ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 176/PI din 5 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 263/35/2013 s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. cu aplicarea art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 achitarea inculpatului M.I., domicliat în Satu-Mare, jud. Satu-Mare, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. a aplicat inculpatului amenda cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei.

În baza art. 14 C. proc. pen. a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă Statul român reprezentat prin M.F.P.

În baza art. 864, art. 866 C. proc. civ. a dispus radierea din C.F. Satu-Mare, a ipotecii legale în sumă de 38.353 lei instituite asupra imobilului reprezentând sechestru asigurător proprietate anterioară a inculpatului M.I.

În baza art. 192 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul M.I., membru în cadrul Baroului Sălaj în calitate de avocat definitiv din anul 2005, la data de 11 octombrie 2001 a devenit asociat unic și administrator al SC C.A. SRL Satu Mare, fiind revocat din funcție la data de 27 august 2002 și numit din nou la data de 19 septembrie 2005. Ulterior societatea și-a modificat obiectul principal de activitate al societății, acesta devenind „fabricarea produselor lactate și a brânzeturilor.”

În perioada 22 august 2008 - 14 octombrie 2008, A.N.A.F - D.G.F.P. Satu Mare a efectuat o inspecție fiscală la SC C.A. SRL privind modul de calcul, evidențiere și virare a următoarelor obligații fiscale pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 30 iunie 2008 (societatea nemaifiind verificată anterior): impozit pe profit, impozit pe dividende, T.V.A., impozit pe salarii, contribuții la asigurările sociale, contribuții la fondul de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale, contribuții la bugetul asigurărilor pentru șomaj, contribuții pentru concedii și indemnizații de la persoane juridice.

Cu privire la impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, din R.I.F. nr. 79320/14 octombrie 2008 încheiat în urma inspecției fiscale de către A.N.A.F - D.G.F.P. Satu Mare privind pe SC C.A. SRL administrată de inculpatul M.I., a rezultat că în perioada de referință, au fost reținute și nevărsate la bugetul de stat următoarele obligații fiscale:impozit pe salarii - în cuantum de 11.224 lei, C.A.S. asigurați - în cuantum de 15.080 lei, șomaj asigurați - în cuantum de 1.498 lei, asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale de 1.498 lei și sănătate asigurați - în cuantum de 10.551 lei. (vol. I, filele 37-60).

Această situație a fost confirmată de raportul de expertiză contabilă judiciară din  (vol. II, filele 1-184), care a avut printre obiective verificarea modului în care au fost calculate impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă la SC C.A. SRL, pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 30 iunie 2008, concluzionând că SC C.A. SRL datorează bugetului de stat impozite și contribuții salariale pentru perioada septembrie 2006 - septembrie 2007 și noiembrie 2007 - februarie 2008; în lunile octombrie 2006 și noiembrie 2006 acestea sunt înregistrate eronat în contabilitate; pentru perioada septembrie 2006 - februarie 2008 nu au fost depuse declarațiile fiscale privind obligațiile de plată la bugetul de stat, nefiind depuse nici fișele fiscale la organul fiscal teritorial la termenele prevăzute de lege; nu au fost plătite impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă pentru perioada septembrie 2005 - iunie 2008 (vol. II, filele 66-67, fila 75).

S-a menționat că debitele reprezentând stopaj la sursă, reținute și nevirate până la data de 30 iunie 2008, au fost următoarele: impozit pe veniturile de natură salarială - în cuantum de 12.637 lei, C.A.S. asigurați - în cuantum de 22.854 lei, șomaj asigurați - în cuantum de 2.229 lei și sănătate asigurați - în cuantum de 15.680 lei, în total - 53.400 lei, suma reprezentând totalul debitului datorat de SC C.A. SRL pentru perioada de referință, în R.I.F. al organelor financiare făcându-se raportarea doar la debitele suplimentare calculate în urma controlului financiar efectuat fără penalități de întârziere.

Din același raport de expertiză contabilă a mai rezultat că, în perioada verificată, inculpatul M.I. - administrator și asociat unic al SC C.A. SRL, a împrumutat societatea comercială cu sume mari de bani, sume care însă au fost utilizate doar pentru stingerea obligațiilor comerciale, nu și a celor fiscale datorate bugetului de stat, obligații restante și cu vechime începând din data de 25 octombrie 2005.

Debitele reprezentând stopaj la sursă, reținute și nevirate până la data de 30 iunie 2008 au fost recunoscute chiar de către inculpat care a declarat în fața instanței că angajații primeau doar salariul net, întrucât acesta nu avea disponibil bănesc de a achitat taxele și impozitele către stat, însă în actele contabilității apăreau atât salariul brut cât și cel net numai că contribuțiile către stat nu erau virate.

