ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1092/2015

Deliberând

asupra contestației de față:

În baza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16/ME

din 19 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 98 alin. (2) lit. c) din

Legea nr. 302/2004, republicată, s-a refuzat executarea mandatului european de

arestare nr. 2T/129/2014, emis de către autoritățile judiciare slovace -

Judecătoria Raională Ziar nad Hronom, privind pe persoana solicitată L. (fosta

K.) K.

În baza art. 98

alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a recunoscut mandatul penal al

Judecătoriei Raionale Ziar nad Hronom din data de 23 iunie 2014 emis în Dosarul

nr. 2T/129/2014, prin care s-a aplicat persoanei solicitate L.K. o pedeapsă de

1 an închisoare și s-a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată

de către autoritățile din Slovacia persoanei solicitate L.K. într-un

penitenciar din România.

În baza art. 98

alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului

de executare a pedepsei de 1 an închisoare.

Curtea de Apel

Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat

că pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată sesizarea formulată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș privind punerea în executare a

mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Slovacia

față de numita L. (fostă K.) K., pentru a dispune cu privire la luarea măsurii

arestării persoanei solicitate având în vedere că față de ea s-a emis mandatul

european de arestare 2T/129/2014 de către autoritățile judiciare din Slovacia.

Aceasta a constatat că persoana solicitată, L. (fostă K.) K. a fost condamnată

prin mandatul penal al Judecătoriei Raionale Ziar nad Hronom din data de 23

iunie 2014 în Dosarul nr. 2T/129/2014, mandat ce a devenit definitiv la data de

16 octombrie 2014, la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În fapt, s-a

reținut că în calitate de mamă legală a minorei Z.E.K., a fost obligată prin

sentința Judecătoriei Raionale Ziar nad Hronom, Dosar nr. 10P/392/2011 din 22

februarie 2012, să contribuie la întreținerea minorei cu suma de 80 euro lunar,

începând cu data de 04 noiembrie 2011.

În drept, s-a

reținut că fapta săvârșită de persoana solicitată ar fi constituit în cazul în

care s-ar fi comis pe teritoriul României, infracțiunea prev. de art. 378 lit. c)

C. pen. De asemenea, s-a reținut că persoana solicitată a consimțit la

executarea pedepsei în România și în cauză nu este incident vreunul din

motivele de nerecunoaștere și neexecutare prev. de art. 136 alin. (2) din Legea

nr. 302/2004.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat contestație persoana solicitată L. (fosta K.) K.

Înalta Curte

constată că prin sentința penală nr. 16/ME din 19 august 2015 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, în baza art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată,

s-a refuzat executarea mandatului european de arestare nr. 2T/129/2014, emis de

către autoritățile judiciare slovace - Judecătoria Raională Ziar nad Hronom,

privind pe persoana solicitată L. (fosta K.) K.. în baza art. 98 alin. (3) din

Legea nr. 302/2004, republicată, s-a recunoscut mandatul penal al Judecătoriei

Raionale Ziar nad Hronom din data de 23 iunie 2014 emis în Dosarul nr. 2T/129/2014,

prin care s-a aplicat persoanei solicitate L.K. o pedeapsă de 1 an închisoare

și s-a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată de către

autoritățile din Slovacia persoanei solicitate L.K. într-un penitenciar din

România.

În baza art. 98

alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului

de executare a pedepsei de 1 an închisoare.

Potrivit art. 150

din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013,

hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale U.E.

se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului

încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile cap. II din lege, dacă

sunt de natură să producă efectele juridice potrivit legii penale române și nu

contravin ordinii publice a statului român.

Potrivit art. 155

alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională

în materie penală, „Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea

judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele

condiții: a) hotărârea este definitivă și executorie; b) fapta pentru care s-a

aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe

teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul

în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea

condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte; c) persoana condamnată

are cetățenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa

în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este

cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe

teritoriul României, va fi expulzată in România. Dacă este necesar, în raport

cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate,

consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident

vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151".

Totodată,

Curtea constată că persoana condamnată are cetățenie română și a solicitat să

execute pedeapsa în România, în cauză nefiind incident nici unul dintre cele 5

motive de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de lege. De asemenea constată

că executarea pedepsei în România este de natură să faciliteze reintegrarea

socială a persoanei condamnate. In acest sens, Curtea reține că, L. (fosta K.)

K. este cetățean român cu domiciul în România, fiind îndeplinite toate

condițiile pentru a se dispune executarea pedepsei de 1 an închisoare în

România.

Fapta reținută

în sarcina persoanei condamnate are corespondent în legislația penală română,

întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 378 lit. c) C.

pen. ( abandonul de familie), în acest context, se constată că este îndeplinită

condiția dublei incriminări prevăzută de art. 129 lit. e din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Pentru motivele

de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de

persoana solicitată L. (fosta K.) K. împotriva sentinței penale nr. 16/ME din

19 august 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația formulată de persoana solicitată L. (fosta K.) K.

împotriva sentinței penale nr. 16/ME din 19 august 2015 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi, 01 septembrie 2015.