ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4625/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4625/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 30 noiembrie

2009, sub nr. 11332/2/2009, reclamantul Oficiul Central de Stocare pentru

Situații Speciale București a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul

Guvernul României, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea în

tot a Hotărârii de Guvern nr. 1.054/2009 publicată în M. Of. nr. 648/01.10.2009

(Anexa 1) privind transmiterea unui imobil (clădire și teren) aflat în domeniul

public al statului, din administrarea Ministerului Sănătății, pentru Oficiul

Central de Stocare pentru Situații Speciale București, în administrarea

Ministerului Sănătății, pentru Stația Centrală de Transport Sanitar și

Ambulanță Aeriană București; recunoașterea dreptului de proprietate asupra

imobilului (clădire și teren) transmis gratuit, din proprietatea sa, în

administrarea Stației Centrale de Transport Sanitar și Ambulanță Aeriană

București prin Hotărârea de Guvern nr. 1.054/2009 publicată în M. Of. nr.

648/01.10.2009; repararea pagubei cauzate în urma transmiterii fără drept, prin

Hotărârea de Guvern nr. 1.054/2009 a imobilului (clădire și teren), din

proprietatea sa în administrarea gratuită a Stației Centrale de Transport

Sanitar și Ambulanță Aeriană București; suspendarea executării Hotărârii de

Guvern nr. 1.054/2009, până la soluționarea prezentei acțiunii.

Prin încheierea de ședință din data de 12 mai

2010, instanța a dispus citarea în prezenta cauză a Serviciului de Ambulanță

București - Ilfov, în calitate de intervenient forțat.

Intervenientul forțat Serviciul de Ambulanță

București - Ilfov a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei

calității procesuale active, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca

neîntemeiată.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 3807 din 30 mai 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei

interesului reclamantei, ca neîntemeiate.

S-a admis excepția inadmisibilității

capătului de cerere referitor la recunoașterea dreptului de proprietate, fiind

respins ca inadmisibil.

S-a admis, în parte, acțiunea, formulată de

către reclamantul Oficiul Central de Stocare pentru Situații Speciale

București, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenientul

forțat Serviciul de Ambulanță București - Ilfov; s-a dispus anularea Hotărârii

de Guvern nr. 1.054 din 23 septembrie 2009 privind transmiterea unui imobil

aflat în domeniul public al statului din administrarea Ministerului Sănătății,

pentru Oficiul Central de Stocare pentru Situații Speciale București, în

administrarea Ministerului Sănătății, pentru Stația Centrală de Transport

Sanitar și Ambulanță Aeriană București, publicată în M. Of. nr. 648/01.10.2009.

S-a dispus suspendarea executării H.G. nr.

1054/2009 până la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei.

Recursul

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs

intimatul intervenient Serviciul de Ambulanță București - Ilfov și

intimatul-pârât Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs,

recurentul-intervenient Serviciul de Ambulanță București - Ilfov a arătat că

reclamantul avea doar un drept de administrare asupra imobilului, care,

indiferent de modalitatea în care a fost dobândit, poate fi retras de către

autoritatea publică pentru îndeplinirea unor scopuri diferite.

S-a solicitat admiterea recursului și

modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, hotărârea de guvern

fiind temeinică și legală.

Prin recursul formulat de către

recurentul-pârât Guvernul României, s-a solicitat a se constata că hotărârea

instanței de fond este nemotivată, nefiind reținut vreun element de

nelegalitate a H.G. nr. 1054/2009.

S-a mai arătat că, în mod greșit, prima

instanță, contrar normelor și principiilor contenciosului administrativ a

considerat că este competentă să cenzureze dreptul de apreciere al autorității

emitente asupra oportunității actului administrativ.

S-a invocat, în acest sens, doctrina și

jurisprudența constantă, susținându-se că funcția de administrare a

proprietății publice și private a Statului este consacrată prin dispozițiile

art. 1 alin. (5) lit. c), art. 11 lit. m) din Legea nr. 90/2001, instanța de

contencios administrativ neputându-se subroga în atribuțiile puterii executive.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Prin Decizia nr. 7199 din 12 noiembrie 2013,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis recursurile declarate de Guvernul României și Serviciul de Ambulanță

București - Ilfov împotriva Sentinței nr. 3807 din 30 mai 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A modificat în parte sentința recurată în

sensul că a respins ca neîntemeiate cererile privind anularea H.G. nr.

1054/2009 și a cererii de suspendare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

recurate.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta

Curte a reținut următoarele:

- Hotărârea de Guvern nr. 1054 din 23

septembrie 2009 a fost emisă, astfel cum rezultă din nota de fundamentare

aflată la dosar, în temeiul art. 108 din Constituția României republicată și al

art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și

regimul juridic al acesteia cu modificările și completările ulterioare,

"în vederea creșterii calității asistenței medicale de specialitate".

