ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2724/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.M.L. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., obligarea pârâtului la recunoașterea

diplomei de licență studii superioare, eliberată de Universitatea S.H.

București la 01 iulie 2009, în specialitatea absolvită, precum și la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în perioada 2005-2008 a urmat cursurile Universității S.H.

București, Facultatea de muzică, specialitatea pedagogie muzicală, forma de

învățământ la distanță.

A mai arătat că în

sesiunea iulie 2008 a absolvit examenul de licență și i s-a eliberat Diploma de

licență înregistrată la 01 iulie 2009, în baza căreia a ocupat un post în

învățământul preuniversitar, în perioada 2008-2011, dar că, începând cu anul

școlar 2012, pârâtul M.E.C.T.S. a instituit la nivel național un sistem

informatic prin care absolvenții Universității S.H. au fost excluși de la

ocuparea posturilor în învățământul preuniversitar.

Reclamantul a

susținut că nerecunoașterea diplomei de licență de către pârât, cu motivarea că

Universitatea S.H. nu avea acreditare de funcționare pentru forma de învățământ

și specialitatea pentru care s-a emis diploma, este o măsură nelegală și

abuzivă.

formulată de pârât.

Legal citat, pârâtul M.E.C.T.S.

a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, cu

motivarea că o acțiune în constatare în contencios administrativ este

inadmisibilă.

Pe fond, a susținut

că specializarea și forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ

superior urmată de reclamant nu era prevăzută în hotărârea de guvern care

reglementa structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate

să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, iar pârâtul

nu poate fi obligat să recunoască o diplomă care nu a fost emisă conform

prevederilor legale.

instanței de fond

Prin sentința civilă nr.

60 din 12 martie 2013, Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, formulată

de pârâtul M.E.C.T.S. și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamantul B.M.L.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că pârâtul nu are nici o

obligație, potrivit legislației în vigoare, de a recunoaște legalitatea unei

diplome de studii.

A mai arătat că

reclamantul este absolvent al Universității S.H. București, Facultatea de

muzică, diploma sa de licență fiind valabilă și conferind titularului toate

drepturile legale.

4.

Calea

de atac exercitată în cauză.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul B.M.L., solicitând

modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Recurentul a susținut

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, în

condițiile în care autoritatea pârâtă, în afara competențelor legale,

cenzurează diplomele eliberate de Universitatea S.H., pe motivul lipsei de

autorizare și acreditare pentru anumite forme de învățământ și specializări,

ceea ce are ca efect lipsirea titularului diplomei de studii de posibilitatea

de a-și valorifica diploma, situație în care se găsește și recurentul.

Astfel, prin adresa din

29 mai 2012 I.Ș.J. Vrancea i-a comunicat recurentului că nu poate ocupa un post

în învățământul preuniversitar deoarece M.E.N. a considerat că diploma sa de

licență nu este una valabilă.

Recurentul a criticat

acest demers ca fiind unul ilegal, întrucât nu i se poate imputa

neîndeplinirea, de către instituția de învățământ superior, a condițiilor de

acreditare/autorizare, iar, pe de altă parte, diploma de licență este un act

juridic, care produce toate efectele prevăzute de lege, câtă vreme nu a fost

anulată de către instanța de judecată.

A concluzionat că

opoziția instituției pârâte față de situația atestată prin diploma emisă

deschide calea acțiunii în justiție pentru obligarea acesteia la recunoașterea

diplomei.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport de susținerile recurenților și dispozițiile

legale incidente, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru

următoarele considerente.

În speță, Curtea de

Apel a fost sesizată cu cererea reclamantului privind obligarea autorității

pârâte, M.E.N. (fost M.E.C.T.S.), la recunoașterea diplomei de licență obținută

in urma susținerii examenului de licență - sesiunea iulie 2008 organizată de

Universitatea S.H. București.

Înalta Curte constată

că, raportat la normele care reglementează atribuțiile ministerului pârât,

respectiv Legea nr. 1/2011 și H.G. nr. 536/2011, dar și reglementările legale relevante

pentru speță - Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului

privind regimul actelor de studii în învățământul superior și Legea învățământului,

în vigoare la momentul eliberării diplomei de licență a reclamantei, nu se

poate reține că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuție de a emite acte

prin care să recunoască diploma de licență și suplimentul la diplomă, acte deja

eliberate de instituțiile de învățământ superior cu aprobarea intimatului-pârât

M.E.C.T.S., fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta.

Diploma de licență

este un document oficial și câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau

anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată

în condiții de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor

ce decurg din ea.

Înalta Curte mai

reține că diplomele de licență obținute în România sunt recunoscute de plin

drept, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei unei alte formalități.

Astfel, o diplomă de

licență emisă de o instituție de învățământ superior, cum este cea a

reclamantului, produce efecte juridice fără a fi necesar vreun act de

recunoaștere/validare a diplomei de către ministerul de resort, diploma de

licență fiind un act administrativ care se bucură de prezumția de

autenticitate, în sensul că actul emană în mod real de la cine se afirmă că

emană, prezumția de veridicitate, în sensul că actul reflectă în mod real ceea

ce a stabilit autoritatea emitentă, și prezumția de legalitate, în sensul că

actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă

prevăzute de lege, fiind el însuși titlu executoriu în baza căruia se inițiază

procedura executării silite cu obligația corelativă a adresanților de a

respecta și pune în aplicare dispozițiile acestuia.

Prin urmare, atât

timp cât diploma de licență nu este desființată prin intermediul căilor

prevăzute de lege, aceasta se bucură de cele trei prezumții sus-menționate,

inclusiv prezumția de legalitate, care presupune obligația celor cărora le este

opus actul administrativ de a respecta și pune în aplicare dispozițiile

acestuia.

În condițiile în care

ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licență, protejarea acestora

se poate realiza la cererea părții vătămate, însă în cadrul altui demers

judiciar promovat în contradictoriu cu instituția/autoritatea care îi

nesocotește aceste drepturi.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare

a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din

Legea nr. 554/2004 și art.  312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul B.M.L. împotriva sentinței civile nr. 60 din 12 martie

2013 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 10 iunie 2014.