ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3845/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 390/2012 din 21 noiembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC R. SRL în contradictoriu cu Consiliul Național al Audiovizualului și, în consecință, a anulat Decizia nr. 299 din 24 mai 2012 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat Decizia nr. 299 din 24 mai 2010 prin care pârâtul CNA a dispus amendarea reclamantei cu suma de 10.000 lei pentru încălcarea disp.

art. 34, alin. (1) și art. 40 alin. (1), (2) și art. 47, alin. (2) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual și a disp. art. 9, lit. f) din Decizia nr. 195/2012 privind principii și reguli de desfășurare, prin intermediul posturilor de radio și televiziune, a campaniei electorale din anul 2012, pentru alegerea autorităților administrației publice locale. Analizând motivul de pretinsă nelegalitate (numit de nulitate absolută) privind nerespectarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001 față de neindicarea, în cuprinsul deciziei, a actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, curtea l-a respins ca nefondat față de împrejurarea că textul indicat nu este incident în speță, reținând că numai contravențiilor constatate de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații le sunt aplicabile dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit art. 94 din Legea-cadru nr. 504/2002. Per a contrario, fiind vorba despre o normă derogatorie de la regimul general conferit de Legea-cadru nr. 504/2002 - dispoziția sus-menționată nu poate fi extinsă, prin analogie, la sfera contravențiilor aplicate și de către CNA. Ca atare, concluzia firească a fost aceea că deciziilor cum este cea din speță nu le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001. În același registru, a fost respinsă și solicitarea subsidiară de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 504/2002 nu cuprinde o astfel de posibilitate, gradarea sancțiunilor fiind realizată într-o manieră proprie.

Așadar, a reținut Curtea, prima fază o constituie emiterea somației iar perseverența în încălcarea normelor, respectiv nerespectarea condițiilor stabilite prin somație, atrage după sine aplicarea amenzii. Din acest punct de vedere trebuie remarcat că norma din alin. (2) al art. 91 are caracter imperativ și nu dispozitiv. În speță, prin Decizia nr. 281 din 22 mai 2012, CNA a sancționat reclamanta cu somație publică pentru încălcarea normelor privind dreptul persoanei la imagine și a celor privind campania electorală pentru alegerile locale.

Faptele respective s-au petrecut în emisiunile de dezbatere electorală din perioada 11 - 17 mai 2012 și au fost analizate în Ședința din 22 mai 2012. S-a stabilit termenul de intrare în legalitate de îndată, în ceea ce privește dispozițiile art. 34 alin. (1) și art. 40 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 și art. 5 alin. (2) și (9) lit. f) din Decizia 195/2012, respectiv pentru 28 mai 2012, inclusiv, în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 3 din Decizia 195/2012. Prin Decizia nr. 299 din 24 mai 2012, CNA a sancționat reclamanta cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea normelor privind interzicerea discriminării pe criterii de etnie, respectiv a celor privind dreptul persoanei la imagine.

Faptele respective s-au petrecut în emisiunile de dezbatere electorală din 10 și 14 mai 2012 și au fost analizate în ședința din 24 mai 2012. Curtea a remarcat că trebuie să decidă dacă somația publică aplicată prin Decizia nr. 281 din 22 mai 2012 permite pârâtei să aplice amenda prin Decizia nr. 299/2012. Față de conținutul dispozițiilor art. 91 alin. (3) rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a sancționa perseverența în încălcarea dispozițiilor legale, ceea ce înseamnă că evenimentul care determină aplicarea sancțiunii amenzii trebuie să fie ulterior termenului de intrare în legalitate stabilit prin decizia de aplicare a somației publice. Or, în speță, termenul de intrare în legalitate îl reprezintă 23 mai 2012, respectiv 28 mai 2012, iar amenda este aplicată pentru fapte din 10 și 14 mai 2012, adică anterioare atât termenului de intrare în legalitate, cât și faptelor pentru care s-a emis decizia de aplicare a somației publice.

Așa fiind, Curtea a concluzionat că somația publică aplicată prin Decizia nr. 281 din 22 mai 2012 nu are relevanță din perspectiva art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, în prezenta cauză, astfel că ea nu-i permite pârâtei să aplice direct amenda prin Decizia nr. 299/2012. Totodată, față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 2.000 lei, reprezentând onorariu apărător ales, cu titlul de cheltuieli de judecată. Împotriva Sentinței nr. 390/2012 din data de 21 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac formulate și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC R.C.