- Din extrasul de carte funciară (dosar

fond), rezultă intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în

municipiul București, înscris în Cartea funciară București, în favoarea

Statului Român, prin Oficiul Central de Stocare pentru Situații Speciale

București, și înscrierea unui drept de administrare în favoarea reclamantului

Oficiul Central de Stocare pentru Situații Speciale București asupra aceluiași

imobil, existând însă mențiunea între paranteze, în privința dreptului de

proprietate al Statului Român "asupra terenului", iar în privința

dreptului de administrare al reclamantului Oficiul Central de Stocare pentru

Situații Speciale București "asupra construcțiilor".

- Instanța de fond și-a fundamentat soluția

pe situația - premisă, potrivit căreia, intimatul-reclamant era doar titularul

unui drept de administrare asupra imobilelor respective, drept de administrare

care însă nu poate fi opus Statului Român.

În ceea ce privește condițiile de legalitate

a emiterii hotărârii de guvern, s-a reținut că aceasta a fost adoptată de

Executiv prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Sănătății, organ de

specialitate al administrației publice centrale, conform dispozițiilor art. 108

din Constituția României, republicată și a art. 12 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu

modificările și completările ulterioare.

- În exercitarea puterii sale discreționare,

în limitele și în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite prin actele

normative cu forță juridică superioară incidente în materie, autoritățile

publice dispun de o marjă de apreciere, în cadrul căreia au dreptul de a alege

soluțiile pe care le consideră adecvate interesului public pe care sunt chemate

să îl realizeze.

- Numai în cazul în care dreptul de apreciere

ar fi exercitat abuziv, prin încălcarea limitelor prevăzute de lege sau prin

încălcarea drepturilor subiective ori intereselor legitime private, s-ar putea

vorbi despre un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea

nr. 554/2004, iar actul administrativ ar fi anulabil.

În acest context, Înalta Curte a constatat că

emiterea hotărârii de guvern a fost exprimată în limitele de apreciere admise

de lege, instanța judecătorească neputând intra în sfera activității

autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrat prin

Constituție și legi organice.

Astfel, Guvernul României are puterea

discreționară de a aprecia asupra oportunității măsurii, având posibilitatea de

a alege intre mai multe decizii, măsuri sau soluții, conforme din punct de

vedere al legalității și care sunt supuse controlului judecătoresc numai în

cazul unei erori manifeste de apreciere, susținerile privind modalitatea de

finanțare a intervenientei, sau existența unui contract de închiriere între

părți, fiind lipsite de relevanță.

În ceea ce privește măsura suspendării

executării Hotărârii de Guvern nr. 1054 din 23 septembrie 2009, instanța de

recurs a apreciat că soluția instanței de fond este, de asemenea nelegală,

motivarea rezumându-se la o simplă afirmație referitoare la perturbarea gravă a

serviciului public prestat de reclamantă, nefiind îndeplinite condițiile art.

14 din Legea nr. 554/2004.

Contestația în anulare

Împotriva Deciziei nr. 7199 din 21 noiembrie

2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a formulat contestație în anulare,

la data de 20 noiembrie 2013, Oficiul Central de Stocare pentru Situații

Speciale București, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Motivarea contestației în anulare au fost

depusă la dosar la data de 2 decembrie 2014, după redactarea deciziei atacate.

Prin calea de atac exercitată, contestatorul

invocă motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

reclamând că instanța, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul dintre motivele de modificare sau de casare dezvoltate în cererea de

recurs.

În dezvoltarea motivului invocat prin

contestația în anulare, contestatorul susține, în esență, că instanța de recurs

nu a analizat cererile de recurs și prin prisma dispozițiilor art. 304 ind. 1

C. proc. civ., în condițiile în care, instanța de fond nu s-a pronunțat cu

privire la aspectul lipsei avizului consultativ obligatoriu al Consiliului

Economic și Social, invocat de reclamant ca latură a nelegalității hotărârii de

guvern atacate.

Susține contestatorul că, instanța de recurs

avea obligația să analizeze cauza sub toate aspectele și, prin urmare, să se

pronunțe și cu privire la lipsa acestui aviz consultativ.

Prin întâmpinare, Serviciul de Ambulanță

București - Ilfov a invocat nulitatea contestației în anulare pentru

nemotivarea în termenul legal, excepție pe care Înalta Curte a unit-o cu fondul

contestației în anulare.

