ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2217/2014

Deliberând asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 131 din 10 iunie 2013, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior l-a condamnat pe inculpatul M.V., posesor al cărții de identitate, administrator la SC A.C. SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prin evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior l-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prin evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani. În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare. În baza art. 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen. anterior i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior. În baza art. 86 ind. 1 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilind termen de încercare o perioadă de 5 ani, compusă din durata pedepsei aplicate la care instanța a adăugat o perioadă de 2 ani, în conformitate cu art. 86 ind.

2 C. pen. anterior. În baza art. 86 ind. 3 C. pen. anterior pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 71 alin. 5 C. pen. anterior pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 346 C. proc. pen. anterior raportat la prevederile art. 14 C. proc. pen. anterior și a art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 752.786 lei despăgubiri civile către partea civilă ANAF prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare, reprezentând debite restante principale la care urmează a se calcula dobânzi legale și penalități de întârziere până la data plății (prejudiciu cauzat pe SC M.G.C. SRL), precum și la plata sumei de 740.931 lei către aceeași parte civilă, sumă reprezentând debit suplimentar la impozitul pe profit, majorări și dobânzi de întârziere la plata acestuia, debit suplimentar reprezentând TVA cu penalități de întârziere (prejudiciu cauzat pe SC Z.C.

SRL). În baza art. 163 C. proc. pen. anterior a menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile instituit prin ordonanța procurorului din data de 2 mai 2012 până la recuperarea prejudiciului. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș emis la data de 23 octombrie 2012 în Dosar nr. 522/P/2010 al acestei unități, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de: evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005; reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005; se împrumută sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă de la o societate pe care o administrează, de la o societate controlată de acesta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează sau face ca una dintre aceste societăți să i se acorde vreo garanție pentru datorii proprii, faptă prevăzută și pedepsită de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

anterior. În sarcina inculpatului, prin rechizitor s-a reținut în esență, următoarea stare de fapt: Inculpatul M.V. a deținut calitatea de asociat și administrator la SC M.G.C. SRL, cu sediul social în județul Satu Mare, firmă ce a avut ca obiect principal de activitate construcții de clădiri și lucrări de geniu, până la data de 12 noiembrie 2009 când s-a pronunțat Sentința civilă nr. H59/F din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Satu Mare, fiind desemnat administrator judiciar SC C.L. SRL Satu Mare. Începând cu data de 3 iunie 2010, activitatea desfășurată de această societate a fost supusă unui control fiscal efectuat de D.G.F.P. Satu Mare - Serviciul de Inspecție Fiscală, constatările efectuate cu prilejul acestui control fiind consemnate în procesul-verbal de constatare din 18 iunie 2010. Din actul de control întocmit rezultă că, inculpatul M.V., în calitate de administrator la SC M.G.C.

SRL Certeze a înregistrat în evidențele contabile cheltuieli cu prestări servicii și a dedus TVA în baza unor facturi emise de SC A. SRL V. și SC V.M. SRL Vetiș, deși între aceste societăți nu au existat operațiuni reale. În urma acestor operațiuni fictive, s-a constatat diminuarea profitului impozabil și TVA de plată, rezultând un prejudiciu estimativ de 761.808 lei. Verificările încrucișate efectuate de organele de control au relevat următoarele: a) SC A.V. SRL a emis către SC M.G.C. SRL - Certeze un număr de 5 facturi fiscale (prestări servicii), contravaloarea acestora fiind decontată în numerar în valoare totală de 109.191 lei. Această societate a depus o singură declarație și un decont TVA.

În luna decembrie 2006, acestea fiind depuse cu valori zero. În toată perioada 2006 - 2010, SC A.V. SRL nu s-a înregistrat cu obligații față de bugetul general consolidat al statului și nu a avut angajați. Rezultă așadar că prestările de servicii înscrise în facturile fiscale înregistrate de SC M.G.C. SRL Certeze ca fiind emise de SC A.V. SRL sunt operațiuni fictive. În plus, echipa de inspecție fiscală a constatat că la sediul social declarat de SC A.V. SRL nu funcționează nicio societate comercială iar la adresa indicată drept sediu există o casă de locuit în care locuiește familia S., care nu are nicio legătură cu această firmă. b) SC V.M. SRL a emis către SC M.G.C. SRL Certeze un număr de opt facturi fiscale (prestări servicii), în valoare totală de 3.102.995 lei.

