ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 31/2016

Deliberând

asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 552/C din 7 aprilie 2011a

Tribunalului Neamț a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a

I.T.M. Neamț și respinsă acțiunea față de acest pârât.

A fost respinsă

excepția lipsei calității procesuale pasive a C.J.P. Neamț și SC A.R. SA -

Sucursala Roman.

A fost admisă

excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta SC A.R. SA - Sucursala

Roman față de capătul de cerere privind contribuțiile datorate către bugetul de

stat și, în consecință:

A fost respins

capătul de cerere privind plata contribuțiilor către stat dată fiind

autoritatea de lucru judecat.

Au fost respins, ca

nefondate, celelalte capete de cerere formulate de contestatorul V.V. în

contradictoriu cu intimatele C.J.P. Neamț, SC A.R. SA - Sucursala Roman, reprezentată

prin SC A.R. SA București și I.T.M. Neamț.

Prin Decizia nr. 160

din 16 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, s-a constat

perimată cererea de recurs formulată de contestatorul V.V. împotriva sentinței

civile nr. 552 din 07 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț.

În considerentele

deciziei, curtea de apel a reținut faptul că, de la data încheierii de

suspendare în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (10 octombrie 2011),

data soluționării irevocabile a Dosarului nr. 31.299/299/2009 al Tribunalului

Neamț (13 decembrie 2012), și până la data sesizării din oficiu în vederea

perimării (09 ianuarie 2015), a trecut mai mult de un an, interval de timp în

care niciuna dintre părți nu a mai efectuat vreun demers procedural în cauză.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs contestatorul V.V. solicitând admiterea căii de atac

și casarea deciziei instanței de apel.

Examinând recursul,

în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză

este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte constată următoarele:

Legalitatea căilor de

atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât

căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac

prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se

obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are

valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora

trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita

o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea

interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași

hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Recursul este o cale

extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ

prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu

regulile de drept.

Dispozițiile art.

299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „hotărârile date fără drept de apel, cele

date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor

organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin.

(2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs

chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Prin urmare, rezultă

că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Din analiza

coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că recursul declarat împotriva

unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea

hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

În speță, Decizia nr.

160 din 16 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, împotriva

căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunțată în

soluționarea unui recurs, fiind o hotărâre irevocabilă.

Raportat la

dispozițiile legale menționate anterior și la considerentele expuse, recursul

declarat de contestatorul V.V. împotriva Deciziei nr. 160 din 16 martie 2015 a

Curții de Apel Bacău, secția I civilă, va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul V.V. împotriva Deciziei nr. 160

din 16 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi19 ianuarie 2016.