SRL Hunedoara. S-a învederat, prin motivele de recurs, că sentința recurată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu interpretarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 91 din Legea audiovizualului, în sensul că s-a făcut o confuzie atât în ceea ce privește caracterul juridic al sancțiunii prevăzute la alin. (2) - somația publică, cât și cu privire la momentul temporal al aplicării acesteia. Astfel, cu privire la caracterul juridic al somației, s-a susținut că instanța de fond a făcut confuzie între aceasta, ca sancțiune prevăzută expres de lege și aplicată printr-un act administrativ emis de autoritatea publică, și niște "îndrumări". Or, somația este prevăzută ca sancțiune atât la art. 90 cât și la art. 91 din Legea audiovizualului, iar în speță au fost incidente prevederile art. 91 alin. (3) teza a doua, potrivit cărora în situația în care furnizorul de servicii media încalcă din nou aceste prevederi se aplică amenda contravențională.

De aceea, în raport de dispozițiile invocate, constatând că intimata reclamantă a încălcat din nou prevederile legale în materie de campanie electorală și a celor privind protecția dreptului persoanei la imagine, și ținând cont că pentru fapte similare aceasta fusese somată, recurenta a decis, cu respectarea dispozițiilor legale, amendarea reclamantei în conformitate cu art. 91 alin. (1) și (3) din Legea audiovizualului.

Pe de altă parte, recurenta a relevat că pornind de la premisa greșită că somația reprezintă o "îndrumare" iar nu o sancțiune reglementată de lege, care se aplică pentru nerespectarea anumitor fapte, prima instanță a apreciat că momentul temporal la care intimata reclamantă a fost amendată a intervenit "după ce faptele au fost săvârșite". Interpretarea instanței de fond, în sensul că amenda contestată este nelegală întrucât la data aplicării acesteia intimata reclamantă săvârșise faptele reținute prin decizia atacată, a fost considerată ca fiind nelegală și de natură a conduce la acțiunea de cenzură, la o ingerință din partea autorității în politica editorială.

Sub acest aspect, s-a evocat că, în condițiile legii, dreptul de control asupra conținutului emisiunilor "Hunedoara votează" și "Direct la subiect", ce au făcut obiectul rapoartelor de monitorizare depuse la dosarul de fond putea fi exercitat numai după ce intimata reclamantă le-a adus la cunoștință publică prin difuzarea lor, deci după săvârșirea faptelor pentru care a fost sancționată prin decizia contestată în litigiu. În ceea ce privește emisiunea talk-show "Direct la subiect" din data de 10 mai 2012, s-a arătat că C.N.A. a fost sesizat cu o petiție, iar urmare primirii acesteia, s-a dispus monitorizarea emisiunii în cauză, fiind întocmit un raport de monitorizare (depus la dosarul de fond), care a fost analizat în ședința publică din data de 24 mai 2012 și în baza căruia au fost constatate faptele reținute în sarcina intimatei reclamante prin actul contestat.

Cât privește reținerea instanței de fond în sensul că anularea deciziei atacate se impune pe motiv că nu i-ar fi "imputabil destinatarului sancțiunii nerespectarea unor îndrumări de care nu avea cunoștință la momentul săvârșirii faptelor", s-a precizat că aceasta nu este întemeiată, deoarece obligația respectării normelor legale din domeniul audiovizualului (în care reclamanta își desfășoară activitatea) este permanentă, deci nu poate lua naștere după momentul difuzării programului sau a sancționării, cum greșit a apreciat instanța. Intimata reclamantă este datoare să răspundă, în raport de prevederile legii, pentru conținutul programelor în cadrul cărora au fost constatate încălcările din prezenta cauză, astfel că în consecință în mod eronat instanța de fond a apreciat că faptele nu îi pot fi imputabile sub pretextul că aceasta nu ar fi cunoscut "îndrumările" la momentul amendării.

Or, la obținerea licenței audiovizuale intimata reclamantă și-a asumat atât drepturile cât și obligațiile legale ce decurg din aceasta. Mai mult decât atât, s-a susținut că deciziile cu caracter normativ adoptate de Consiliu au efecte erga omnes pentru toți furnizorii de servicii media, iar obligația respectării acestora este continuă și nu depinde de emiterea unor îndrumări anterioare difuzării programului audiovizual, cum în mod greșit a concluzionat instanța de fond. Prin urmare, a considerat recurentul că nu poate fi reținut argumentul instanței de fond potrivit cu care nu i-ar fi imputabile intimatei faptele constatate pe motivul că la data difuzării programului nu cunoștea conduita ilicită reglementată de normele legale incidente în cauză, întrucât sancționarea a intervenit ulterior săvârșirii faptelor reținute prin decizia contestată.

