ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2490/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 19785/193/2012 pe rolul Judecătoriei Botoșani la

data de 6 decembrie 2012 reclamanta B.E.B. (fostă B.)

a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta L.V., obligarea acesteia să-i plătească suma de 24.500 curo.

Prin sentința nr. 2204 din 11 martie 2014

Judecătoria Botoșani

a admis

acțiunea și a obligat pe pârâta L.V. să plătească reclamantei B.E.D. (fostă B.)

suma de 24.500 euro reprezentând preț nerestituit; a obligat-o pe aceeași pârâtă

să plătească statului suma de 3.816 RON, reprezentând ajutorul public judiciar acordat

reclamantei B.E.D., sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, prin

încheierea din 18 martie 2013.

Prin decizia nr. 223 A din 12 septembrie

2014 Tribunalul Botoșani

a

admis apelul formulat de pârâta L.V. împotriva sentinței mai sus menționate: a schimbat,

în parte, sentința în sensul că a admis, în parte,

acțiunea și a obligat pe pârâta L.V. să

plătească reclamantei B.E.D. suma de 40.000 RON; a menținut restul dispozițiilor

sentinței și a obligat intimata B.E.D. să plătească statului suma de 1908 RON, reprezentând

scutirea acordată apelantei de Ia plata taxei judiciare de timbru.

Prin decizia nr. 59 din 19 februarie 2015

Curtea de Apel Suceava

a anulai

recursul declarat de reclamanta B.E.D., ca insuficient timbrat, împotriva deciziei

anterior arătate; a respins recursul declarat de pârâta L.V. împotriva aceleiași

decizii, ca nefondat.

La data de 24 septembrie 2015 L.V. a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei nr. 59 din 19 februarie 2015 pronunțată

de Curtea de Apel Suceava,

solicitând

desființarea deciziei și, în rejudecare, admiterea recursului și respingerea acțiunii

promovate de către intimată. Totodată, a solicitat suspendarea executării deciziei.

Contestația în anulare a fost înregistrată

sub nr. 751/39/2015, primind termen de judecată la data de 12 noiembrie 2015, iar

pentru cererea de suspendare a executării deciziei s-a stabilit termen de judecată

la data de 7 octombrie 2015.

Pentru termenul de judecată din 7 octombrie

2015 confestatoarea a depus la dosar recipisa de consemnare și chitanța din 06

octombrie 2015 în valoare de 5000 RON, reprezentând cauțiune, precum și acte medicale

ale fiului său, bolnav de leucemie și un memoriu.

Cererea de suspendare a executării silite

nu a fost motivată în fapt și în drept.

Prin memoriul depus la dosar pentru termenul

de judecată, contestatoarea a arătat că se află într-o situație disperată, deoarece

fiul său este grav bolnav, iar toate sumele de bani pe care le avea au fost cheltuite

pentru tratamentul acestuia, aflându-se în imposibilitate de a achita suma de bani

stabilită prin hotărârea judecătorească pusă în executare silită.

Prin încheierea de ședința din 7 octombrie

2015 Curtea de Apel Suceava

a

respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de

Apel Suceava a reținut că potrivit dispozițiilor art. 319 C. proc. civ. „instanța

poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiția dării

unei cauțiuni. Dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător".

Din interpretarea acestor dispoziții legale

rezultă că instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, case extraordinară

de atac, de retractare, are posibilitatea de a dispune suspendarea executării hotărârii

a cărei anulare se cere. Este vorba de o temporizare a executării silite deja începute

până la soluționarea contestației (prin hotărârea dată asupra contestației putând

fi anulat sau modificat titlul executoriu). Textul se referă la „executarea hotărârii

a cărei anulare se cere", prin urmare, hotărârea atacată cu contestație în

anulare trebuie să fie susceptibilă de executare silită.

