ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2490/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 19785/193/2012 pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de 6 decembrie 2012 reclamanta B.E.B. (fostă B.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta L.V., obligarea acesteia să-i plătească suma de 24.500 curo. Prin sentința nr. 2204 din 11 martie 2014 Judecătoria Botoșani a admis acțiunea și a obligat pe pârâta L.V. să plătească reclamantei B.E.D. (fostă B.) suma de 24.500 euro reprezentând preț nerestituit; a obligat-o pe aceeași pârâtă să plătească statului suma de 3.816 RON, reprezentând ajutorul public judiciar acordat reclamantei B.E.D., sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, prin încheierea din 18 martie 2013. Prin decizia nr. 223 A din 12 septembrie 2014 Tribunalul Botoșani a admis apelul formulat de pârâta L.V.

împotriva sentinței mai sus menționate: a schimbat, în parte, sentința în sensul că a admis, în parte, acțiunea și a obligat pe pârâta L.V. să plătească reclamantei B.E.D. suma de 40.000 RON; a menținut restul dispozițiilor sentinței și a obligat intimata B.E.D. să plătească statului suma de 1908 RON, reprezentând scutirea acordată apelantei de Ia plata taxei judiciare de timbru. Prin decizia nr. 59 din 19 februarie 2015 Curtea de Apel Suceava a anulai recursul declarat de reclamanta B.E.D., ca insuficient timbrat, împotriva deciziei anterior arătate; a respins recursul declarat de pârâta L.V. împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. La data de 24 septembrie 2015 L.V. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 59 din 19 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, solicitând desființarea deciziei și, în rejudecare, admiterea recursului și respingerea acțiunii promovate de către intimată.

Totodată, a solicitat suspendarea executării deciziei. Contestația în anulare a fost înregistrată sub nr. 751/39/2015, primind termen de judecată la data de 12 noiembrie 2015, iar pentru cererea de suspendare a executării deciziei s-a stabilit termen de judecată la data de 7 octombrie 2015. Pentru termenul de judecată din 7 octombrie 2015 confestatoarea a depus la dosar recipisa de consemnare și chitanța din 06 octombrie 2015 în valoare de 5000 RON, reprezentând cauțiune, precum și acte medicale ale fiului său, bolnav de leucemie și un memoriu. Cererea de suspendare a executării silite nu a fost motivată în fapt și în drept.

Prin memoriul depus la dosar pentru termenul de judecată, contestatoarea a arătat că se află într-o situație disperată, deoarece fiul său este grav bolnav, iar toate sumele de bani pe care le avea au fost cheltuite pentru tratamentul acestuia, aflându-se în imposibilitate de a achita suma de bani stabilită prin hotărârea judecătorească pusă în executare silită. Prin încheierea de ședința din 7 octombrie 2015 Curtea de Apel Suceava a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că potrivit dispozițiilor art. 319 C. proc. civ. „instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiția dării unei cauțiuni.

Dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător". Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, case extraordinară de atac, de retractare, are posibilitatea de a dispune suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere. Este vorba de o temporizare a executării silite deja începute până la soluționarea contestației (prin hotărârea dată asupra contestației putând fi anulat sau modificat titlul executoriu). Textul se referă la „executarea hotărârii a cărei anulare se cere", prin urmare, hotărârea atacată cu contestație în anulare trebuie să fie susceptibilă de executare silită. În speță, hotărârea a cărei anulare se cere prin contestația în anulare este decizia nr. 59 din 19 februarie 2015, prin care s-a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de B.E.D.

și s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de L.V., nefiind stabilite obligații susceptibile de a fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., patenta L.V., arătând că aceasta este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor în materie. În susținerea recursului recurenta-petentă arată că în mod greșit Curtea de Apel Suceava a respins cererea de suspendare a executării motivat de faptul că prin aceasta nu se impune executarea unei obligații în sarcina contestatoarei. Curtea de Apel Suceava a apreciat în mod greșit că prin cererea de suspendare a executării petenta s-a referit la decizia obiect al contestației în anulare, întrucât aceasta s-a referit la decizia Tribunalului Botoșani atacată cu recurs.

Curtea de Apel Suceava a fost învestită cu recursul declarat de contestatoare împotriva deciziei nr. 223 din 12 septembrie 2014 a Tribunalului Botoșani și, ca atare, motivele contestației în anulare vizează reluarea judecății recursului pentru motivele precizate în contestația în anulare. Punerea în executare a acestei hotărâri creează petentei grave prejudicii, astfel cum s-a arătat în memoriul depus la dosarul cauzei și înscrisurile atașate în probațiune, sens în care cererea de suspendare se referă la această hotărâre și nu la cea a Curții de Apel Suceava. Recursul este nefondat, pentru argumentele ce succed: Potrivit art. 319 1 C. proc. civ. „instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiția depunerii unei cauțiuni.

Dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător". Hotărârea ce poate constitui obiect al cererii de suspendare a executării potrivii textului legal anterior citat este exclusiv hotărârea a cărei anulare se cere prin intermediul căii extraordinare de atac, în speță, decizia nr. 59 din 19 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 19785/193/2012. Prin motivele de recurs însă, petenta precizează că soluția de respingere a cererii de suspendare a executării este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de judecată s-a raportat, în mod greșit, la o altă decizie decât cea referitor la care s-a solicitat suspendarea executării. În acest sens.

recurenta-petentă arată că „instanța în mod greșit a apreciat că prin cererea de suspendare a executării deciziei atacate ne-am referit la decizia Curții de Apel Suceava care face obiectul contestației în anulare când în realitate (...) ne-am referit cu prioritate și fără echivoc la decizia Tribunalului Botoșani pe care am atacat-o cu recurs" și că „(...) punerea în executare a acestei hotărâri de către partea intimată ne creează grave prejudicii așa cum am precizat prin memoriul atașat la dosar și dovedit și cu acte”. Rezultă că nemulțumirea petentei constă în pretinsa confuzie pe care instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare a executării o face cu privire la obiectul unei atare solicitări, nefiind vorba despre decizia Curții de Apel Suceava atacată cu contestație în anulare, ci despre decizia nr. 223/A din 12 septembrie 2014 a Tribunalului Botoșani.

Așa cum s-a arătat anterior, dispozițiile art. 319 1 C. proc. civ. reglementează posibilitatea suspendării executării deciziei a cărei anulare se cere pe calea contestației în anulare, în speță, decizia nr. 59 din 19 februarie 2015 a Curții de Apel Suceava, iar nu a altor hotărâri, respectiv, decizia nr. 223/A din 12 septembrie 2014 a Tribunalului Botoșani, așa cum precizează recurenta-petentă. În procedura contestației în anulare nu se poate solicita suspendarea executării unor hotărâri pronunțate anterior celei care face obiectul căii extraordinare de atac, în litigiul de fond finalizat prin această hotărâre, ci exclusiv referitor la hotărârea atacată cu contestație în anulare. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta L.V. împotriva încheierii din 7 octombrie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2015.