ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 488/2015

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 14/PI/2015 din 19 februarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins cererea formulată de petentul A. privind eșalonarea plății amenzii în cuantum de 5.000 lei stabilită prin Decizia penală nr. 201/A în Dosarul nr. x/35/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Decizia penală nr. 201/A din 27 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare împotriva Sentinței penale nr. 176/PI din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a desființat în totalitate sentința și, în rejudecare, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa amenzii în cuantum de 5000 lei.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 C. pen.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B. SRL la plata sumei de 31.681 lei despăgubiri civile către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, plus dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data săvârșirii faptei până la achitarea integrală a debitului.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 518/P/2011 din data de 4 februarie 2013 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea asupra bunurilor mobile ale inculpatului, până la concurența sumei 31.681 lei.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe.

A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 3 noiembrie 2014, petentul condamnat A. a solicitat eșalonarea plății amenzii în cuantum de 5.000 lei stabilită prin Decizia penală nr. 201/A în Dosarul nr. x/35/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe o perioadă de 24 luni, în rate de câte 210 lei, arătând că situația financiară pe care o are nu îi permite efectuarea plății întregii sume.

Ca urmare a dispozițiilor instanței de fond a rezultat, potrivit anchetei sociale efectuate în cauză, că petentul nu are bunuri mobile și imobile, acesta se întreține din veniturile pe care le realizează din profesia sa și locuiește într-un apartament compus din 3 camere și dependințe, proprietatea unei cunoștințe, pentru care nu plătește chirie (Dosarul Curții de Apel Oradea).

Prin adresa din 15 decembrie 2014 Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare a comunicat că petentul A. figurează în evidențele fiscale cu venituri din activități independente - profesii libere, în sumă de 2.000 lei venit net pe anul 2014 potrivit Deciziei de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit din 3 martie 2014 (Dosarul Curții de Apel Oradea).

De asemenea, prin adresa din 21 ianuarie 2015, Primăria Satu Mare - Direcția de Impozite și Taxe Locale a comunicat că petentul A. figurează în evidențele fiscale cu un apartament situat în Satu Mare; un imobil clădire situat în Satu Mare și un autoturism, precum și faptul că petentul nu figurează în evidențe cu bunuri mobile și imobile înstrăinate în ultimele 12 luni, cu precizarea că datele și informațiile înregistrate în evidențele fiscale, referitoare la bunurile imobile și mobile nu constituie o atestare a dreptului de proprietate asupra lor (Dosarul Curții de Apel Oradea).

Prin adresa din 15 ianuarie 2015, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare a comunicat că petentul A. figurează în evidențele fiscale cu următoarele venituri pe anul 2013: venituri din transfer de proprietate imobiliară în sumă de 110.000 lei venit net, conform Deciziei de impunere anuală din 28 martie 2013; venituri din transfer de proprietate imobiliară în sumă de 268.710 lei venit net, conform deciziei de impunere anuală din 24 octombrie 2013 și venit estimat realizat din profesii libere în sumă de 2000 lei venit net, conform deciziei de impunere anticipată din 5 martie 2013 (Dosarul Curții de Apel Oradea).

La termenele de judecată stabilite în cauză pentru ca petentul A. să facă dovada mijloacelor de existență pe care le are în prezent, acesta nu s-a prezentat.

Față de materialul probator aflat la dosar, curtea de apel a reținut că petentul nu se găsește în imposibilitatea de a achita integral amenda la care a fost condamnat, întrucât figurează în evidență cu venituri din activități independente - profesii libere, precum și cu venituri din transferuri de proprietate imobiliară conform Deciziilor de impunere anuală mai sus arătate, în acest ultim caz în sumă totală de 378,710 lei.

De asemenea, petentul nu a făcut dovada lipsei veniturilor, faptul că se găsește în imposibilitate de a achita amenda și nici nu s-a prezentat în instanță deși a fost legal citat în acest sens.

În consecință, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de eșalonare a amenzii penale formulată de petentul A.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație, în termenul legal, petentul A., solicitând eșalonarea plății amenzii.