Această societate nu a depus de la înființare (anul 2008), până în prezent niciun fel de declarații (deconturi TVA) și nu s-a înregistrat cu obligații față de bugetul general consolidat al statului nedeclarând nicio obligație fiscală și neavând nici un fel de angajați. S-a mai constatat că la sediul social declarat de SC V.M. SRL nu funcționează nicio societate comercială iar la adresa indicată drept sediu există o casă de locuit în care locuiește familia S. care nu are nicio legătură cu această firmă. Rezultă așadar că prestările de servicii înscrise în facturile fiscale înregistrate de SC M.G.C. SRL ca fiind emise de SC A. SRL respectiv SC V.M. SRL sunt fictive. Efectul final al acestor operațiuni (beneficiarul final) este SC M.V.G.C.

SRL, al cărei administrator este inculpatul, care înregistrând în evidența contabilă aceste operațiuni fictive și-a diminuat impozitul pe profit și TVA de plată. Cu prilejul audierii sale, inculpatul M.V. susține că operațiunile comerciale pe care le-a derulat sunt reale iar contravaloarea facturilor au fost achitate numitului S.A., administratorul celor două societăți comerciale fără ca acesta să îi elibereze chitanțe fiscale. Întrebat fiind dacă după încheierea lucrărilor contractate de către cele două firme din Vetiș s-au întocmit procese-verbale de recepție, inculpatul M.V. declară că nu își amintește despre încheierea unui astfel de act. În urma acestor operațiuni, administratorul SC M.G.C.

SRL Certeze, învinuitul M.V. a ridicat din societate suma totală de 3.367.838 lei fără a putea justifica cu documente legale achitarea sumelor datorate furnizărilor de servicii. Procedând astfel, inculpatul M.V. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990. Organul de control a mai stabilit că inculpatul M.V. înregistrează debite restante în ceea ce privește datoriile față de bugetul de stat cu reținere la sursă: impozit pe venit din salarii - suma de 2.687 lei; contribuția individuală la asigurările sociale de stat - 4.148 lei; contribuția individuală la asigurările sociale de sănătate - 2.122 lei; contribuția individuală la asigurările sociale de șomaj - 200 lei.

Aceste restanțe sunt înregistrate în fișa plătitorului începând cu anul 2009. Statul Român, prin A.N.A.F. București, reprezentat de D.G.F.P. Satu Mare s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 752.786 lei reprezentând debite restante față de bugetul general consolidat al statului constând în impozit pe profit suplimentar, TVA stabilit suplimentar și debite restante cu reținere la sursă. Prin ordonanța procurorului din data de 2 mai 2012 s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului M.V. până la concurența sumei de 761.808 lei. I.2. Prin Sentința penală nr. 198/2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 4862/83/2012, în temeiul art. 278 ind.

1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. a fost admisă plângerea formulată de către Statul Român prin ANAF prin DGFP Satu Mare împotriva rezoluției procurorului din 21 martie 2012 dată în Dosar nr. 445/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, acte pe care judecătorul fondului le-a desființat privind soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului M.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 reținând cauza spre judecare. Ca urmare a admiterii acestei plângeri, s-a arătat că instanța este sesizată cu săvârșirea de către inculpatul M.V. a infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, respectiv evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.

Raportat la cele două acte de sesizare a instanței precum și la faptul că privesc același inculpat, prin Încheierea penală nr. 9 din 21 ianuarie 2013 dată în Dosar nr. 10241/83/2012 sub care s-a înregistrat rechizitoriul întocmit în Dosar nr. 522/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 32 C. proc. pen. anterior în ceea ce privește faptul că judecata în primă instanță are loc în același timp pentru toate faptele și pentru toți făptuitorii, se efectuează de aceeași instanță, a dispus conexarea celor două cauze sub dosar număr de mai sus. Instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut în fapt următoarele: Prin rezoluția procurorului din 16 noiembrie 2011 dată în Dosar nr. 445/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare a fost începută urmărirea penală față de inculpatul M.V.

