ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1890/2015

Decizia nr. 1890/2015 S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 136A din 11 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. La apelul nominal se prezintă recurenta reclamantă, reprezentată de consilier juridic B., lipsind intimații pârâți SC C. SRL și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Magistratul asistent referă că procedura de citare este legal îndeplinită, că recursul a fost declarat în termen, motivele de recurs au fost comunicate și că, la 14 septembrie 2015, intimata-pârâtă SC C. SRL a depus întâmpinare, care a fost comunicată celorlalte părți. Consilier juridic B., pentru recurenta reclamantă, solicită amânarea judecății pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării depuse la dosar, arătând că parții pe care o reprezintă nu i-a fost comunicată.

După verificarea dosarului, Înalta Curte constatând că întâmpinarea depusă la dosar a fost comunicată recurentei reclamante la data de 15 septembrie 2015, apreciază că nu se impune amânarea judecății pentru motivul invocat. Pentru a da posibilitate reprezentantului recurentei reclamante să ia cunoștință de cuprinsul întâmpinării aflate la dosar, dispune strigarea cauzei la sfârșitul ședinței. La reluarea dosarului, la a doua strigare, se constată aceeași prezență a părților. Consilier juridic B., pentru recurenta reclamantă, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării depusă de intimata-pârâtă SC C. SRL și că nu mai insistă în cererea de amânare a judecății. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.

Consilier juridic B., solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și, pe fond, admiterea acțiunii. Arată că reținerea instanței de apel în sensul că cei care vând imaginea pot avea percepții diferite este greșită și nu reflectă realitatea. Referindu-se la elementul verbal C., arată că instanța de apel în mod greșit a reținut că acest cuvânt nu conduce consumatorul spre ideea de vegetal în ciuda rădăcinii comune veg și că gradul de evocare al noțiunii de vegetal este unul cel mult mediu, termenul ales fiind fantezist și nu descriptiv. Mai arată că instanța de apel a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al elementelor care au stat la baza cererii de chemare în judecată.

Susține că elementele care definesc compoziția și cromatica mărcii C. împreună cu elementul verbal ce cuprinde în totalitate marca reclamantei A. au fost respinse de către instanța de apel ca lipsite de relevanță, considerându-se în mod greșit că între cele două mărci nu există similaritate. În ceea ce privește întâmpinarea depusă la dosar, arată că afirmațiile pârâtei în sensul că nu există similaritate între cele două mărci întrucât recurenta fabrică medicamente iar pârâta C. fabrică produse naturiste, sunt nereale întrucât societățile de medicamente fabrică și produse naturiste, iar substanțele pe care le conțin multe medicamente sunt de origine naturală. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.

După deliberare, Asupra cauzei de față, constată următoarele:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 136/A din 11 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2015.