Din această perspectivă instanța a constatat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de „reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Chiar dacă A.N.A.F.-D.G.A.P. Satu-Mare, în baza art. 219 alin. (2) lit. e) din O.G. nr. 92/2003, prin procesul verbal de contravenție din 09 octombrie 2008 a dispus sancționarea contravențională a inculpatului M.I. cu 1.500 lei pentru faptul că nu a reținut și nu a virat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, aceasta nu înseamnă că răspunderea penală a acestuia este exclusă pentru săvârșirea aceleași fapte potrivit principiului că fiecare persoană răspunde o singură dată pentru faptele sale, întrucât se pare că aceeași faptă a atras incidența unor norme legale distincte care impun mai multe forme de răspundere juridică care nu se exclud reciproc, ci dimpotrivă se aplică concomitent. Chiar și așa, dacă s-a acceptat că nu ar fi posibilă în această materie răspunderea juridică multiplă al inculpatului, atunci ar fi urmat obligatoriu să intervină răspunderea juridică mai gravă care este cea penală și care ar absorbi pe cea contravențională, urmând ca aceasta din urmă să fie înlăturată prin parcurgerea procedurilor legale.

Instanța a reținut că prin nota din 04 decembrie 2009 a A.N.A.F.- A.F.P. a Municipiului Satu-Mare s-au compensat obligațiile fiscale și neachitate de către SC C.A. SRL cu returnări de T.V.A. în limita sumei de 122.021 lei, A.N.A.F.- A.J.F.P. Satu-Mare răspunzând prin adresa din 02 septembrie 2013 că, această compensare s-a realizat în ordinea vechimii creanțelor, potrivit art. 115 din O.G. nr. 92/2003.

În acest sens s-a reținut că art. 114 alin. (2)

3

din O.G. nr. 92/2003 prevede că în cazul în care suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond se face în următoarea ordine:

a) pentru toate impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă;

b) pentru toate celelalte obligații fiscale principale;

c) pentru obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor prevăzute la lit. a) și b).

În fine, art. 115 s-a referit la ordinea de stingere a datoriilor publice, iar art. 116 a reglementat modalitatea de realizare a compensării.

Din adresa din 02 septembrie 2013 a A.N.A.F.- A.J.F.P. Satu-Mare a rezultat că, s-a procedat la compensarea obligațiilor din T.V.A. de rambursat de 122.021 lei cu creanțele fiscale reprezentând impozite privind micro întreprinderea, salarii, dobândă și penalități T.V.A. și în final cea privind profitul în cuantum de 27.867 lei, respectiv 45.761 lei datorat la data de 20 noiembrie 2008.

Instanța a apreciat că impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă restante la data de 30 iunie 2008 în cuantum total de 53.400 lei, potrivit raportului de expertiză avea prioritate la compensare față de impozitul pe profit și astfel acestea puteau stinge creanța fiscală fără alte discuții inutile. Oricum instanța a avut îndoieli serioase privind modalitatea de compensare realizate de către organele fiscale, concluzionând că de această incertitudine trebuie să profite din plin inculpatului care nu a putut încasa efectiv returnarea de T.V.A., ca urmare a compensării obligațiilor fiscale pe care acesta prin societatea pe care o reprezenta le datora statului, printre care și impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, rămânând restant doar cu suma de 20.217 lei impozit pe profit fără dobânzi și penalități (prin înlăturarea de la compensarea a impozitului pe profit rămâne de compensate o creanță de 73.617 lei care este net superioară debitului care formează obiectul prezentului dosar).

Astfel, au devenit incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005-varianta inițială-prima modificare intervenită ulterior consumării faptei, în 2010, care prevăd că dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții a fost de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, s-a aplicat o sancțiune administrativă, care s-a înregistrat în cazierul judiciar.

Drept urmare, în baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. cu aplicarea art. 10 alin1 teza finală din Legea nr. 241/2005 a achitat pe inculpatul M.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. a aplicat inculpatul amenda cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei, reținând că se impune aplicarea cuantumului maxim având în vedere că, suntem în prezența unei fapte penale care a fost săvârșită în mod repetat de către inculpat care nu prea face diferența între o activitate economică și alta de natură penală-infracțională care urmărește protejarea salariaților, acesta beneficiind astfel de o favoare din partea legislativului, cu toate că angajații fiind neasigurați puteau întâmpina probleme foarte grave din această cauză, cum ar fi să nu beneficieze de servicii medicale gratuite sau altele de natură socială care se acordă doar salariaților cărora angajatorul le virează contribuțiile către stat.

În baza art. 14 C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către partea civilă-Statul român reprezentat prin M.F.P. având în vedere că creanța fiscală a fost compensată integral, fără să se mai pună în discuție eventualele dobânzi și penalități de întârziere, iar diferența pentru impozitul pe profit presupus ca fiind datorată de către SC C.A. SRL nu poate forma în niciun caz obiectul cauzei.

