitând anularea în parte a Deciziei nr.

1.958/2014 emisă de pârâta C.N.C.I., obligarea A.N.R.P. la plata sumei

reprezentând diferența dintre suma acordată prin decizia contestată și suma de

400.015 RON cu titlu de despăgubire daune interese, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 460 din 2 aprilie 2015, Tribunalul București. secția a III-a civilă a

declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Constanța.

În motivare, s-a

reținut că, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 35 alin. (1),

art. 34 și art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, competența de soluționare a

cauzei revine Tribunalului Constanța, această instanță fiind cea mai în măsură

a analiza contestația, în raport de locul situării imobilului, având în vedere

că obiectul contestației îl constituie evaluarea imobilului, administrarea de

probatorii fiind mai facilă de către această instanță.

Tribunalul București

nu poate fi competent din punct de vedere teritorial a reanaliza o situație de

fapt și de drept care a făcut obiectul unei proceduri derulate în raza de

competență a unei alte instanțe din țară, chiar dacă emitentul acestei decizii

își are sediul în București.

Prin Sentința civilă

nr. 1.720 din 6 august 2015, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a admis

excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta C.N.C.I. și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

A constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl

constituie anularea în parte a Deciziei de compensare nr. 1.958 din 21

octombrie 2014 emisă de C.N.C.I., astfel încât entitatea la care se referă

dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât

cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită

în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiași

norme legale, litigiul de față este de competența (teritorială și materială) a

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente. Cum

sediul C.N.C.I. se află în raza teritorială a Tribunalului București,

competența de soluționare a cauzei revine acestei instanțe.

Înalta Carte va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

pentru următoarele considerente:

Norma de competență

incidentă raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanțe,

respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013.

Dispozițiile legale

sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de

lege, competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor

emise de aceasta.

Se observă că

instanțele aflate în conflict au analizat, din perspective diferite, noțiunea

de "entitate" folosită de legiuitor în conținutul textului anterior

citat.

Noțiunea de entitate

învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 lit. g), în

sensul că are această semnificație și C.N.C.I.

Întrucât, în cauză,

Decizia de compensare nr. 1.958 din 21 octombrie 2014, contestată de reclamant,

a fost emisă de C.N.C.I., iar potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr.

165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, conform

art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei

revine Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.

Având în vedere că

sediul C.N.C.I. se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este

instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Argumentul potrivit

căruia obiectul contestației îl constituie evaluarea imobilului, administrarea

de probatorii fiind mai facilă de către instanța de la locul situării imobilului,

nu are relevanță sub aspectul stabilirii normei de competență incidentă în

cauză.

În consecință, Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în

circumscripția căreia se află sediul C.N.C.I., respectiv Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a

civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2015.

Procesat de GGC - N