ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

30.06.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra contestației la executare de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I Penală, la data de 8.09.2021 sub nr. x/2021, petentul condamnat A. a solicitat să se constate existența unui impediment la executarea Mandatului European de Arestare nr. x/28.01.2015 și implicit la executarea Sentinței penale nr. 1081/3.12.2013, definitivă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători nr. 11/27.01.2015, să se constate că au dispărut temeiurile care au justificat emiterea Mandatului European de Arestare nr. x/28.01.2015 și, pe cale de consecință, să se dispună retragerea acestuia.

În drept, au fost invocate prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală C. proc. pen. și art. 95 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

La termenul din 23.04.2021, Ministerul Public a invocat necompetența materială a Tribunalului București.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul București a reținut următoarele:

În fapt, prin Sentința penală nr. 1081/3.12.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, Completul de 3 Judecători, definitivă prin Decizia penală nr. 11 din 27.01.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, Completul de 5 Judecători, petentul condamnat A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 din C. pen. și complicitate la infracțiunea de divulgare a informațiilor secrete de serviciu sau nepublice în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 304 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza hotărârii penale definitive a fost emis de Tribunalul București Mandatul European de Arestare nr. x/28.01.2015.

Petentul condamnat a susținut că în cauză există o cauză legală de împiedicare a executării Mandatului European de Arestare nr. x/28.01.2015 și implicit a Deciziei penale nr. 11/27.01.2015, motivat de împrejurarea că, pe parcursul executării, au fost emise decizii judiciare definitive pronunțate în cadrul procedurilor de cooperare judiciară în materie penală, respectiv Decizia din data de 2.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel din Genova și Decizia din 26.03.2020 pronunțată de Curtea Supremă din Praga, prin care s-a constatat o încălcare a drepturilor fundamentale ale condamnatului, precum și o încălcare a principiului recunoașterii și încrederii reciproce, prin eludarea de către statul român a principiilor esențiale în materia cooperării judiciare.

Prin Sentința penală nr. 685 din 4.06.2021 a Tribunalului București, secția I penală, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București invocată de Ministerul Public și a fost declinată cauza spre competentă soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la competența de a soluționa contestația la executare întemeiată pe motivul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală C. proc. pen. - existența unui impediment la executare, s-a reținut că, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., aceasta aparține instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

II. Învestită fiind cu soluționarea prezentei cauze, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, la primul termen de judecată, excepția necompetenței materiale în soluționarea contestației la executare formulată de condamnatul A..

Prin contestația formulată de condamnatul contestator, acesta a solicitat să se constate existența unui impediment la executarea mandatului european de arestare nr. x din data de 28.01.2015 și implicit la executarea Sentinței penale nr. 1081 din data de 3.12.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 11 din 27.01.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, constatarea dispariției temeiurilor care au justificat emiterea mandatului european de arestare nr. x din 28.01.2015 și, pe cale de consecință, retragerea acestuia.

În drept, a fost invocat motivul de contestație la executare prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. coroborate cu dispozițiile art. 95 din Legea nr. 302/2004.

Dispoziții legale aplicabile:

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Analizând conținutului cererii formulate de condamnatul contestator A. și a lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că prin prezenta contestație la executare nu se invocă vreo nelămurire cu privire la Decizia nr. 11 din data de 27.01.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, ci decizia judiciară care se contestă este mandatul european de arestare emis de Tribunalul București pe numele contestatorului condamnat.

Motivele pe care se întemeiază prezenta contestație la executare privesc faptul că autoritățile judiciare române nu au început executarea Deciziei de condamnare nr. 11/27.01.2015 și, respectiv, a Mandatului de Executare a pedepsei închisorii nr. 322 din 27.01.2015 pe teritoriul României până în prezent, din cauza absenței condamnatului de pe teritoriul României, cauză care nu a permis începerea executării.

Se constată că Mandatul European de Arestare nr. x/28.01.2015 a fost valorificat de autoritățile judiciare române în relația cu autoritățile judiciare din Republica Cehă, în vederea predării condamnatului pentru executarea pedepsei de 4 ani și 8 luni închisoare în România, cererea fiind refuzată prin hotărârea din data de 13.02.2017.

Urmare a refuzului de predare, la solicitarea formulată de instanța de executare, a fost declanșată în fața autorităților judiciare din Republica Cehă procedura de recunoaștere și punere în executare a Sentinței penale nr. 1081/3.12.2013, astfel cum aceasta a fost modificată prin Decizia de condamnare nr. 11/27.01.2015, în conformitate cu Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI, procedura fiind soluționată definitiv prin Hotărârea din data de 26.03.2020 a Curții Supreme din Praga, prin care a fost refuzată recunoașterea și punerea în executare a deciziei de condamnare.

De asemenea, Mandatul European de Arestare nr. x/28.01.2015 a fost valorificat de autoritățile judiciare române și în relația cu autoritățile judiciare din Italia, solicitare respinsă prin Hotărârea Curții de apel din Genova din data de 2.03.2020.

Prin urmare, aceste hotărâri au fost invocate ca temeiuri pentru care și celelalte state membre ar putea refuza punerea în executare a mandatului european de arestare și, ca atare, constituie o cauză de împiedicare la executarea mandatului european de arestare, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În consecință, fiind vorba de o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul București, Mandatul European de Arestare nr. x/28.01.2015, conform art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cauzei.

Pentru aceste considerente, prin raportare la prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală din C. proc. pen. și art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va trimite cauza având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul A. la Tribunalul București, spre competentă soluționare.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.