ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 197/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă cu nr. 13965 din 17

iunie 2013, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale

și a declinat competența de soluționare a cauzei civile privind reclamanta SC

T.C.C. SRL în contradictoriu cu A.R.R. în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța

această hotărâre, judecătoria a reținut că

litigiul nu este unul civil, ci unul de

contencios administrativ.

Învestită prin

declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 3409 din 5 noiembrie 2013, a admis excepția

necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1

București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Curtea de Apel

București a reținut că, în condițiile în care, reclamantul nu a formulat o

acțiune întemeiată pe art. 1 din Legea nr. 554/2004, nu va fi incident art. 19

din același act normativ care reglementează posibilitatea formulării la

instanța de contencios administrativ a unei cereri în despăgubiri pentru

prejudiciul decurgând din emiterea actului administrativ supus, în prealabil,

cenzurii aceleiași instanțe.

S-a apreciat că

acțiunea are ca obiect pretenții de drept comun, situație în care competentă

material este judecătoria.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art.

22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin prezenta acțiune

se solicită plata sumei de 90.000 lei reprezentând despăgubire pentru

prejudiciul decurgând din blocarea mașinii timp de 6 luni, urmare a reținerii

numerelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare. Reclamanta a

precizat că aceste măsuri complementare au fost aplicate prin procesul-verbal

de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de

înmatriculare din 17 martie 2011.

Contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004,

modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de

contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ

este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,

modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Înalta Curte constată

că în cauză nu se aplică criteriul valoric, ci cel privind rangul emitentului actului

administrativ contestat.

Procesul-verbal de reținere

a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare

încheiat la 17 martie 2011 de către A.R.R. reprezintă un act administrativ,

fiind emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea

organizării executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge

raporturi juridice. În cuprinsul acestuia, se menționează faptul că împotriva

măsurii de suspendare a dreptului de utilizare al vehiculului se poate formula

plângere la instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004.

Având în vedere că

procesul-verbal este emis de o autoritate publică centrală (A.R.R.), competența

de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, instanța

competentă să soluționeze pricina, în fond, este Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.C.C. SRL și pe pârâta -

A.R.R. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2014.