În

speță, hotărârea a cărei anulare se cere prin contestația

în anulare este decizia nr. 59 din 19 februarie 2015, prin care s-a anulat, ca insuficient

timbrat, recursul declarat de B.E.D. și s-a respins, ca nefondat, recursul declarat

de L.V., nefiind stabilite obligații susceptibile de a fi aduse la îndeplinire pe

calea executării silite.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., patenta L.V.,

arătând că aceasta este nelegală și netemeinică,

fiind dată cu aplicarea greșită a normelor în materie.

În

susținerea recursului recurenta-petentă arată că în mod greșit

Curtea de Apel Suceava a respins cererea de suspendare a executării motivat de faptul

că prin aceasta nu se impune executarea unei obligații în sarcina contestatoarei.

Curtea de Apel Suceava a apreciat în mod

greșit că prin cererea de suspendare a executării petenta s-a referit la decizia

obiect al contestației în anulare, întrucât aceasta s-a referit la decizia Tribunalului

Botoșani atacată cu recurs.

Curtea de Apel Suceava a fost învestită

cu recursul declarat de contestatoare împotriva deciziei nr. 223 din 12

septembrie 2014 a Tribunalului Botoșani și, ca atare, motivele contestației în anulare

vizează reluarea judecății recursului pentru motivele precizate în contestația în

anulare.

Punerea în executare a acestei hotărâri

creează petentei grave prejudicii, astfel cum s-a arătat în memoriul depus la dosarul

cauzei și înscrisurile atașate în probațiune, sens în care cererea de suspendare

se referă la această hotărâre și nu la cea a Curții de Apel Suceava.

Recursul este nefondat, pentru argumentele

ce succed:

Potrivit art. 319

1

C. proc.

civ. „instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub

condiția depunerii unei cauțiuni. Dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) se aplică

în mod corespunzător".

Hotărârea ce poate constitui obiect al

cererii de suspendare a executării potrivii textului legal anterior citat este exclusiv

hotărârea a cărei anulare se cere prin intermediul căii extraordinare de atac, în

speță, decizia nr. 59 din 19 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava

în Dosarul nr. 19785/193/2012.

Prin motivele de recurs însă, petenta precizează

că soluția de respingere a cererii de suspendare a executării este nelegală și netemeinică,

întrucât instanța de judecată s-a raportat, în mod greșit, la o altă decizie decât

cea referitor la care s-a solicitat suspendarea executării.

În

acest sens. recurenta-petentă arată că „instanța în mod greșit

a apreciat că prin cererea de suspendare a executării deciziei atacate ne-am referit

la decizia Curții de Apel Suceava care face obiectul contestației în anulare când

în realitate (...) ne-am referit cu prioritate și fără echivoc la decizia Tribunalului

Botoșani pe care am atacat-o cu recurs" și că „(...) punerea în executare a

acestei hotărâri de către partea intimată ne creează grave prejudicii așa cum am

precizat prin memoriul atașat la dosar și dovedit și cu acte”.

Rezultă că nemulțumirea petentei constă

în pretinsa confuzie pe care instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare

a executării o face cu privire la obiectul unei atare solicitări, nefiind vorba

despre decizia Curții de

Apel

Suceava atacată cu contestație în anulare, ci despre decizia nr. 223/A din 12

septembrie 2014 a Tribunalului Botoșani.

Așa cum s-a arătat anterior, dispozițiile

art. 319

1

C. proc. civ. reglementează posibilitatea suspendării executării

deciziei a cărei anulare se cere pe calea contestației în anulare, în speță, decizia

nr. 59 din 19 februarie 2015 a Curții de Apel Suceava, iar nu a altor hotărâri,

respectiv, decizia nr. 223/A din 12 septembrie 2014 a Tribunalului Botoșani, așa

cum precizează recurenta-petentă.

În procedura contestației în anulare nu

se poate solicita suspendarea executării unor hotărâri pronunțate anterior celei

care face obiectul căii extraordinare de atac, în litigiul de fond finalizat prin

această hotărâre, ci exclusiv referitor la hotărârea atacată cu contestație în anulare.

Pentru aceste considerente, în aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petenta L.V. împotriva încheierii din 7 octombrie 2015 a Curții de Apel Suceava,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

11 noiembrie 2015.