ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2205/2015

Asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 5 noiembrie 2014, sub numărul 40193/245/2014, petenta D.D.M.I.X.X. AG reprezentată prin Cabinet de Avocat T.A.G., a chemat în judecată pe intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B.G., solicitând anularea Încheierii nr. 1036 din 15 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul de executare nr. 1036/2014, prin care a fost respinsă cererea de executare silită prin poprire formulată și a fost refuzată deschiderea procedurii de executare silită. În motivarea cererii, petenta a arătat că, urmare a cesiunii succesive de creanțe de către R.B.S.B.R. SA denumită anterior A.B.N.A.B.R. SA, către A.P.S.F.A.U.I.F.

AS și în final către petenta D.D.M.I.X.X. AG, aceasta din urmă a devenit creditor al debitoarei D.O.E. În această calitate, petenta a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc B.G., prin Cererea de executare silită înregistrată sub nr. 1036 la data de 14 octombrie 2014, punerea în executare silită (exclusiv prin poprirea conturilor debitorului deschise la unitățile bancare cu sediul în Municipiul București) a titlului executoriu constând în contractul de împrumut pentru uz personal încheiat între debitoarea D.O.E. și A.B.N.A.B.R. SA ulterior R.B.S.B.R. SA, în baza căruia debitorii datorează petentei suma de 7.116,67 euro și suma de 4.877,14 RON, conform extrasului de cont R.B.S.B.R., aferent perioadei 16 iunie 2013 - 15 iulie 2013. Prin Încheierea nr. 1036 din 15 octombrie 2014, Biroul Executorului Judecătoresc B.G.

a respins cererea de executare silită și a refuzat deschiderea procedurii execuționale, invocând neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 632, art. 662 și art. 663 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Judecătoria Iași, prin Sentința civilă nr. 5907 din 30 aprilie 2015, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului I București. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că încheierea de respingere a cererii de executare silită a fost pronunțată de Biroul Executorului Judecătoresc B.G., cu sediul în București, str. F. sector 1. Or, în raport de dispozițiile art. 644 alin. (1) (în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită - 14 octombrie 204) și de dispozițiile art. 781 alin. (1) și (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., până la momentul încuviințării executării silite, prin instanță de executare nu se poate înțelege decât instanța în a cărei rază teritorială se află sediul biroului executorului judecătoresc sesizat cu solicitarea de înregistrare a cererii de executare silită. Astfel, instanța competentă în soluționarea cauzei este cea în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc. Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 1 București, prin Sentința civilă nr. 15889 din 15 septembrie 2015, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că, raportat la dispozițiile art. 664 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., împotriva încheierii de refuz a deschiderii procedurii de executare silită, creditorul poate formula plângere în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii, la instanța de executare. Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la momentul înregistrării cererii de executare silită - 14 octombrie 2014, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel Prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în M. Of.

nr. 529/16.07.2014, s-a constatat că dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. sunt neconstituționale. Reiese că pentru determinarea instanței de executare competente să soluționeze plângerea împotriva Încheierii nr. 1036 din 15 octombrie 2014, dată de Biroul Executorului Judecătoresc B.G., în Dosarul de executare nr. 1036, instanța de executare este instanța în circumscripția căreia are domiciliul/sediul debitorul, în sensul dispozițiilor art. 107 C. proc. civ. Cum, în speță, debitoarea D.O.E. are domiciliul în circumscripția Judecătoriei Iași (Iași, str. P.) și cum nu s-a solicitat și nici nu s-a dovedit că aceasta ar deține vreun imobil situat în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța de executare este Judecătoria Iași.

Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Problema de drept care a declanșat prezentul conflict negativ de competență este reprezentat de interpretarea diferită pe care instanțele au dat-o noțiunii de "instanță de executare" menționată în cuprinsul dispozițiilor art. 650 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și aplicarea în timp a acestei norme în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014. Potrivit dispozițiilor art. 664 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., (devenit după republicarea din M. Of. din 10 aprilie 2015 - art. 666 alin. (6)) împotriva încheierii prin care executorul judecătoresc refuză deschiderii procedurii de executare silită, creditorul poate formula plângere în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii, la instanța de executare.

Instanța a fost sesizată cu plângerea de față la data de 5 noiembrie 2014, dată la care instanța de executare era, potrivit art. 650 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. ( textul art. 650 a devenit după republicarea din M. Of. din 10 aprilie 2015, art. 651) Deci, ca principiu, dacă sediul debitorului este în țară și este cunoscut, instanța de executarea este cea în a cărei rază de activitate se află sediul sau domiciliul debitorului, cu excepția cazului în care o normă specială prevede altfel.

În cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 781 C. proc. civ. întrucât creditorul a solicitat executarea silită prin poprire. Potrivit textului: (1) Poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit; (2) În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competența aparține executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul.

Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competența pentru înființarea popririi asupra tuturor conturilor aparține executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise. Acest text nu stabilește o competență derogatorie de la dispozițiile art. 650 noului C. proc. civ. în privința instanței judecătorești care reprezintă instanța de executare, ci doar o competență alternativa a executorului judecătoresc, fie cel de la sediul debitorului, fie cel de la sediul terțului. Ca atare, în lipsa unui text de lege derogator, competența de soluționare a plângerii împotriva încheierii prin care executorul judecătoresc a respins cererea creditorului de deschidere a procedurii de executare silită este cea a instanței de executare, astfel cum este definită de art. 650 C. proc.

civ. modificat prin Legea nr. 138/2014 adică judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, Cum cererea de executare silită este îndreptată împotriva debitoarei D.O.E., aceasta având domiciliul în Iași, str. P., competența de soluționare a plângerii împotriva Încheierii nr. 1036 din 15 octombrie 2014 pronunțată de Biroul Executorului Judecătoresc B.G., în Dosarul de executare nr. 1036/2014, aparține judecătoriei în circumscripția căreia se afla domiciliul debitoarei, respectiv Judecătoriei Iași, cea care de altfel a fost învestită inițial. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D.D.M.I.X.X. AG în contradictoriu cu Biroul Executorului Judecătoresc B.G., având ca obiect plângere împotriva Încheierii nr. 1036 din 15 octombrie 2014 pronunțată de Biroul Executorului Judecătoresc B.G., în Dosarul de executare nr. 1036/2014, în favoarea Judecătoriei Iași. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2015. Procesat de GGC - MI