ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2345/2015

Asupra

conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată în data de 17 martie 2014, reclamantul N.I. alături de alți

reclamanți, având calitatea de procurori ai Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Cluj, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și Ministerul

Finanțelor Publice ca prin hotărâre judecătorească să se calculeze și să se

plătească drepturile reprezentând dobânda legală aferentă drepturilor salariale

restante stabilite prin Sentința civilă nr. 405 din 6 martie 2008 a

Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal,

conflicte de muncă și asigurări sociale, irevocabilă prin Decizia civilă nr.

1595/R/2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Învestit

cu soluționarea cauzei, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios

administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

încheierea de ședință din data de 4 martie 2014 a dispus disjungerea cauzei și

astfel cererea formulată de N.I. a constituit obiectul judecății în Dosarul nr.

1026/117/2015.

În

Dosarul nr. 1026/117/2015, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios

administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat

Sentința civilă nr. 728 din 4 martie 2015, prin care a admis excepția

necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru

a decide astfel, Tribunalul Cluj a reținut că potrivit art. 210 din Legea nr.

62/2001 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor

individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își

are domiciliul sau locul de muncă reclamantul și că, din actele dosarului,

rezultă că reclamantul N.I. are domiciliul în Alba Iulia, localitate din

circumscripția teritorială a Tribunalului Alba.

Prin

urmare, a admis excepția și a declinat în favoarea Tribunalului Alba competența

de soluționare a cererii.

Astfel

învestit prin declinare, Tribunalul Alba, secția civilă, prin Sentința civilă

nr. 1495 din 24 septembrie 2015, a admis, la rândul său, excepția necompetenței

sale teritoriale, a declinat în favoarea Tribunalului Cluj competența de

soluționare a cererii formulate de N.I. și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

pronunțării regulatorului de competență.

Tribunalul

Alba a reținut incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,

interpretate în sens larg, cu referire la toate ciclurile procesuale ale

judecății, întrucât finalitatea acestei dispoziții legale este aceea de a

înlătura cazurile de bănuială legitimă, care ar fi condus la formularea unei

cereri de strămutare.

Astfel,

a reținut că, deși, reclamantul nu își desfășoară activitatea la Parchetul de

pe lângă Tribunalul Alba, instanță competentă material potrivit art. 210 din

Legea nr. 62/2001 coroborat cu prevederile art. 95 alin. (1) C. proc. civ. să

soluționeze litigiul dedus judecății în primă instanță, întrucât calea de atac

ce ar putea fi promovată împotriva sentinței ar urma să se judece la Curtea de

Apel Alba Iulia, instanță unde își desfășoară activitatea partea, pentru

înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare cauzate de calitate

părții de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a admis

excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Cu

privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit

art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de

reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară

activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad

aflat în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea

de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară

activitatea."

Aceste

dispoziții legale au un caracter imperativ și obligă reclamantul, în raport de

calitatea sa de magistrat care funcționează în cadrul instanței competente să

soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei

curți de apel învecinate.

În

speță, magistratul care are calitatea de reclamant nu funcționează la

Tribunalul Alba - competent material în primă instanță sa soluționeze litigiul,

ci își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia, însă calea de atac care ar putea fi promovată împotriva hotărârii date de

Tribunalul Alba ar urma să se judece la Curtea de Apel Alba Iulia, așadar la

instanța unde funcționează, în calitate de procuror, în conformitate cu

dispozițiile art. 214 și art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011,

coroborate cu prevederile art. 96 alin. (2) C. proc. civ.

Drept

urmare, cum norma cuprinsă în art. 127 din C. proc. civ. este imperativă, față

de cele ce preced, instanța competentă teritorial sa soluționeze prezenta

pricină este Tribunalul Cluj, în favoarea căreia va fi stabilită competența de

soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - GV