ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.10.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2205/2015

HOTĂRÂRE
14.10.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2205/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Iași la data de 5 noiembrie 2014, sub numărul 40193/245/2014, petenta

D.D.M.I.X.X. AG reprezentată prin Cabinet de Avocat T.A.G., a chemat în

judecată pe intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B.G., solicitând

anularea Încheierii nr. 1036 din 15 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul de

executare nr. 1036/2014, prin care a fost respinsă cererea de executare silită

prin poprire formulată și a fost refuzată deschiderea procedurii de executare

silită.

În motivarea cererii,

petenta a arătat că, urmare a cesiunii succesive de creanțe de către R.B.S.B.R.

SA denumită anterior A.B.N.A.B.R. SA, către A.P.S.F.A.U.I.F. AS și în final

către petenta D.D.M.I.X.X. AG, aceasta din urmă a devenit creditor al

debitoarei D.O.E.

În această calitate,

petenta a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc B.G., prin Cererea de

executare silită înregistrată sub nr. 1036 la data de 14 octombrie 2014,

punerea în executare silită (exclusiv prin poprirea conturilor debitorului

deschise la unitățile bancare cu sediul în Municipiul București) a titlului

executoriu constând în contractul de împrumut pentru uz personal încheiat între

debitoarea D.O.E. și A.B.N.A.B.R. SA ulterior R.B.S.B.R. SA, în baza căruia

debitorii datorează petentei suma de 7.116,67 euro și suma de 4.877,14 RON,

conform extrasului de cont R.B.S.B.R., aferent perioadei 16 iunie 2013 - 15

iulie 2013.

Prin Încheierea nr.

1036 din 15 octombrie 2014, Biroul Executorului Judecătoresc B.G. a respins

cererea de executare silită și a refuzat deschiderea procedurii execuționale,

invocând neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 632, art. 662 și art. 663

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Judecătoria Iași,

prin Sentința civilă nr. 5907 din 30 aprilie 2015, a admis excepția

necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului I București.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că încheierea de respingere a cererii de

executare silită a fost pronunțată de Biroul Executorului Judecătoresc B.G., cu

sediul în București, str. F. sector 1. Or, în raport de dispozițiile art. 644

alin. (1) (în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare

silită - 14 octombrie 204) și de dispozițiile art. 781 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la momentul încuviințării

executării silite, prin instanță de executare nu se poate înțelege decât

instanța în a cărei rază teritorială se află sediul biroului executorului

judecătoresc sesizat cu solicitarea de înregistrare a cererii de executare

silită. Astfel, instanța competentă în soluționarea cauzei este cea în a cărei

rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.

Învestită prin

declinare, Judecătoria sectorului 1 București, prin Sentința civilă nr. 15889

din 15 septembrie 2015, a admis excepția necompetenței sale teritoriale

invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Iași.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a apreciat că, raportat la dispozițiile art. 664

alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., împotriva încheierii de

refuz a deschiderii procedurii de executare silită, creditorul poate formula

plângere în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii, la instanța de

executare.

Potrivit art. 650

alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la momentul înregistrării cererii

de executare silită - 14 octombrie 2014, instanța de executare este judecătoria

în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face

executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel

Prin Decizia nr. 348

din 17 iunie 2014 pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în M. Of.

nr. 529/16.07.2014, s-a constatat că dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc.

civ. sunt neconstituționale.

Reiese că pentru

determinarea instanței de executare competente să soluționeze plângerea împotriva

Încheierii nr. 1036 din 15 octombrie 2014, dată de Biroul Executorului

Judecătoresc B.G., în Dosarul de executare nr. 1036, instanța de executare este

instanța în circumscripția căreia are domiciliul/sediul debitorul, în sensul

dispozițiilor art. 107 C. proc. civ.

Cum, în speță,

debitoarea D.O.E. are domiciliul în circumscripția Judecătoriei Iași (Iași,

str. P.) și cum nu s-a solicitat și nici nu s-a dovedit că aceasta ar deține

vreun imobil situat în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București,

instanța de executare este Judecătoria Iași.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Problema de drept

care a declanșat prezentul conflict negativ de competență este reprezentat de

interpretarea diferită pe care instanțele au dat-o noțiunii de "instanță

de executare" menționată în cuprinsul dispozițiilor art. 650 alin. (1) din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și aplicarea în timp a acestei norme

în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014.

Potrivit

dispozițiilor art. 664 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

(devenit după republicarea din M. Of. din 10 aprilie 2015 - art. 666 alin. (6))

împotriva încheierii prin care executorul judecătoresc refuză deschiderii procedurii

de executare silită, creditorul poate formula plângere în termen de 15 zile de

la data comunicării încheierii, la instanța de executare.

Instanța a fost

sesizată cu plângerea de față la data de 5 noiembrie 2014, dată la care

instanța de executare era, potrivit art. 650 C. proc. civ., astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 138/2014 ca urmare a Deciziei Curții Constituționale

nr. 348 din 17 iunie 2014, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la

data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. ( textul art. 650

a devenit după republicarea din M. Of. din 10 aprilie 2015, art. 651)

Deci, ca principiu,

dacă sediul debitorului este în țară și este cunoscut, instanța de executarea

este cea în a cărei rază de activitate se află sediul sau domiciliul

debitorului, cu excepția cazului în care o normă specială prevede altfel.

În cauză sunt

aplicabile și dispozițiile art. 781 C. proc. civ. întrucât creditorul a

solicitat executarea silită prin poprire. Potrivit textului: (1) Poprirea se

înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui

birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau

sediul debitorul ori terțul poprit; (2) În cazul popririi pe conturile unei

persoane fizice sau juridice, competența aparține executorului judecătoresc al

cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau

sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la

sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul.

Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competența pentru înființarea

popririi asupra tuturor conturilor aparține executorului judecătoresc de la

oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise.

Acest text nu

stabilește o competență derogatorie de la dispozițiile art. 650 noului C. proc.

civ. în privința instanței judecătorești care reprezintă instanța de executare,

ci doar o competență alternativa a executorului judecătoresc, fie cel de la

sediul debitorului, fie cel de la sediul terțului.

Ca atare, în lipsa

unui text de lege derogator, competența de soluționare a plângerii împotriva

încheierii prin care executorul judecătoresc a respins cererea creditorului de

deschidere a procedurii de executare silită este cea a instanței de executare,

astfel cum este definită de art. 650 C. proc. civ. modificat prin Legea nr.

138/2014 adică judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării

organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului,

Cum cererea de

executare silită este îndreptată împotriva debitoarei D.O.E., aceasta având

domiciliul în Iași, str. P., competența de soluționare a plângerii împotriva

Încheierii nr. 1036 din 15 octombrie 2014 pronunțată de Biroul Executorului

Judecătoresc B.G., în Dosarul de executare nr. 1036/2014, aparține judecătoriei

în circumscripția căreia se afla domiciliul debitoarei, respectiv Judecătoriei

Iași, cea care de altfel a fost învestită inițial.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Iași.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D.D.M.I.X.X. AG în contradictoriu

cu Biroul Executorului Judecătoresc B.G., având ca obiect plângere împotriva

Încheierii nr. 1036 din 15 octombrie 2014 pronunțată de Biroul Executorului

Judecătoresc B.G., în Dosarul de executare nr. 1036/2014, în favoarea Judecătoriei

Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 octombrie 2015.

Procesat de GGC - MI

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă