ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1955/2015

Decizia nr. 1955/2015

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 248 din 27 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casație șî Justiție, secția I civilă, a admis cererea de revizuire formulată de revizuentui A. împotriva Deciziei nr. 2815/R din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, și a anulat această decizie.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

Decizia civilă nr. 2212/R din 29 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/87/2012 de secția a IX-a civilă, a Curții de Apel București și Decizia civilă nr. 2815 din 16 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/87/2013, de aceeași instanță, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a aceleiași instanțe, cuprind soluții potrivnice privind aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

Astfel, prin Hotărârea nr. 2212/2013 a fost admisă cererea reclamantului A., a fost anulată Decizia de pensie nr. 147612 din 13 noiembrie 2012 și a fost recunoscut dreptul de acordare a punctajului în temeiul O.U.G. nr. 100/2008 și a Legii nr. 263/2010.

Prin Hotărârea nr. 2815 din 16 aprilie 2014, pronunțată ulterior, a fost respinsă plângerea reclamantului A. împotriva Deciziei de pensie nr. 147612 din 13 noiembrie 2012, nefiind recunoscut dreptul de acordare a punctajului în temeiul acelorași două acte normative, respectiv O.U.G. nr. 100/2008 și Legea nr. 263/2010

Ca urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 248 din 27 ianuarie 2015, a admis cererea de revizuire și a anulat această din urmă Hotărâre nr. 2815 din 16 aprilie 2014.

În temeiul dispozițiilor art. 317-319 C. proc. civ. împotriva Deciziei nr. 248 din 27 ianuarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat prezenta contestație în anulare Casa Județeană de Pensii Teleorman.

În motivarea căii extrarodinare de atac, contestatoarea a apreciat că Decizia Curții de Apel București nr. 2815 din 16 aprilie 2014 este temeinică și legală. în continuare, a susținut că urmare a anulării acestei decizii civile, au fost menținute ca temeinice și legale dispozițiile Deciziei civile nr. 1677/2013 a Tribunalului Teleorman care contravine Hotărârii Curții de Apel București nr. 622/2012, definitivă și irevocabilă, pronunțată în Dosarul nr. x/87/2001.

Situația juridică expusă este rezultatul demersurilor reclamantului A. care a introdus în mod succesiv mai multe cereri de chemare în judecată, fără a aștepta finalizarea vreuneia dintre acestea iar, pe de altă parte, această situație se datorează atitudinii culpabile a Casei de Pensii Teleorman care nu a constatat ca Dosarul nr. x/87/2012 și Dosarul nr. x/87/2013 au același obiect.

La termenul de judecată stabilit pentru data de 30 septembrie 2015, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibil itații căii de atac, asupra căreia a rămas în pronunțare și pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului mu recursului:

3 Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le~a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat în fond."

Con testa toarea, în contestația de fată, nu a invocat niciunul din ceie două motive de contestație în anulare prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., încât contestația întemeiată pe aceste temei de drept este inadmisibilă.

De asemenea, dispozițiile art. 318 C. proc. civ. prevăd că "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeala să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

Din interpretarea literală a dispozițiilor legale redate, (hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate)" reiese că intenția legiutoruiui a fost aceea de a crea o cale de atac extraordinară exclusiv împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea recursului.

În susținerea celor de mai sus sunt și deciziile instanței de control al constituționalității actelor normative care a statuat că prevederile legale redate nu contravin Legii fundamentale.

Astfel, prin Deciziile nr. 378/2004, Decizia nr. 71/2009, Decizia nr. 557/2014 și Decizia nr. 649/2015 Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile an. 318 alin. (1) C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs.

În cauza de față, prin Decizia civilă nr. 248 din 27 ianuarie 2015, ce face obiectul prezentei contestații în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat o cerere de revizuire, formulată de revizuentul A.

Cum contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. nu poate avea ea obiect decât o hotărâre pronunțată în recurs iar contestația de față urmărește atacarea unei hotărâri pronunțate în revizuire, contestația în anulare formulată de contestatoarea B. Teleorman este inadmisibilă.

Având în vedere că excepția inadmisibilitații căii de atac reprezintă o excepție de procedură absolută și peremptorie, care face de prisos judecarea pe fond a cauzei, analiza motivelor de contestație m anulare invocate de contestatoarea B. Teleorman, nu se mai impune.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea B. Teleorman, împotriva Deciziei nr. 248 din 27 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția l civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea B. Teleorman, împotriva Deciziei nr. 248 din 27 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30 septembrie 2015.