În esență, petentul a susținut că la data de 5 februarie 2015 a fost diagnosticat cu o tumoră malignă la nivelul curburii mici a stomacului și internat în Spitalul Județean Satu Mare, în vederea intervenției chirurgicale și nu a avut cunoștință despre termenul de judecată dispus de curtea de apel la 19 februarie 2015.

A învederat că, potrivit anchetei sociale efectuate în cauză, nu are bunuri mobile și imobile și se întreține din veniturile pe care le realizează din profesia liberală și din ajutorul dat de fiica acestuia, care are domiciliul în Germania.

A arătat că nu corespunde adevărului adresa din 21 ianuarie 2015 emisă de Primăria Satu Mare - Direcția de Impozite și Taxe Locale, conform căreia ar figura în evidențele fiscale cu un apartament, un imobil clădire și un autoturism, întrucât respectivele imobile au fost executate de Banca C. Satu Mare prin executor judecătoresc.

De asemenea, a susținut că nu corespunde adevărului nici adresa din 15 ianuarie 2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, întrucât nu a realizat niciun venit din transferul de proprietate, ci a fost executat silit de Banca C. Satu Mare.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 559 alin. (1) și (2) C. proc. pen., persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar în situația în care se află în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut anterior, judecătorul delegat cu executarea, la cererea condamnatului, poate dispune eșalonarea plății amenzii pe o perioadă de cel mult 2 ani, în rate lunare.

Așadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres că admiterea cererii de eșalonare a plății amenzii este condiționată de imposibilitatea condamnatului de a achita integral amenda în termenul de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru a stabili dacă această condiție este îndeplinită, instanța de judecată trebuie să țină seama de starea socială și materială a condamnatului, de posibilitatea de a vinde anumite bunuri ori de a lua un împrumut, precum și alte circumstanțe care, în ansamblu, fac dovadă că acesta nu poate să achite amenda.

Or, din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului rezultă că această condiție nu este îndeplinită în privința condamnatului A.

Astfel, Înalta Curte constată că, din răspunsul Primăriei Satu Mare - Direcția de Impozite și Taxe Locale rezultă că petentul A. figurează în evidențele fiscale cu un apartament situat în Satu Mare, un imobil clădire situat în Satu Mare și un autoturism, iar din răspunsurile Administrației Județene a Finanțelor Publice Satu Mare rezultă că acesta figurează în evidențele fiscale aferente anului 2013, cu venituri din transfer de proprietate imobiliară în sumă de 378.710 lei și un venit estimat realizat din profesii libere în sumă de 2.000 lei, iar în cele aferente anului 2014, cu venituri realizate din profesii libere în sumă de 2.000 lei.

De asemenea, se observă că petentul nu a făcut dovada celor învederate instanței prin contestația formulată, respectiv că nu are bunuri mobile și imobile întrucât acestea ar fi fost executate silit de Banca C. și că nu a obținut niciun venit din transferul de proprietate.

Prin urmare, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că petentul A. nu se află în imposibilitate de a achita amenda la care a fost condamnat.

În ceea ce privește starea precară de sănătate a petentului, aceasta nu poate justifica, în mod izolat, eșalonarea plății amenzii, deoarece trebuie analizată în contextul elementelor anterior menționate (actele care fac dovada bunurilor și a transferurilor de proprietate, lipsa dovezilor în susținerea celor învederate de contestator), care relevă că A. dispune de sumele de bani necesare pentru a plăti amenda penală.

Referitor la aspectele învederate de contestator privind faptul că nu a avut cunoștință despre termenul din 19 februarie 2015, Înalta Curte reține că petentul a fost legal citat, având termen în cunoștință (a semnat personal dovada de înmânare a citației pentru termenul din 12 februarie 2015 - Dosarul nr. x/35/2014 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori), iar participarea acestuia la judecată nu era obligatorie, excepțiile de la această regulă fiind expres prevăzute în normele procedurale, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.

Față de aceste considerente, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 14/PI/2015 din 19 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 14/PI/2015 din 19 februarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL