ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2009/2015

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub numărul menționat mai sus, declinată de h Judecătoria lași conform Încheierii nr. 3714 din 14 mai 2015 pronunțată în Dosarul 12499/245/2015, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați I.D. și S.C.I. a solicitat încuviințarea cererii de intervenție formulată de creditoarea Direcția Economică și Finanțe Publice Locale a Mun. Iași, depusă de aceasta în Dosarul de executare nr. 31/2012. În motivarea Încheierii nr. 3714 din 14 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Iași, s-a reținut că cererea de intervenție a fost înregistrată la executor în data de 5 mai 2015 și este de competența instanței de executare în conformitate cu art. 691 alin. (3) C. proc.

Civ. iar potrivit art. 650 C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. S-a considerat, astfel, că Judecătoria Sector 4 București este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a cererii de intervenție întrucât domiciliul debitorului este în sectorul 4 București. La primirea dosarului s-a solicitat executorului judecătoresc comunicarea unor acte din dosarul de executare, fiind atașate copia cererii de executare în baza căreia s-a început executarea și copiile unor încheieri de încuviințare a executării pronunțate de judecătoria Iași și de Judecătoria Sector 3 București.

De asemenea, s-a învederat de către executor că nu s-au făcut acte de executare pe raza sectorului 4 București. Prin sentința civilă nr. 7535 din 05 iunie 2015, Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei lași și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență. Pentru a hotărî astfel, aceasta instanță a reținut următoarele: Executarea silită în care s-a depus cererea de intervenție a început în anul 20 11, prin depunerea cererii de executare de către creditoarea SC V. R. SA la Corpul Executorilor Bancari, executarea fiind încuviințată de Judecătoria Iași prin încheierea din 12 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 27755/245/2011.

Ulterior, executarea a continuat la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați I.D. și S.C.I. în Dosarul de executare nr. 31/2012, fiind încuviințată de Judecătoria Sector 3 București prin încheierea din 28 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 16758/301/2012. Cererea de intervenție a fost depusă ia data de 4 mai 2015, după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, dar fiind o cerere incidentală, formulată în cadrul Dosarului de executare nr. 31/2012, intră sub incidența vechiului Cod de procedură civilă, în raport de prevederile art. 24 din Legea nr. 134/2010 și art. 3 din Legea nr. 76/2012 menționate anterior. Conform art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ., încuviințarea executării silite se dispune de către instanța de executare iar conform art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. De asemenea, potrivit art. 373 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe sau organe. Codul de procedură civilă nu conferă altei instanțe competența de a analiza cererile de intervenție formulate de creditori în cursul unei executări silite astfel încât, în raport de dispozițiile legale menționate, competența revine instanței de executare.

Având în vedere precizarea executorului judecătoresc, în sensul că nu s- au tăcut acte de executare în sectorul 4 București, precum și dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 conform cărora, în cazul prevăzut la art. 7 lit. a) (respectiv, în cazul punerii în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii) este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă, instanța a reținut că Judecătoria Sector 4 București nu este competentă să soluționeze prezenta cauză, executorul judecătoresc învestit cu dosarul de executare având sediul în lași.

Constatând că în cererea de executare silită a fost indicat un imobil din Iași ca aparținând debitorului și că Judecătoria Iași s-a considerat instanță de executare atunci când a încuviințat executarea silită, în baza cererii de executare pentru care s-a deschis ulterior dosarul de executare nr. 31/2012, instanța a reținut că Judecătoria Iași este competentă să soluționeze acest dosar. Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Judecătoriei lași, în considerarea argumentelor ce succed; Dispozițiile art. 373 alin. (1) și (2) precum și dispozițiile 373 1 alin. (1) C. proc. civ.

stipulează faptul că - hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se află acestea; că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita, în termen de cel mult 5 zile, instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv, precum și faptul că, asupra cererii de încuviințare președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că în determinarea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, sub aspect teritorial, unul dintre criterii îl constituie locul situării bunurilor mobile sau imobile aparținând debitorului, a căror executare silită se solicită. În speță, prin cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc, creditoarea SC V.R. SA a solicitat executarea silită în toate formele prevăzute de Codul de procedură civilă, indicând drept garanție un imobil teren situat în loc. Iași, str. Popauti, jud. Iași, aparținând debitorului D.C.R. (fila 6 dosar Judecătoria sector 4 București). În considerarea celor ce preced, având în vedere că locui situării imobilului - garanție a contractului de credit se află în județul Iași, competența soluționării cauzei revine Judecătoriei lași.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2015.