ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.03.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 974/2015

HOTĂRÂRE
04.03.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 974/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3484 din 12

noiembrie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamanta SC F. SRL prin administrator judiciar, în contradictoriu cu Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - în prezent Agenția pentru

Finanțarea Investițiilor Rurale -, având ca obiect anularea procesului-verbal

de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 17

octombrie 2012, precum și a Deciziei nr. 35243 din 28 decembrie 2012 de

soluționare a contestației.

Prin aceeași

hotărâre, instanța a respins cererea de suspendare a executării actelor

administrative atacate ca rămasă fără obiect.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta SC F. SRL, prin administrator judiciar V.J.C. IPURL.

2.1. Motivele de

recurs

În susținerea

recursului, reclamanta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv pronunțarea hotărâri cu încălcarea

sau greșita aplicare a normelor de drept material.

2.2. Principalele

argumente invocate

Astfel, reclamanta a

învederat că în sarcina a s-a reținut săvârșirea unei pretinse nereguli, în

sensul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 66/2011, pentru neîndeplinirea

criteriilor de eligibilitate, în raport de împrejurarea că prin Sentința nr.

490/2012 a Tribunalului Olt s-a decis deschiderea procedurii insolvenței, ceea

ce, în opinia pârâtei, însușită de instanța de fond, ar constitui o modificare

substanțială a obiectului finanțării.

Reclamanta a arătat

că au fost eronat interpretate dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, în

sensul că s-ar institui ab initio o prezumție de neregulă, în contextul în care

scopul urmărit de legiuitor este de a oferi autorității pârghii eficiente de

recuperare efectivă a finanțării în cazul constatării unor abateri.

Or, în cauză, a

precizat reclamanta, nu s-a constatat existența vreunei nereguli, autoritatea

pârâtă aprobând plățile pentru cele trei cereri de rambursare a cheltuielilor.

Reclamanta a criticat

sentința sub aspectul constatării neregularității determinate de intrarea

societății în insolvență și față de faptul că hotărârea Tribunalului Olt,

necontestată de pârâtă potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, nu

poate constitui o abatere de la legalitate, regularitate sau conformitate.

În aceste

împrejurări, s-a precizat de către reclamantă, nefiind îndeplinită niciuna din

condițiile cumulative prevăzute de lege sau de contractul de finanțare pentru

reținerea vreunei nereguli, proiectul privind constituirea și dotarea pensiunii

turistice rurale „Craiul munților” rămâne eligibil, procedura de recuperare a

rambursărilor efectuându-se cu încălcarea normelor legale în materie.

Reclamanta a mai

menționat că, în concret, nu s-a adus nici un prejudiciu bugetului Uniunii

Europene sau celui național, sumele de bani achitate cu titlu de finanțare

fiind folosite la construirea și punerea în funcțiune a pensiunii, proiectul

fiind finalizat.

O altă critică adusă

sentinței se referă la omisiunea instanței de a analiza valabilitatea

contractului după întocmirea procesului-verbal, în raport de faptul că, deși a

emis titlu de creanță, pârâta nu a procedat la rezilierea /încetarea contractului

de finanțare, care continuă să-și producă efectele.

Prin întâmpinarea

formulată, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat

respingerea acțiunii, apreciind că motivele de nelegalitate invocate sunt

neîntemeiate.

Astfel, a susținut

pârâta, emiterea procesului-verbal de constatare este consecința conduitei

defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanțare, prin

nerespectarea obligațiilor asumate.

S-a apreciat de către

pârâtă că intrarea unei societăți în stare de insolvență simplificată, precum

și înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanțat prin Programul

Sapard reprezintă nereguli-încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și

ale legii speciale în domeniu, sancțiunea aplicabilă fiind aceea a declarării

ca neeligibile a cheltuielilor aferente și a declanșării procedurii de

recuperare a debitului.

În acest sens, pârâta

a invocat criteriul general de eligibilitate EG5 din cererea de finanțare,

potrivit căruia beneficiarul nu trebuie să înregistreze pierderi financiare și

datorii restante.

S-a făcut referire și

la prevederile art. 26 și 36 din O.U.G. nr. 66/2011, pârâta învederând că

schimbarea situației financiare a beneficiarului finanțării reprezintă o

neîndeplinire a criteriului de eligibilitate, în raport și de declarația pe

propria răspundere a reclamantei la momentul depunerii cererii de finanțare în

sensul că nu este supusă procedurii de reorganizare judiciară sau de declarare

a stării de insolvență.

soluționare a recursului

4.1. Cu privire la

examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în

cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în

completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din

data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

Prin încheierea din 9

octombrie 2014 completul filtru a admis în principiu recursul în temeiul art.

493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen pentru judecare în ședință

publică.

4.2. Cu privire la

fondul recursului

4.2.1. Analiza

motivelor de casare invocate

Verificând hotărârea

recurată, Înalta Curte constată că nu se impune casarea prin prisma motivului

de nelegalitate referitor la greșita aplicare a normelor de drept material,

reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prima

instanță reținând în mod justificat legalitatea actelor administrative

contestate.

Astfel, potrivit art.

2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula este definită ca orice

abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport de

dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor

ori ale altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce

rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu

competențe în gestionarea fondurilor europene care a prejudiciat sau care poate

prejudicia bugetul Uniunii Europene, bugetele donatorilor publici

internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o

sumă plătită necuvenit.

În cauză, s-a

constatat în mod corect că reclamanta nu mai îndeplinește unul dintre

criteriile de finanțare impuse și asumate, respectiv nerespectarea criteriului

de eligibilitate referitor la situația financiară a societății, care trebuia

menținut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare.

Procesul-verbal de

constatare a reținut, astfel, pe baza bilanțului contabil la semestrul I 2012

și a certificatelor de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale

emise în august 2012, că societatea are datorii la bugetul local și a

înregistrat pierderi financiare, situație ce constituie o încălcare a

criteriilor de eligibilitate EG4, EG5 și EG11 și care a determinat constatarea

debitului de 360.268,90 RON, în raport de care instanța de fond a concluzionat

justificat că procedura de recuperare a rambursărilor s-a efectuat cu

respectarea prevederilor legale și contractuale.

Curtea reține că nu

este întemeiată nici critica referitoare la faptul că, deși a fost emis titlul

de creanță, contractul de finanțare continuă să-și producă efectele, în

condițiile în care prin nota de scoatere de sub monitorizare nr. 11433 din 30

august 2012 s-a dispus rezilierea contractului de finanțare și declanșarea

procedurii de recuperare a fondurilor nerambursabile.

4.2.2. Soluția

instanței de recurs

În raport de

considerentele expuse mai sus, sentința atacată fiind legală, Curtea va dispune

respingerea recursului ca nefondat, în baza art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge recursul

declarat de SC F. SRL prin administrator judiciar V.J.C. IPURL împotriva

Sentinței civile nr. 3484 din 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 martie 2015.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-11-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2985/2016
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclaman
ÎCCJ 2016-04-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1314/2016
Decizia nr. 1314/20 16 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
ÎCCJ 2016-06-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1848/2016
Decizia nr. 1848/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2/2014 reclamanta SC A. SRL a solicit
ÎCCJ 2015-06-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2295/2015
Decizia nr. 2295/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V
ÎCCJ 2015-12-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3865/2015
și stabilirea unei creanțe bugetare în cuantum de 145.965,60 lei, la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente, precum și anularea deciziei nr. 19476 din 27 iunie 2013, de soluționare a contestației formulată de reclamantă împotriva
Sursă