ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2449/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 17 aprilie 2014, reclamanții B.I., Ș.L. și P.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea la achitarea dobânzii legale la debitele restante stabilite prin sentința civilă nr. 973 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, începând cu data de 10 decembrie 2007 și până la plata efectivă a sumelor datorate, dobânda calculată ținând seama de plățile parțiale efectuate în tranșe de pârâți, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților.

Prin sentința civilă nr. 6019 din 6 noiembrie 2014 Tribunalul Cluj și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mureș. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că prin sentința civila nr. 973 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunaiul Ciuj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflictele de muncă și asigurări sociale s-a admis acțiunea formulată de reclamante și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Ciuj Ia plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând 50% din indemnizația brută lunară începând cu data de 6 noiembrie 2008 și în continuare. Această sentință a fost menținută prin decizia civilă nr. 2841 din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

S-a mai reținut că reclamanții îndeplinesc funcții de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de Apel Cluj, iar potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea, va fi sesizată una dintre instanțele judecătorești de același grad, în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, cu curtea de apel în a cărei circumscripție se afla instanța la care își desfășoară activitatea. Prin sentința civilă nr. 1079 din 24 septembrie 2015 Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat în favoarea Tribunalului Cluj competența soluționării cererii de chemare în judecată și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., întrucât reclamanții nu au calitatea prevăzută de acest text de lege, ci, potrivit notelor scrise depuse la Curtea de Apel Cluj și necontestate, reclamantele B.I. și Ș.L. nu au calitatea de grefieri, ci au funcția de aprod, personal conex în sensul art. 3 alin. (4) din Legea nr. 567/2004, iar reclamanta P.M. are calitatea de pensionar începând cu data de 1 ianuarie 2012. S-a mai reținut că dispozițiile art. 127 C. proc. civ., privind competența facultativă, sunt norme derogatorii de la normele de competența teritorială de drept comun și nu pot fi extinse prin analogie.

Ca atare, potrivit prevederilor C. muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă (indiferent dacă suni individuale sau colective) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. Aceste prevederi ale C. muncii au fost modificate implicit, parțial, conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, prin art. 210 din Legea nr. 62/2011 potrivit căruia, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Rezultă că, în ipoteza conflictelor individuale de muncă (cum este și cauza dedusă judecății), reclamanții au dreptul de opțiune între instanța locului domiciliului sau a locului de muncă.

S-a mai reținut că reclamanții au locul de muncă și domiciliul în județul Cluj. Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Cluj și Tribunalul Mureș, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.: „(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aliate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor". Așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată, aspect reținut în motivarea sentinței civile nr. 973 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantele B.I.

și Ș.L. au funcția de aprod, fiind personal conex, în cadrul Curții de Apel Cluj, iar reclamanta P.M. are calitatea de pensionar astfel că, în privința lor, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ. Pe cale de consecință devin incidente dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului sociale nr. 62/2011, cu modificările ulterioare. Astfel, art. 210 din această lege statuează: „Cererile referitoare la soluțio tarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul". Cum reclamantele au focul de muncă și domiciliul în județul Cluj, potrivit datelor de identificare din cererea de chemare în judecată și procesului verbal din 11 aprilie 2014 privind procedura de mediere, aflat Dosarul nr. 2396/117/2014 al Tribunalului Cluj, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc.

civ., urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2015.