Considerentele și soluția Înaltei Curți

În ceea ce privește excepția nulității

contestației în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată,

având în vedere că declararea căii de atac extraordinare exercitate s-a

efectuat la data de 21 noiembrie 2013, în termenul de 15 zile de la data la

care contestatoarea a luat cunoștință de hotărâre (pronunțată la data de 12

noiembrie 2013), astfel cum prevăd dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a

C. proc. civ.

Textul de lege menționat nu face referire și

la motivarea contestației în anulare, astfel cum legiuitorul a reglementat

expres în cazul căii de atac a recursului, având în vedere că deciziile

irevocabile nu se comunică, iar contestatorul nu are posibilitatea reală de a

motiva cererea sa decât după redactarea deciziei contestate.

Cum din sistemul E. rezultă situația,

potrivit căreia, dosarul de recurs a fost închis prin redactarea și semnarea

hotărârii contestate la data de 29 septembrie 2014, ulterior fiind depuse

motivele contestației în anulare, Înalta Curte respinge excepția nulității

contestației în anulare, aceasta neavând fundament legal.

În ceea ce privește contestația în anulare

formulată, Înalta Curte, analizând actele dosarului în raport de dispozițiile

legale procedurale incidente, constată că este nefondată pentru următoarele

considerente:

Ca premisă a dezlegării prezentei căi

extraordinare de atac, Înalta Curte reține faptul că, titularul contestației în

anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., nu a avut calitatea de recurent în Dosarul nr. 11332/2/2009, în care s-a

pronunțat Decizia nr. 7199 din 12 noiembrie 2013 și, prin urmare, nu a formulat

nicio critică împotriva Sentinței civile nr. 3807 din 30 mai 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal;

Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1),

teza a II-a C. proc. civ.: "Hotărârile instanței de recurs mai pot fi

atacate cu contestație, (...) când instanța, respingând recursul sau

admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre

motivele de modificare sau de casare".

Din economia textului procedural citat se

poate trage mai întâi concluzia, că acest motiv de contestație în anulare este

pus la îndemâna părții care a exercitat calea de atac a recursului și căreia,

fie i s-a respins recursul, fie i s-a admis în parte și este nemulțumită de

această soluție.

Or, din conținutul deciziei contestate,

precum și de actele dosarului de recurs nr. 11332/2/2009 rezultă că Oficiul

Central de Stocare pentru Situații Speciale București a avut calitatea de

intimat-reclamant, iar recursurile declarate de Guvernul României și Serviciul

de Ambulanță București - Ilfov au fost admise în totalitate, situație care excede

ipotezei prevăzute de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Pe de altă parte, ceea ce invocă

contestatorul în susținerea motivului de contestație în anulare este faptul că

instanța de recurs, cercetând motivul invocat de recurenți (art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.) nu a analizat și greșita aplicare a legii de către instanța de fond

atunci când nu s-a pronunțat asupra lipsei avizului consultativ obligatoriu al

Consiliului Economic și Social prevăzut de art. 7 din Legea nr. 109/1997, ca

aspect al nelegalității hotărârii de guvern atacate.

Așadar, contestatorul nu indică vreun motiv

de recurs invocat de recurenți asupra căruia nu s-a pronunțat instanța de

recurs, ci încearcă, pe calea contestației în anulare să critice chiar sentința

instanței de fond, deși nu a declarat recurs împotriva acesteia.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține

că instanța de recurs este limitată a cerceta motivele de recurs invocate, în

limitele învestirii sale, iar art. 304 ind. 1 C. proc. civ. este o dispoziție

în beneficiul recurenților, care pot formula critici prin cererea de recurs,

care nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C.

proc. civ. De altfel, formularea din textul procedural invocat este următorul:

"recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate

fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304,

instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele".

Prin urmare, această normă procedurală nu

obligă instanța de recurs să reanalizeze toate aspectele invocate în fața

primei instanțe de către părți, ci doar pe cele care sunt dezvoltate în cererea

de recurs, inclusiv cu referire la fondul cauzei, astfel cum permit

dispozițiile art. 304 ind. 1 C. proc. civ.

Pe de altă parte, contestatorul, în cazul în

care avea o nemulțumire legată de hotărârea pronunțată de către instanța de

fond, avea posibilitatea să exercite calea de atac a recursului, având în

vedere că, și în cazul în care s-ar fi admis prezenta contestație în anulare,

s-ar fi procedat la rejudecarea recursurilor formulate de pârâți, fără ca

intimatul-reclamant Oficiul Central de Stocare pentru Situații Speciale

București să poate dezvolta propriile critici asupra sentinței de fond, pe care

instanța de recurs să le poată analiza.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta

Curte constată că decizia a cărei anulare se solicită este pronunțată cu

respectarea legii, în limitele învestirii instanței de recurs, nefiind

întrunită ipoteza textului art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

urmând, ca în temeiul dispozițiilor art. 320 alin. (1) contestația în anulare

să fie respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de

Oficiul Central de Stocare pentru Situații Speciale București (O.C.S.S.S.

București) împotriva Deciziei nr. 7199 din 12 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

decembrie 2014.

Procesat

de GGC - CL