În concluzie, s-a solicitat a se constata că argumentul instanței de fond potrivit căruia "atât timp cât avertizarea, prin somație publică, intervine după ce faptele au fost săvârșite nu se poate aprecia ca fiind imputabil destinatarului sancțiunii nerespectarea unor îndrumări de care nu avea cunoștință la momentul săvârșirii faptelor" este fundamental nelegal și neîntemeiat, întrucât Legea audiovizualului, lege specială, care se aplică în materia contravențiilor din domeniul audiovizualului, nu prevede astfel de derogări sau de exonerare de răspundere în sensul celor reținute de instanța de fond cu privire la faptele săvârșite de intimata reclamantă și constatate de C.N.A., fapte care constituie contravenții în sensul legii.

Pe fondul cauzei, recurentul a rugat a se avea în vedere și apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond și a se constata că faptele reținute în sarcina intimatei reclamante au existat și au fost dovedite cu materialul probator administrat în cauză, fapte care au constituit încălcări ale reglementărilor privind dreptul la imagine a persoanei și discriminare de criterii de etnie și cele privind alegerile locale, fapte cu privire la care și instanța de fond a constatat că au fost corect reținute în sarcina reclamantei prin actul contestat. În litigiu a depus întâmpinare intimata SC R.C. SRL Hunedoara, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii recurate, precum și a obligării recurentului la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimată în recurs.

În măsura în care instanța de recurs ar aprecia ca întemeiat recursul, s-a solicitat a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 10.000 lei cu cea a avertismentului, în baza art. 7 și art. 38 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar în cazul în care instanța de recurs ar aprecia că nu se poate pronunța direct în calea extraordinară de atac pe această solicitare, s-a solicitat a se dispune casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare. A considerat intimata, în raport de conținutul dispozițiilor art. 91 alin. (1) - (3) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, cu modificările și completările ulterioare, că sancțiunea amenzii contravenționale putea fi aplicată în două ipoteze: 1. când furnizorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul și în condițiile prevăzute în somație; 2. când furnizorul sau distribuitorul de servicii încalcă din nou aceste prevederi.

A relevat intimata, în consecință, că intenția legiuitorului a fost aceea de a sancționa perseverența în încălcarea dispozițiilor legale, ceea ce însemna ca evenimentul care determina aplicarea sancțiunii amenzii trebuia să fie ulterior termenului de intrare în legalitate sau ulterior comunicării cel puțin a unei somații. Ori, în litigiu, atât termenul de intrare în legalitate, cât și data emiterii somației, precum și a comunicării somației sunt ulterioare datei săvârșirii faptelor pentru care intimata reclamantă a fost amendată prin Decizia nr. 299 din data de 24 mai 2012 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului, astfel că recurentul putea să aplice amenda doar pentru fapte pe care reclamanta le-ar fi săvârșit după emiterea și comunicarea somației.

Recursul declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva Sentinței nr. 390/2012 din data de 21 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se arăta în continuare. Se reține, în cauză, că obiectul acțiunii reclamantei SC R.C. SRL, soluționată prin sentința recurată, l-a constituit cererea de anulare a Deciziei nr. 299 din data de 24 mai 2012 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului, prin care radiodifuzorul SC R.C. SRL, având licența audiovizuală din 12 mai 2011 și decizia de autorizare inițială din 22 septembrie 2011 pentru postul de televiziune I.H.

pentru localitatea Deva, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 34 alin. (1) și art. 40 alin. (1) și (2) și art. 47 alin. (2) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual și a dispozițiilor art. 9 lit. f) din Decizia nr. 195/2012 privind principii și reguli de desfășurare, prin intermediul posturilor de radio și de televiziune, a campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităților publice locale.

S-a precizat, în decizia atacată pe calea contenciosului administrativ, că difuzarea emisiunii de dezbatere electorală "H.V." din data de 14 mai 2012 ora 20,30, la postul de televiziune I., s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 47 alin. (2) din Codul audiovizualului, potrivit cărora în programele audiovizuale este interzisă orice discriminare pe considerente de rasă, religie, naționalitate, sex, orientare sexuală sau etnie, și a dispozițiilor art. 9 lit. f) din Decizia nr. 195/2012 (prin lipsa de atitudine a moderatorului emisiunii), și că emisiunea nu a asigurat o prezentare imparțială și echilibrată a opiniilor în condițiile în care o temă electorală, în speță candidatura unei persoane la postul de primar al unei localități, a fost dezbătută de jurnaliștii invitați fără a fi prezenți și competitori electorali sau reprezentanți ai acestora.

