ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de recurs în casație;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 72/11 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Balș în Dosarul nr. 2614/184/2014, în baza art. 386 C. proc. pen. și art. 5 C. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului B.G.C., după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002;

- din infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. din 1965 raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. din 1965,

- din infracțiunea prevăzută de art. 230 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (4) C. pen. din 1965, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. din 1965.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. și art. 5 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen. din 1965 raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. din 1965 și art. 208 alin. (4) C. pen. din 1965, ca urmare a împăcării inculpatului cu partea civilă F.M.

În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 375 C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 luni închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, stabilit în condițiile art. 84 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Olt, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Balș nr. 100/P/2014 din data de 05 iunie 2014 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.G.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute și pedepsite de art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) și art. 230 alin. (1) C. pen., art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Starea de fapt reținută în actul de inculpare este aceea că în data de 07 ianuarie 2014, inculpatul, persoană care muncea și avea acces permanent în curtea locuinței persoanei vătămate F.M., a observat ca acesta își parca autovehiculul cu numărul, de înmatriculare xxx în curtea locuinței, iar cheile se aflau în torpedo, astfel că, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a luat hotărârea de a o sustrage, pentru folosință.

La adăpostul întunericului, în jurul orei 22:30, pentru realizarea scopului său infracțional, inculpatul s-a deplasat la locuința persoanei vătămate, a deschis porțile, apoi a deschis o portieră, ce nu era asigurată, a pornit autovehiculul și, cu toate că nu este posesor al permisului de conducere și se afla sub influența băuturilor alcoolice, l-a condus pe drumurile publice din comuna Vulpeni.

Inculpatul a ajuns cu autovehiculul și la discoteca din satul Prisaca, unde a discutat cu martorul D.A.N., căruia i-a mărturisit că a sustras vehiculul și că nu poseda permis de conducere.

După ce a ieșit din discotecă, inculpatul s-a urcat din nou la volanul autovehiculului sustras și, pe fondul lipsei deprinderilor teoretice și practice, dar și al faptului că se afla sub influența alcoolului, când a efectuat manevra de întoarcere, a lovit un cap de pod, provocând avarii constând în deteriorarea unor elemente de caroserie, a jenții și anvelopei din partea stânga.

Continuând să ignore faptul că nu posedă permis de conducere, inculpatul l-a condus din nou pe drumurile publice și l-a parcat în curtea persoanei vătămate

În dimineața zilei de 08 ianuarie 2014, persoana vătămată a constatat că autovehiculul său era avariat și l-a bănuit pe inculpat care a recunoscut.

Starea de fapt expusă mai sus a fost probată cu următoarele mijloace de probă: act de sesizare, declarație persoana vătămată, declarație martor, fișa cazier judiciar, declarații inculpat.

S-a considerat că fapta inculpatului de a sustrage pe timp de noapte un autovehicul, în scop de folosință și de a-l conduce pe drumurile publice fără a deține permis de conducere constituie infracțiunile de furt calificat și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 230 alin. (1) C. pen., art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) și alin. (1) C. pen., art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., fiind săvârșite cu intenție directă.

Instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută în actul de inculpare corespunde realității faptice, dar încadrarea juridică dată este incorectă, din punct de vedere al succesiunii de legi penale.

Având în vedere că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârșite la data de 07 ianuarie 2014, anterior intrării în vigoare a Codului penal, prima instanță a considerat că încadrarea lor juridică se impunea a fi făcută în raport de legea veche, respectiv Codul penal din 1965 și O.U.G. nr. 195/2002.

Ca atare, în baza art. 386 C. proc. pen. și art. 5 C. pen., instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., în cea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002;

- din infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. din 1965 raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. din 1965;

- din infracțiunea prevăzută de art. 230 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (4) C. pen. din 1965, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. din 1965.

Raportat la toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului și având în vedere că a intervenit împăcarea între acesta și partea civilă, prima instanță a constatat că legea penală mai favorabilă este cea nouă, respectiv Codul penal din 2009, care permite împăcarea pentru aceste infracțiuni.

În acest context, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g). C. proc. pen. și art. 5 C. pen., instanța de fond a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen. din 1965 raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. din 1965 și art. 208 alin. (4) C. pen. din 1965.

De asemenea, în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 375 C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului la 7 luni închisoare.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut cont de criteriile din art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii, periculozitatea infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Apreciind că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea ei în regim de detenție, ținând cont de vârsta inculpatului și gradul său de educație, în baza art. 83 alin. (1) C. pen., instanța de fond a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, stabilit în condițiile art. 84 C. pen., urmând ca, în baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Olt, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Balș criticând-o ca nelegală, întrucât instanța de fond nu a realizat o aplicare globală a legii penale mai favorabilă, așa cum a stabilit Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, ci a combinat prevederile unor legi succesive, ajungându-se astfel la o "lex tertia" care încalcă disp. art. 61 alin. (1) din Constituția României.

