ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 197/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă cu nr. 13965 din 17 iunie 2013, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei civile privind reclamanta SC T.C.C. SRL în contradictoriu cu A.R.R. în favoarea Curții de Apel București. Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că litigiul nu este unul civil, ci unul de contencios administrativ.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3409 din 5 noiembrie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Curtea de Apel București a reținut că, în condițiile în care, reclamantul nu a formulat o acțiune întemeiată pe art. 1 din Legea nr. 554/2004, nu va fi incident art. 19 din același act normativ care reglementează posibilitatea formulării la instanța de contencios administrativ a unei cereri în despăgubiri pentru prejudiciul decurgând din emiterea actului administrativ supus, în prealabil, cenzurii aceleiași instanțe.

S-a apreciat că acțiunea are ca obiect pretenții de drept comun, situație în care competentă material este judecătoria. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Prin prezenta acțiune se solicită plata sumei de 90.000 lei reprezentând despăgubire pentru prejudiciul decurgând din blocarea mașinii timp de 6 luni, urmare a reținerii numerelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare.

Reclamanta a precizat că aceste măsuri complementare au fost aplicate prin procesul-verbal de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare din 17 martie 2011. Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Înalta Curte constată că în cauză nu se aplică criteriul valoric, ci cel privind rangul emitentului actului administrativ contestat. Procesul-verbal de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare încheiat la 17 martie 2011 de către A.R.R. reprezintă un act administrativ, fiind emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. În cuprinsul acestuia, se menționează faptul că împotriva măsurii de suspendare a dreptului de utilizare al vehiculului se poate formula plângere la instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004.

Având în vedere că procesul-verbal este emis de o autoritate publică centrală (A.R.R.), competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina, în fond, este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.C.C. SRL și pe pârâta - A.R.R. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2014.