în calitatea sa de administrator al SC A.C. SRL Certeze pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Având în vedere sesizarea penală formulată de către Garda Financiară Satu Mare urmată de raportul de inspecție fiscală nr. 10 din 27 iulie 2011, s-a reținut că în perioada anului 2010 SC A.C. SRL Certeze a înregistrat în contabilitatea societății mai multe facturi fiscale în valoare totală de 1.936.814 lei emisă de către SC Z.C. SRL Brăila care au înscrise la denumirea serviciilor lucrări executate "amenajări râuri, defrișări, etc", aceste facturi fiind întocmite în baza unor contracte de prestări servicii încheiate între cele două societăți, precum și a unor situații de lucrări.

Din verificarea evidențelor contabile s-a constatat că SC A.C. SRL a înregistrat facturile menționate emise de către SC Z.C. SRL Brăila în evidențele contabile și fiscale ale societății, acestea fiind achitate o parte prin sistem bancar și o parte prin numerar, rămânând suma de 60.814 lei ca neachitată. La momentul controlului descoperindu-se anumite neconcordanțe în evidențele contabile, s-a trecut la efectuarea unui control încrucișat, sens în care s-au formulat adrese către Garda Financiară Brăila pentru a verifica evidența contabilă și fiscală a SC Z.C. SRL precum și date cu privire la salariații care figurează ca angajați la această societate comercială. Din aceste verificări a rezultat faptul că SC Z.C.

SRL în anul 2010, an în care au avut loc prestările de servicii către firma inculpatului, aceasta a avut un singur salariat, iar cealaltă societate care avea ca administrator același administrator ca și la prima societate, nu avea niciun angajat. Pe cale de consecință, raportat și la faptul că SC Z.C. SRL Brăila în perioada anului 2010 emite mai multe facturi către mai multe societăți comerciale din mai multe județene, echipa de control a ajuns la concluzia că facturile emise au fost înregistrate în evidența contabilă și fiscală a societății SC A.C. SRL cu scopul de a se diminua impozite și taxe datorate bugetului de stat, precum și a se ridica sume de bani din societate sub diverse forme. Ca urmare a controlului efectuat s-a calculat un prejudiciu evaluat în sumă de 611.291 lei.

În timpul cercetării judecătorești audiat fiind inculpatul M.V. în legătură cu operațiunile derulate de societatea cu SC Z.C. SRL Brăila acesta a învederat instanței că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, între societatea administrată de el și această societate existând într-adevăr un contract de subantrepriză lucrări, constând în prestări servicii, lucrări pe care societatea sa trebuia să le execute pe cursul râului Bega. Nu este de acord cu concluziile inspecției fiscale care a reținut operațiunile derulate între cele două societăți comerciale că sunt fictive întrucât, apreciază inculpatul, există dovezi că această societate a executat lucrările obiect al contractului de subantrepriză.

În dovedirea celor susținute de către inculpat, instanța de fond a dispus audierea martorului Z.R.S., administrator în perioada menționată în actul de sesizare la SC Z.C. SRL Brăila. Martorul a învederat instanței că această societate are toate utilajele necesare efectuării lucrărilor obiect al contractului de prestări servicii încheiat cu societate administrată de către inculpat, iar în ceea ce privește lucrarea de pe râul Bega, declară martorul că a terminat-o, prin încheierea unui proces verbal de recepție a lucrărilor, proces verbal încheiat cu SC A.C. SRL, societatea inculpatului M.V.. În ceea ce privește reținerea organelor fiscale cum că societatea sa nu avea decât un singur angajat, precizează că la momentul respectiv a executat lucrarea cu 10 zilieri, existând problema deplasării forței de muncă din Brăila, în zona Timișoara.