Prin Decizia penală nr. 16 din 14 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Balș împotriva Sentinței penale nr. 72 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Balș în Dosarul nr. 2614/184/2014.

S-a desființat, în parte, sentința penală în sensul că s-a înlăturat schimbarea încadrării juridice dispusă de instanța de fond și s-a menținut încadrarea juridică dată prin actul de sesizare.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.G.C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 230 alin. (1) C. pen. și de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., prin împăcarea părților.

În baza art. 335 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a stabilit față de inculpatul B.G.C. o pedeapsă de 7 luni închisoare, iar în temeiul art. 396 alin. (4) raportat la art. 83 C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei stabilite, pe durata unui termen de încercare de 2 ani, conform art. 84 C. pen.

În temeiul art. 85 C. pen. instanța de apel l-a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Olt, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile,  precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere, în esență, faptul că inculpatul și-a recunoscut faptele și a solicitat judecarea conform procedurii simplificate prevăzute de art. 375 C. proc. pen.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor deduse judecății Curtea a reținut că infracțiunea de furt calificat, al unui vehicul (în timpul nopții) era prevăzută în Codul penal anterior în textul art. 208 alin. (1) și (4) raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) din același Cod și era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani.

Totodată, a constatat că în actualul C. pen., infracțiunea de flirt calificat (în timpul nopții) este incriminată de disp. art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) și sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar furtul unui vehicul în scop de folosință este prevăzut de art. 230 alin. (1) C. pen., fiind sancționată cu pedeapsa prev. în art. 229, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime. Potrivit art. 231 alin. (2) C. pen., "în cazul faptelor prev. la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și art. 230, împăcarea părților înlătură răspunderea penală."

De asemenea, instanța de apel s-a referit la faptul că infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere era incriminată anterior actualului C. pen. de disp. art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, iar în actualul C. pen. fapta este incriminată de art. 335 alin. (1), conținutul constitutiv al infracțiunii fiind aproape identic, iar limitele de pedeapsă fiind aceleași.

În raport de datele speței, de faptul că în cursul cercetării judecătorești a intervenit împăcarea între inculpat și partea vătămată pentru infracțiunile de furt calificat și furt al unui vehicul în scop de folosință, comparând atât limitele de pedeapsă prevăzute de legile succesive pentru faptele deduse judecății cât și modalitățile de individualizare a pedepselor prevăzute în legile succesive, Curtea.de Apel a apreciat că legea penală mai favorabilă este Codul penal, astfel cum, de altfel, în mod corect a reținut și judecătorul fondului.

Instanța de apel a observat, însă, că prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 publicată în M. Of. nr. 362/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o "lex terția", încălcându-se dispozițiile art. 61 din Constituție.

Ca atare, instanța de apel a constatat că în mod eronat a procedat prima instanță atunci când a încadrat juridic faptele deduse judecății în infracțiunile prevăzute de Codul penal anterior și de O.U.G. nr. 195/2002, dispunând apoi încetarea procesului penal pentru furt calificat, prin împăcarea părților și amânând aplicarea pedepsei stabilite pentru conducere a unui vehicul fără permis de conducere, ajungând astfel la o "lex terția", încălcând dispozițiile art. 61 din Constituție și Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale.

Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin cererea de recurs în casație, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. 2614/184/2014, parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., considerând că pedeapsa de 7 luni aplicată inculpatului B.G.C. este nelegală, fiind situată sub limita minimă legală.

Prin Încheierea 128/RC pronunțată în Dosarul nr. 2614/184/2015, apreciind ca îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de procuror.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază recursul în casație formulat de procuror ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Art. 434 din același act normativ prevede că pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, iar dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. stabilesc că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Totodată, dispozițiile alineatului 2 al art. 438 C. proc. pen. prevăd că motivul aplicării de pedepse în alte limite decât cele legale ar putea constitui temei de casare doar dacă nu a fost invocat în calea apelului sau în cursul judecării apelului, ori, dacă a fost invocat, a fost respins sau instanța a omis să se pronunțe asupra acestor motive.

Din examinarea hotărârii atacate, se reține că la stabilirea pedepsei de 7 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., au fost avute în vedere și circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 C. pen., care se regăsesc în modalitatea expusă de instanța de fond și în dispozițiile art. 75 alin. (2) din actualul C. pen.

Prin urmare, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare, ocazionate cu soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 16 din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru Cauze cu Minori în Dosarul nr. 2614/184/2014 privind pe inculpatul B.G.C.

Cheltuielile judiciare, ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.G.C., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN