ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2345/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată în data de 17 martie 2014, reclamantul N.I.

alături de alți reclamanți, având calitatea de procurori ai Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și Ministerul Finanțelor Publice ca prin hotărâre judecătorească să se calculeze și să se plătească drepturile reprezentând dobânda legală aferentă drepturilor salariale restante stabilite prin Sentința civilă nr. 405 din 6 martie 2008 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1595/R/2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea de ședință din data de 4 martie 2014 a dispus disjungerea cauzei și astfel cererea formulată de N.I. a constituit obiectul judecății în Dosarul nr. 1026/117/2015. În Dosarul nr. 1026/117/2015, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat Sentința civilă nr. 728 din 4 martie 2015, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Cluj a reținut că potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2001 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul și că, din actele dosarului, rezultă că reclamantul N.I. are domiciliul în Alba Iulia, localitate din circumscripția teritorială a Tribunalului Alba. Prin urmare, a admis excepția și a declinat în favoarea Tribunalului Alba competența de soluționare a cererii. Astfel învestit prin declinare, Tribunalul Alba, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 1495 din 24 septembrie 2015, a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat în favoarea Tribunalului Cluj competența de soluționare a cererii formulate de N.I.

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență. Tribunalul Alba a reținut incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., interpretate în sens larg, cu referire la toate ciclurile procesuale ale judecății, întrucât finalitatea acestei dispoziții legale este aceea de a înlătura cazurile de bănuială legitimă, care ar fi condus la formularea unei cereri de strămutare. Astfel, a reținut că, deși, reclamantul nu își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, instanță competentă material potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2001 coroborat cu prevederile art. 95 alin. (1) C. proc.

civ. să soluționeze litigiul dedus judecății în primă instanță, întrucât calea de atac ce ar putea fi promovată împotriva sentinței ar urma să se judece la Curtea de Apel Alba Iulia, instanță unde își desfășoară activitatea partea, pentru înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare cauzate de calitate părții de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj. Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflat în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea." Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ și obligă reclamantul, în raport de calitatea sa de magistrat care funcționează în cadrul instanței competente să soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

În speță, magistratul care are calitatea de reclamant nu funcționează la Tribunalul Alba - competent material în primă instanță sa soluționeze litigiul, ci își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, însă calea de atac care ar putea fi promovată împotriva hotărârii date de Tribunalul Alba ar urma să se judece la Curtea de Apel Alba Iulia, așadar la instanța unde funcționează, în calitate de procuror, în conformitate cu dispozițiile art. 214 și art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art. 96 alin. (2) C. proc. civ. Drept urmare, cum norma cuprinsă în art. 127 din C. proc. civ. este imperativă, față de cele ce preced, instanța competentă teritorial sa soluționeze prezenta pricină este Tribunalul Cluj, în favoarea căreia va fi stabilită competența de soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2015. Procesat de GGC - GV