S-a mai menționat, în Decizia nr. 299 din 24 mai 2012 a Consiliului Național al Audiovizualului, urmare analizei raportului de monitorizare cu privire la emisiunea talk-show "D.S." difuzată de postul de televiziune I.H.

în data de 10 mai 2012, că în cadrul emisiunii respective au fost făcute unele afirmații de natură să prejudicieze dreptul la imagine al unei persoane, căreia i-au fost imputate fapte de natură morală, fără a se prezenta și punctul de vedere al acesteia și fără ca moderatorul să solicite ferm interlocutorului să probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice, cel puțin, probele care le susțin, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acuzațiile, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 34 alin. (1) și art. 40 alin. (1) din Codul audiovizualului, care reglementează obligația radiodifuzorului, în situațiile de natură să prejudicieze dreptul la imagine al persoanei, de a respecta principiul audiatur et altera pars și de a asigura persoanei posibilitatea de a prezenta un punct de vedere prin contactarea acestuia.

Prima instanță a statuat în mod întemeiat în sensul admiterii acțiunii reclamantei SC R.C. SRL și, pe cale de consecință, a anulării actului administrativ de sancționare atacat, și a reținut judicios, în considerente, că sancționarea reclamantei cu amendă contravențională s-a făcut în mod nelegal, cu nerespectarea prevederilor art. 91 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "(1) Constituie contravenție nerespectarea de către furnizorii sau distribuitorii de servicii a dispozițiilor prezentei legi prevăzute la art. 22 alin. (1), art. 24 alin. (1) și (2), art. 261 alin. (1), art. 31 alin. (1), (3), (4) și (5), art. 391 și art. 48, precum și ale deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) Consiliul va emite o somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate. (3) În cazul în care furnizorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul și în condițiile stabilite prin somație ori încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravențională de la 5.000 lei la 100.000 lei." Într-adevăr, o primă fază o constituie emiterea unei somații, iar numai dacă furnizorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul și în condițiile stabilite prin somația respectivă ori încalcă din nou aceste prevederi se aplică o amendă contravențională de la 5.000 lei la 100.000 lei.

Prin urmare, corect s-a considerat, în cauză, de către judecătorul fondului, că prevederile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 au caracter imperativ și nu dispozitiv, și că somația publică emisă de pârâtă prin Decizia nr. 281 din 22 mai 2012 nu putea constitui temei pentru aplicarea, în mod direct, a sancțiunii amenzii contravenționale prin Decizia nr. 299/2012, întrucât evenimentul care determină aplicarea sancțiunii amenzii trebuie, în mod necesar, să fi intervenit după împlinirea termenului de intrare în legalitate stabilit prin decizia de emitere a somației publice.

Or, cum termenul de intrare în legalitate a fost stabilit prin Decizia nr. 281 din 22 mai 2012 a Consiliului Național al Audiovizualului (prin care s-au analizat fapte săvârșite în perioada 11 - 17 mai 2012, altele decât cele care au format obiectul deciziei contestate) de îndată pentru încălcarea dispozițiilor art. 34 alin. (1) și art. 40 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual și a dispozițiilor art. 5 alin. (2) și art. 9 lit. f) din Decizia nr. 195/2012 privind principii și reguli de desfășurare, prin intermediul posturilor de radio și de televiziune, a campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităților publice locale, și până la data de 28 mai 2012 inclusiv pentru încălcarea dispozițiilor art. 3 din Decizia nr. 195/2012, sancțiunea amenzii contravenționale putea fi aplicată de către recurentă numai pentru fapte săvârșite de reclamantă, după caz, începând cu data de 23 mai 2014, și, respectiv, începând cu 29 mai 2012, și nu pentru faptele săvârșite în zilele de 10 și 14 mai 2012, cum nelegal s-a procedat prin Decizia nr. 299 din 24 mai 2012. În raport de cele mai sus arătate, reținând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este temeinică și legală hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. din anul 1865, cu modificările și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva Sentinței nr. 390/2012 din data de 21 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva Sentinței nr. 390/2012 din 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL