ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2009/2015

Asupra

conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub

numărul menționat mai sus, declinată

de h Judecătoria lași conform Încheierii nr. 3714 din 14 mai 2015 pronunțată în

Dosarul 12499/245/2015, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați I.D. și S.C.I.

a solicitat încuviințarea cererii de intervenție formulată de creditoarea

Direcția

Economică și Finanțe Publice

Locale a Mun. Iași, depusă de aceasta în Dosarul

de executare nr.

31/2012.

În motivarea Încheierii

nr. 3714 din 14 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Iași, s-a reținut că

cererea de intervenție a fost înregistrată la executor în data de 5 mai 2015 și

este de competența instanței de executare în conformitate cu art. 691 alin. (3)

C. proc. Civ. iar potrivit art. 650 C. proc. civ. instanța de executare este

judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de

executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care

legea dispune altfel. S-a considerat, astfel, că Judecătoria Sector 4 București

este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a cererii de intervenție

întrucât domiciliul debitorului este în sectorul 4 București.

La

primirea dosarului s-a solicitat executorului judecătoresc comunicarea unor

acte din dosarul de executare, fiind atașate copia cererii de executare în baza

căreia s-a început executarea și copiile unor încheieri de încuviințare a

executării pronunțate de judecătoria Iași și de Judecătoria Sector 3 București.

De asemenea, s-a învederat de către executor că nu s-au făcut acte de executare

pe raza sectorului 4 București.

Prin

sentința civilă nr. 7535 din 05 iunie 2015, Judecătoria sectorului 4 București

a admis excepția necompetenței teritoriale

a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei lași și, constatând ivit un conflict negativ de

competență, a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării

regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, aceasta instanță a reținut

următoarele:

Executarea silită

în care s-a depus cererea de intervenție a început în

anul 20

11,

prin depunerea

cererii de executare de către creditoarea SC V.

R. SA la Corpul

Executorilor Bancari, executarea fiind încuviințată de Judecătoria Iași prin

încheierea din 12 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 27755/245/2011.

Ulterior,

executarea a continuat la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați I.D. și S.C.I.

în Dosarul de

executare nr. 31/2012, fiind

încuviințată de Judecătoria Sector 3 București prin

încheierea din 28 mai

2012 pronunțată în Dosarul nr. 16758/301/2012. Cererea de intervenție a fost

depusă ia data de 4 mai 2015, după intrarea în vigoare a Noului Cod de

procedură civilă, dar fiind o cerere incidentală, formulată în

cadrul Dosarului de executare nr. 31/2012, intră

sub incidența vechiului Cod de

procedură civilă, în raport de

prevederile art. 24 din Legea nr. 134/2010 și art. 3 din Legea nr. 76/2012

menționate anterior.

Conform

art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ., încuviințarea executării silite

se dispune de către instanța de executare iar conform art. 373 alin. (2) C.

proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se

va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. De

asemenea, potrivit art. 373 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare

soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile

la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării

silite, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe sau

organe. Codul de procedură civilă nu conferă altei instanțe competența de a

analiza cererile de intervenție formulate de creditori în cursul unei executări

silite astfel încât, în raport de dispozițiile legale menționate, competența

revine instanței de executare.

Având în vedere precizarea executorului judecătoresc, în sensul că nu s-

au tăcut acte de executare în sectorul

4 București, precum și dispozițiile art. 9

alin.

(1) din Legea nr. 188/2000 conform cărora, în cazul prevăzut la art. 7 lit. a)

(respectiv,

în cazul punerii în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile

executorii) este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de

apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea, în condițiile

prevăzute de Codul de procedură civilă, instanța a reținut că Judecătoria

Sector 4 București nu este competentă să soluționeze prezenta cauză, executorul

judecătoresc învestit cu dosarul de executare având sediul în lași.

Constatând

că în cererea de executare silită a fost indicat un imobil din Iași ca

aparținând debitorului și că Judecătoria Iași s-a considerat instanță de

executare atunci când a încuviințat executarea silită, în baza cererii de

executare pentru care s-a deschis ulterior dosarul de executare nr. 31/2012, instanța

a reținut că Judecătoria Iași este competentă să soluționeze acest dosar.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Judecătoriei lași,

în considerarea argumentelor ce

succed;

Dispozițiile

art. 373 alin. (1) și (2) precum și dispozițiile 373

1

alin. (1) C.

proc. civ. stipulează faptul că - hotărârile judecătorești și celelalte titluri

executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția

judecătoriei în care urmează să se efectueze

executarea ori, în cazul urmăririi

bunurilor, de către executorul

judecătoresc din circumscripția judecătoriei în

care se află acestea; că instanța de executare este judecătoria în

circumscripția

căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care

legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoțită de titlul

executoriu, se depune la

executorul

judecătoresc care va solicita, în termen de cel mult 5 zile, instanței

de

executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de

executare și titlul respectiv, precum și faptul

că, asupra cererii de încuviințare

președintele instanței de executare

se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

Coroborând

aceste dispoziții legale, rezultă că în determinarea competenței de soluționare

a cererii de încuviințare a executării silite, sub aspect teritorial, unul

dintre criterii îl constituie locul situării bunurilor mobile sau imobile

aparținând debitorului, a căror executare silită se solicită.

În

speță, prin cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc,

creditoarea SC V.R. SA a solicitat executarea silită în toate formele prevăzute

de Codul de procedură civilă, indicând drept garanție un imobil teren situat în

loc. Iași, str. Popauti, jud. Iași, aparținând debitorului D.C.R. (fila 6 dosar

Judecătoria sector 4 București).

În

considerarea celor ce preced, având în vedere că locui situării imobilului -

garanție a contractului de credit se află în județul Iași, competența

soluționării cauzei revine Judecătoriei lași.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2015.