ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 657/2015

Decizia nr. 657/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1907 din 14 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC B. SRL și C., având ca obiect obligarea în solidar a pârâtelor la plata sumei de 96.300 lei, reprezentând prejudiciu material provocat prin acte de concurență neloială, la plata sumei de 2.000 lei reprezentând prejudiciu moral, precum și la încetarea actelor de concurență neloială pretins practicate de către pârâți.

Apelul declarant de reclamanta SC A. SRL, împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1109/A/2014 din 25 noiembrie 2014, fiind obligată reclamanta să plătească societății intimate SC B. SRL suma de 6.600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, că, apelanta a fost citată cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 1768,5 lei (în temeiul art. 11 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 146/1997) și timbru judiciar de 5 lei (în temeiul art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995), astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 14 din dosar, însă la termenul acordat în acest sens nu a făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar stabilite.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC A. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat, în esență, că decizia recurată este netemeinică și nelegală, sub aspectul neîndeplinirii procedurii de citare a recurentei-reclamante prevăzută de art. 85, art. 87 pct. 2, art. 91, art. 98 C. proc. civ.

Recurenta susține că a depus la dosar cerere prin care a solicitat comunicarea hotărârii pronunțate de instanța de fond la sediul social din București, sector 3, învederând cu această ocazie schimbarea domiciliului ales inițial, însă instanța de fond nu a luat în considerare această cerere comunicând hotărârea la Cabinetul de Avocat „D."

Recurenta arată că a depus la dosar declarația de apel prin care a indicat adresa de comunicare a actelor de procedură la sediul din București, sector 3 și fără a fi citați cu mențiunile indicate, a constatat că instanța de apel a procedat la judecarea cauzei și a admis excepția de netimbrare la termenul din 25 noiembrie 2014.

Recurenta consideră că instanța de apel, în atare situație, era obligată să aplice dispozițiile art. 107 C. proc. civ. și respectarea art. 87, art. 98 și art. 105 C. proc. civ.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu obligarea intimatelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate ca urmare a soluționării prezentului litigiu.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin raportare la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente:

Prin art. 304 pct. 5 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru a fi incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este necesar ca procedura de citare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită față de partea care, ulterior, uzează de această cale de atac, vătămarea părții nelegal citate constând în punerea acesteia în imposibilitate de a cunoaște data judecății și de a-și face apărările necesare, inclusiv sub aspectul achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar prevăzute sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată de dispozițiile Legii nr. 146/1997 și ale O.G. nr. 32/1995.

Din perspectiva acestui motiv, recurenta a invocat neîndeplinirea procedurii de citare a reclamantei întrucât nu au fost citați la sediul reclamantei din București, sector 3.

Susținerea recurentei este nefondată.

Astfel, contrar susținerii recurentei, din actele dosarului rezultă că instanța de apel a citat reclamanta la adresa din București, sector 3, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 11 dosar apel și constatând că reclamanta nu a timbrat anticipat apelul, în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 a stabilit în sarcina apelantei obligația de a timbra cererea de apel cu suma de 1.768,5 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.

Se apreciază astfel că, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, anulând apelul ca netimbrat, având în vedere că reclamanta, deși, legal citată în conformitate cu dispozițiile art. 92

1

C. proc. civ. nu s-a conformat obligației privind timbrarea apelului.

În alți termeni față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative în legătură cu plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în acea instanță.

Prin urmare, atitudinea procesuală a părții față de problema timbrajului nu poate fi un motiv care să determine casarea deciziei atacate, în condițiile în care dispozițiile legale incidente în speță au fost corect aplicate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 1109/A/2014 din 25 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.