Având în vedere că între timp imobilul a fost vândut silit către terțul adjudecatar Banca Transilvania care a oferit prețul vânzării către executor judecătoresc, că creanța fiscală a fost stinsă prin compensare și că oricum creditorii ipotecari au prioritate la distribuirea sumelor rezultate din vânzarea imobilului ipotecat, după caz, chiar și față de stat, potrivit baza art. 864, art. 866 C. proc. civ. nou a căror dispoziții în materie de executare silită se aplică imediat-art. 24, a dispus radierea din C.F. Satu-Mare, a ipotecii legale în sumă de 38.353 lei instituie asupra imobilului reprezentând sechestru asigurător proprietate anterioară a inculpatului M.I. care astfel nu s-a mai justificat să fie menținută.

Împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță au declarat apel partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Cluj Napoca prin A.J.F.P. Satu Mare și inculpatul M.I.

Inculpatul M.I. a criticat sentința atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile a cauzei.

Sub primul aspect a solicitat achitarea, întrucât fapta descrisă de procuror, în actul de sesizare a instanței, nu există, iar în subsidiar achitarea sa, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Din această perspectivă, inculpatul a susținut că pentru a obține finanțarea prin S.A.P.A.R.D. în proporție de 50% fonduri europene, a fost nevoit să împrumute, în calitate de persoană fizică, suma de 150.000 euro, bani pe care i-a adus în firmă ca fond propriu, urmând ca din profit să restituie împrumutul.

Pe de altă parte, inculpatul a arătat că societatea nu avea disponibilități bănești, a calculat și evidențiat corect contribuția la fondul asigurărilor sociale însă pentru perioada avută în vedere de organele fiscale nu a depus declarațiile privind obligația de plată la bugetul asigurărilor sociale.

Ca atare, elementul material al laturii obiective nu poate fi reținut, iar din punct de vedere al laturii subiective nu poate fi reținută intenția.

Latura civilă a cauzei a fost criticată prin cuantumul mare al cheltuielilor judiciare.

Partea civilă a criticat sentința în sensul greșitei soluționări a laturii penale, în cauză impunându-se pronunțarea unei hotărâri de condamnare în condițiile în care fapta există și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege.

În ceea ce privește cauza de nepedepsire, reținută de prima instanță, partea civilă a invocat faptul că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, apreciind că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, privește doar infracțiunea de evaziune fiscală.

Pe de altă parte prejudiciul cauzat nu a fost recuperat și, ca atare nu puteau fi aplicabile prevederile art. 10 din Legea nr. 241/2005. În fine parte din prejudiciu a fost acoperit de partea responsabilă civilmente și nu de inculpat.

Ca atare s-a solicitat desființarea hotărârii și, în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului cu obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare către stat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând apelurile prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiune

reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

Infracțiunea are ca obiect material sumele colectate de către contribuabili, pe care aceștia nu le varsă în termen către bugetul consolidat al statului.

Sunt

impozite sau contribuții cu reținere la sursă, printre altele, impozitul pe venitul salarial, contribuția de asigurări sociale de sănătate.

Elementul material al infracțiunii constă în reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult de 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

Termenul „reținere” nu are semnificația de preluare efectivă a banilor de la subiectul supus impunerii, ci înțelesul de oprire a acestor sume de bani în contul contribuabilului, în cazurile în care acesta are lichidități care depășesc sumele nete pe care le achită persoanei pentru care se efectuează stopajul la sursă.

Activitatea ce constituie elementul material al infracțiunii presupunea două acte: reținere și nevărsarea.

În fine a doua cerință impusă de lege este ca subiectul obligat la vărsarea impozitului sau contribuției să nu-și fi îndeplinit această obligație timp de 30 de zile de la scadență.

Sub aspectul laturii subiective infracțiunea se comite cu intenție directă sau indirectă.

Raportând condițiile impuse de norma de incriminare la starea de fapt reținută în cauză și la probele administrate, Înalta Curte apreciază că în cauză soluția adoptată de prima instanță este greșită impunându-se pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

În esență, din actele cauzei rezultă că inculpatul

M.I. are calitatea de avocat definitiv din anul 2005, fiind membru în Baroul Sălaj.

La data de 11 octombrie 2001 a devenit asociat unic și administrator al SC C.A. SRL Satu Mare obiectul de activitate al societății fiind „fabricarea produselor lactate și a brânzeturilor”.

Urmare inspecției fiscale efectuată în perioada 22 august 2008 - 14 octombrie 2008 s-a constatat că nu au fost reținute și vărsate la bugetul de stat sumele aferente impozitului pe salarii în cuantum de 11.224 lei; C.A.S. asigurați-15.080 lei; șomaj asigurați - 1.498 lei; asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale -1.498 lei; sănătate asigurați -10.551 lei.

