ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2345/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2345/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra
conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin acțiunea
formulată în data de 17 martie 2014, reclamantul N.I. alături de alți
reclamanți, având calitatea de procurori ai Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Cluj, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția
Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și Ministerul
Finanțelor Publice ca prin hotărâre judecătorească să se calculeze și să se
plătească drepturile reprezentând dobânda legală aferentă drepturilor salariale
restante stabilite prin Sentința civilă nr. 405 din 6 martie 2008 a
Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal,
conflicte de muncă și asigurări sociale, irevocabilă prin Decizia civilă nr.
1595/R/2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări
sociale, pentru minori și familie.
Învestit
cu soluționarea cauzei, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios
administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin
încheierea de ședință din data de 4 martie 2014 a dispus disjungerea cauzei și
astfel cererea formulată de N.I. a constituit obiectul judecății în Dosarul nr.
1026/117/2015.
În
Dosarul nr. 1026/117/2015, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios
administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat
Sentința civilă nr. 728 din 4 martie 2015, prin care a admis excepția
necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalului Alba.
Pentru
a decide astfel, Tribunalul Cluj a reținut că potrivit art. 210 din Legea nr.
62/2001 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor
individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își
are domiciliul sau locul de muncă reclamantul și că, din actele dosarului,
rezultă că reclamantul N.I. are domiciliul în Alba Iulia, localitate din
circumscripția teritorială a Tribunalului Alba.
Prin
urmare, a admis excepția și a declinat în favoarea Tribunalului Alba competența
de soluționare a cererii.
Astfel
învestit prin declinare, Tribunalul Alba, secția civilă, prin Sentința civilă
nr. 1495 din 24 septembrie 2015, a admis, la rândul său, excepția necompetenței
sale teritoriale, a declinat în favoarea Tribunalului Cluj competența de
soluționare a cererii formulate de N.I. și, constatând ivit conflictul negativ
de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea
pronunțării regulatorului de competență.
Tribunalul
Alba a reținut incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,
interpretate în sens larg, cu referire la toate ciclurile procesuale ale
judecății, întrucât finalitatea acestei dispoziții legale este aceea de a
înlătura cazurile de bănuială legitimă, care ar fi condus la formularea unei
cereri de strămutare.
Astfel,
a reținut că, deși, reclamantul nu își desfășoară activitatea la Parchetul de
pe lângă Tribunalul Alba, instanță competentă material potrivit art. 210 din
Legea nr. 62/2001 coroborat cu prevederile art. 95 alin. (1) C. proc. civ. să
soluționeze litigiul dedus judecății în primă instanță, întrucât calea de atac
ce ar putea fi promovată împotriva sentinței ar urma să se judece la Curtea de
Apel Alba Iulia, instanță unde își desfășoară activitatea partea, pentru
înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare cauzate de calitate
părții de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a admis
excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Cu
privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit
art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de
reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară
activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad
aflat în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea
de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară
activitatea."
Aceste
dispoziții legale au un caracter imperativ și obligă reclamantul, în raport de
calitatea sa de magistrat care funcționează în cadrul instanței competente să
soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei
curți de apel învecinate.
În
speță, magistratul care are calitatea de reclamant nu funcționează la
Tribunalul Alba - competent material în primă instanță sa soluționeze litigiul,
ci își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba
Iulia, însă calea de atac care ar putea fi promovată împotriva hotărârii date de
Tribunalul Alba ar urma să se judece la Curtea de Apel Alba Iulia, așadar la
instanța unde funcționează, în calitate de procuror, în conformitate cu
dispozițiile art. 214 și art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011,
coroborate cu prevederile art. 96 alin. (2) C. proc. civ.
Drept
urmare, cum norma cuprinsă în art. 127 din C. proc. civ. este imperativă, față
de cele ce preced, instanța competentă teritorial sa soluționeze prezenta
pricină este Tribunalul Cluj, în favoarea căreia va fi stabilită competența de
soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2015.
Procesat
de GGC - GV