ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 31/2016

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 552/C din 7 aprilie 2011a Tribunalului Neamț a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a I.T.M. Neamț și respinsă acțiunea față de acest pârât. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a C.J.P. Neamț și SC A.R. SA - Sucursala Roman. A fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta SC A.R. SA - Sucursala Roman față de capătul de cerere privind contribuțiile datorate către bugetul de stat și, în consecință: A fost respins capătul de cerere privind plata contribuțiilor către stat dată fiind autoritatea de lucru judecat. Au fost respins, ca nefondate, celelalte capete de cerere formulate de contestatorul V.V.

în contradictoriu cu intimatele C.J.P. Neamț, SC A.R. SA - Sucursala Roman, reprezentată prin SC A.R. SA București și I.T.M. Neamț. Prin Decizia nr. 160 din 16 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, s-a constat perimată cererea de recurs formulată de contestatorul V.V. împotriva sentinței civile nr. 552 din 07 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț. În considerentele deciziei, curtea de apel a reținut faptul că, de la data încheierii de suspendare în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (10 octombrie 2011), data soluționării irevocabile a Dosarului nr. 31.299/299/2009 al Tribunalului Neamț (13 decembrie 2012), și până la data sesizării din oficiu în vederea perimării (09 ianuarie 2015), a trecut mai mult de un an, interval de timp în care niciuna dintre părți nu a mai efectuat vreun demers procedural în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul V.V. solicitând admiterea căii de atac și casarea deciziei instanței de apel. Examinând recursul, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

prevăd că „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Prin urmare, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Din analiza coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

În speță, Decizia nr. 160 din 16 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunțată în soluționarea unui recurs, fiind o hotărâre irevocabilă. Raportat la dispozițiile legale menționate anterior și la considerentele expuse, recursul declarat de contestatorul V.V. împotriva Deciziei nr. 160 din 16 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul V.V. împotriva Deciziei nr. 160 din 16 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi19 ianuarie 2016.