ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1729/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată de reclamantul Composesoratul Joseni în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României s-a solicitat instanței obligarea pârâtului să adopte și să publice în Monitorul Oficial al României Hotărârea Guvernului privind aprobarea normelor metodologice de acordare a compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, modificată; obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 5.000 RON/zi, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la îndeplinirea obligației, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 54 din 27 mai 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu și a respins acțiunea formulată de Composesoratul Joseni în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței civile nr. 54 din 27 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Composesoratul Joseni, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea recursului, reclamantul a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, pot fi supuse controlului de legalitate actele administrative tipice sau asimilate și numai în acest cadru procesual instanța este investită să analizeze existența unei atingeri aduse unui drept sau interes legitim.

Recurentul a criticat aceasta abordare a instanței de fond, arătând că potrivit art. 1 alin. (11) din aceeași lege "orice persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ... sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzata".

Recurentul a susținut că legiuitorul a prevăzut dreptul său la acordarea de compensații pentru suprafețele de teren forestier care nu pot fi exploatate în regim normal din cauza restricțiilor din amenajamentele silvice și a prevăzut și un termen limita pentru guvern -90 de zile-în care acesta să adopte normele metodologice de acordare a acestor compensații, prin hotărâre de guvern.

A mai susținut recurentul că, întrucât Guvernul nu s-a conformat obligației stabilite de legiuitor, a formulat o cerere pentru a putea beneficia de dreptul său legal, cerere pe care pârâtul a refuzat să o soluționeze.

În opinia recurentului, nu poate fi vorba de o imixtiune nepermisă în activitatea puterii executive, dimpotrivă, a considerat că puterea executiva a făcut o imixtiune în puterea legislativa, prin faptul ca nu s-a conformat termenului de 90 de zile stabilit de Parlament. Ori, daca legislativul stabilește un termen în interiorul căruia executivul trebuie să execute o sarcina iar acesta din urma nu se conformează, imixtiunea la care face trimitere instanța de fond nu există.

Recurentul a mai arătat că executivul, la fel că oricare alta persoană fizică sau juridica, trebuie sa respecte legea, iar daca respectarea legii este încălcata justiția este cea care trebuie să intervină pentru ca această respectare să se producă.

În fine, recurentul a apreciat că oportunitatea, necesitatea și posibilitatea adoptării și publicării acestei H.G. a fost stabilită de către Parlament, Guvernul fiind obligat să adopte și să publice aceste norme.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Composesoratul Joseni este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, instanța de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantului de obligare a pârâtului Guvernul României la adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Guvernului privind aprobarea normelor metodologice de acordare a compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, modificată.

Soluția de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă este împărtășită de instanța de control judiciar, după efectuarea propriei evaluări asupra elementelor de drept ale cauzei.

Înalta Curte constată că din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că Guvernul României a comunicat, în temeiul dispozițiilor art. 8, art. 97-99 din Legea nr. 46/2008, ale H.G. nr. 1284/2007 și H.G. nr. 38/2015, către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, cererea Composesoratului Joseni nr. 79/04.02.2016 de emitere a unei hotărâri privind aprobarea normelor metodologice de acordare a compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, modificată și completată.

Ulterior, reclamantului i-a fost comunicat răspunsul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor - formulat cu adresa nr. x/10.03.2016, prin care i s-a adus la cunoștință că după primirea tuturor observațiilor și propunerilor de la persoanele interesate se va organiza o dezbatere publică în baza căreia de va finaliza proiectul de hotărâre a Guvernului ce va fi transmis Comisiei Europene pentru avizare.

Potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, modificată și completată, invocate de reclamant în susținerea cererii, "În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de, la, buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde, de, silvicultură, sume pentru (...) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă".

De asemenea conform prevederilor art. 99 din Codul silvic "(I) Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de sile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(2) Prin normele metodologice prevăzute la alin. (1) se aprobă și procedura de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond".

Dispozițiile art. 6 pct. U.1 din H.G. nr. 38/2015, stabilesc că Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în exercitarea funcției de reglementare și avizare, "elaborează proiecte de acte normative în domeniile de activitate ale ministerului, precum și pentru asigurarea armonizării legislației naționale în domeniile sale de activitate cu acquis-ul european specific și cerințele la nivel european și internațional".

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că raportat la dispozițiile legale menționate, Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor îi revine sarcina de elaborare a Studiului privind calculul compensațiilor ce trebuie acordate proprietarilor de păduri încadrate în tipurile funcționale TI și T2, inclusiv Natura 2000.

După elaborarea proiectului actului normativ, în conformitate cu dispozițiile imperative și inderogabile ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și ale Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 561/2009, acesta va fi transmis autorităților avizatoare și, numai după definitivarea proiectului conform eventualelor observații și propuneri, acesta va putea fi supus aprobării Guvernului.

În esență, se reține că în cadrul procedurilor de elaborare și aprobare a Normelor metodologice de acordare a compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 46/2008, modificată și completată, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor are competența exclusivă de a elabora și supune aprobării Guvernului proiectul de hotărâre solicitat de composesoratul reclamant.

În consecință, este inadmisibilă acțiunea prin care se tinde la obligarea Guvernului să adopte o hotărâre la solicitarea unei persoane private în condițiile în care legea prevede că respectivul act normativ se aprobă "la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură."

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul Composesoratul Joseni împotriva sentinței civile nr. 54 din 27 mai 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Composesoratul Joseni împotriva Sentinței civile nr. 54 din 27 mai 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2019.

GGC - OB