ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 357/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 357/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Deliberând
asupra recursului, din examinarea lucrărilor și actelor din dosar constată
următoarele:
Prin decizia civilă nr. 365/A din
29 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 3342/325/2013**,
s-a respins apelul declarat de reclamanta K.V. împotriva sentinței civile nr.
8937 din 26 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr.
3342/325/2013, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei de
anulare a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 17 ianuarie
2013, precum și anularea măsurii retragerii permisului de conducere, dispusă de
Inspectoratul Poliției județului Timiș.
Împotriva
deciziei civile pronunțate de Tribunalul Timiș, reclamanta K.V. a declarat
recurs, solicitând casarea deciziei întrucât tribunalul a judecat incorect și
astfel, se impune trimiterea cauzei la prima instanță, pentru a fi luate în
considerare înscrisurile medicale care atestă că este apt conducător auto și
are dreptul la restituirea carnetului de conducere.
Prin decizia
civilă nr. 664 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția
I civilă, s-a constatat nul, pentru nemotivare, recursul declarat de reclamanta
K.V. împotriva deciziei civile nr. 365/A din 29 aprilie 2014, pronunțată de
Tribunalul Timiș.
Împotriva
acestei din urmă decizii, a declarat din nou recurs reclamanta, recurs care a
fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.
3342/325/2013**.
Înalta Curte,
la termenul din 4 februarie 2015, a invocat din oficiu excepția
inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de
dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru
considerentele care succed:
Împotriva
hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin
dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit
dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date
fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de
lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art.
377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Față de
aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei
instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă
de a mai fi atacată cu recurs.
În speță,
decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care
este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât
nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea
condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ.
Această concluzie
derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un
asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu
se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea
unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual
civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului
constituțional al egalității în fața legii.
Întrucât
hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită
este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind
pronunțată de o instanță de recurs, recursul declarat împotriva ei este
inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1)
raportat la art. 299 alin. (1) coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamanta K.V. împotriva deciziei civile nr.
664 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 4 februarie 2015.