În cursul cercetărilor a fost efectuată o expertiză contabilă judiciară care a confirmat R.I.F., stabilindu-se debitele ce reprezintă stopaj la sursă reținute și nevirate până la data de 30 iunie 2008.

Rezultă, de asemenea, că în aceeași perioadă inculpatul M.I. - administrator și asociat unic la SC C.A. SRL a împrumutat societatea comercială cu mai multe sume de bani dar acestea au fost utilizate pentru stingerea obligațiilor comerciale nu și a celor fiscale.

De altfel, inculpatul a recunoscut că în perioada de referință asigurații primeau doar salariul net deși erau reținute sumele ce trebuiau virate la stat, întrucât nu avea disponibil să-și achite obligațiile fiscale, iar în evidența contabilă era trecut atât salariul brut cât și salariul net dar contribuțiile la stat nu erau onorate.

În atare condiții, Înalta Curte apreciază că fapta inculpatului M.I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Soluția dispusă de instanța de fond prin care i s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă constatându-se incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 este greșită nu pentru că acest text nu ar fi aplicabil în cazul infracțiunii prevăzută de art. 6 din același act normativ-(din examinarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rezultă că înlocuirea sancțiunii presupune îndeplinirea a trei condiții:a) infracțiunea săvârșită să fie o infracțiune de evaziune fiscală;b) făptuitorul să nu mai fi săvârșit o infracțiune prevăzută de Legea nr. 241/2005; c) recuperarea prejudiciului până cel mai târziu la primul termen de judecată) - ci pentru că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege.

Astfel, prin fapta inculpatului s-a creat un prejudiciu care nu este recuperat, neputându-se reține susținerile apărării în sensul compensării deoarece, pe de o parte - astfel cum rezultă din înscrisurile întocmite de organele de inspecție fiscală - obligațiile reținute cu titlu de stopaj la sursă nu au fost compensate, iar pe de altă parte instituția compensării are în vedere o ordine legală de preferință, respectiv de vechime a creanțelor.

Chiar dacă inculpatul avea de recuperat diverse sume de bani, rezultate din compensare T.V.A., această împrejurare nu-l exonerează de răspunderea penală, situațiile fiind diferite cu reglementări proprii.

Pe de altă parte pentru a opera dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 prejudiciul trebuie recuperat de inculpat și nu de partea responsabilă civilmente.

Cât privește existența unor împrumuturi pe care inculpatul le-a făcut, s-a dovedit faptul că banii au fost folosiți, în cadrul societății pentru stingerea unor obligații comerciale nu și pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale.

În fine, în ceea ce privește aplicarea unei sancțiuni contravenționale, Înalta Curte constată că aceasta a fost aplicată în temeiul art. 219 alin. (2) lit. e) din O.G. nr. 92/2003 constând în neaducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite potrivit art. 79 alin. (2), art. 80 alin. (4) și art. 105 alin. (9), ceea ce nu exclude răspunderea penală a inculpatului în raport cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Pe cale de consecință, în raport de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va reține vinovăția inculpatului M.I. și în raport de gradul de pericol social concret al faptei apreciază că este suficientă aplicarea unei amenzi penale în cuantum de 5.000 lei.

Se va pune în vedere dispozițiile art. 63

1

C. pen.

Va fi admisă acțiunea civilă, urmând ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 31.681 lei, despăgubiri civile nerecuperate rezultate din săvârșirea faptei, plus dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la achitarea debitului.

Va fi menținut sechestrul asigurător dispus în faza de urmărire penală.

Apelul inculpatului M.I. urmează fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor judiciare, Înalta Curte, văzând dispozițiile art. 275 C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata unei sume corespunzătoare investigațiilor efectuate în faza de urmărire penală cu precizarea că din suma totală stabilită de procuror a fost redusă o parte din aceasta, în condițiile în care cercetările au privit mai multe persoane.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Cluj Napoca prin A.J.F.P. Satu Mare împotriva sentinței penale nr. 176/PI din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează în totalitate sentința și, rejudecând:

În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul M.I. la pedeapsa amenzii în cuantum de 5.000 lei.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen.

Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.A. SRL (în prezent SC C.M. SRL) la plata sumei de 31.681 lei despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Cluj Napoca prin A.J.F.P. Satu Mare, plus dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data săvârșirii faptei până la achitarea integrală a debitului.

Menține măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 518/P/2011 din data de 04 februarie 2013 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea

asupra bunurilor mobile ale inculpatului, până la concurența sumei 31.681 lei.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul

M.I.

împotriva aceleași sentințe.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 iunie 2014.