Instanța de fond a arătat că nu va primi susținerile formulate de către martori în ședința publică raportat la răspunsul pe care DNA Serviciul Teritorial Galați l-a comunicat instanței, și care se află la dosar, prin care se comunică faptul că pe rolul acestei unități de parchet se află o lucrare penală în care este cercetat martorul Z.R.S., în calitate de inculpat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 4, 9 din Legea nr. 241/2005 și art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990. Raportat la aceste considerente, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului M.V. de a-și înregistra în evidența contabilă operațiuni economico-financiare, care așa cum a fost pe deplin dovedit, nu au fost reale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, faptă săvârșită cu vinovăție de către inculpat, pentru care instanța de fond, reținând aplicabilitatea în cauză a art. 13 C. pen.

anterior, i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani. Deci în același context instanța de fond a trecut la cercetarea judecătorească în ceea ce privește actul de sesizare al instanței, rechizitoriul întocmit în 23 octombrie 2012 prin care inculpatul M.V. este trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 6 din Legea nr. 241/21005, precum și pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990. Ca urmare a sesizării penale trimise Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș de către DGFP Satu Mare prin activitatea de inspecție fiscală, au început cercetările penale cu privire la faptele inculpatului M.V.

în calitatea sa de administrator la SC M.G.C. SRL Certeze care a înregistrat în evidențele contabile cheltuieli cu prestări servicii efectuând operațiuni de deducere a TVA-ului în baza unor facturi emise de către SC A. SRL Vetiș și SC V.M. SRL, deși între aceste societăți nu au existat operațiuni reale. Ca urmare a înregistrării în evidențele contabile a acestor cheltuieli, deși operațiunile erau fictive, s-a constatat diminuarea profitului impozabil și a TVA-ului de plată, rezultând un prejudiciu estimativ de 761.808 lei. De asemenea s-a reținut cu ocazia inspecției fiscale că inculpatul M.V. a ridicat din societate suma totală de 3.367.838 lei fără a putea justifica cu documente legale achitarea sumelor datorate furnizorilor de serviciu.

Cu ocazia aceluiași control fiscal s-a constatat că societatea administrată de către inculpat înregistrează debite restante reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în sumă de 9.157 lei. Audiat și cu privire la aceste infracțiuni care i se rețin în sarcină, inculpatul a avut aceeași poziție pe care a avut-o și în legătură cu infracțiunea săvârșită în legătură cu SC Z.C. SRL Brăila, în sensul în care a susținut că operațiunile înregistrate în evidența contabilă au fost reale, existând contracte de prestări servicii de subantrepriză cu SC A. SRL, și ca urmare a încheierii acestui contract, această societate comercială a emis facturi pe care le-a evidențiat în actele contabile.

În ceea ce privește infracțiunea de neplată a sumelor reținute prin stopaj la sursă s-a reținut că inculpatul învederează instanței că nu a putut să le plătească întrucât societatea nu mai mergea foarte bine, nu a avut încasări, la suma inițial calculată adăugându-se și majorări de întârziere și penalități. În același context invocă faptul că la un moment dat, ca urmare a neachitării datoriilor către bugetul de stat, DGFP a solicitat intrarea societății în insolvență, o consecință logică prin blocarea conturilor care au fost puse la dispoziția lichidatorului, iar inculpatul susține că nu a mai putut să facă operațiuni de pe aceste conturi.

Instanța de fond nu a primit această apărare formulată de către inculpat raportat la faptul că acesta a ridicat bani din conturile societății fără să justifice prin acte legale care au fost destinația acestor sume de bani, aducând astfel societatea în imposibilitatea de a-și plăti debitele restante, pe cale de consecință instanța de fond a reținut reaua credință în ceea ce privește neplata acestor sume constând în impozite și contribuții cu reținere la sursă. Analizând procesul-verbal încheiat de inspectorii fiscali în 18 iunie 2010 instanța de fond a reținut că cele două societăți comerciale cu care inculpatul M.V. susține că a derulat operațiuni legale, în speță SC A. SRL V. și SC V.M.

SRL, declanșându-se verificări ale acestor două societăți s-a constatat că aceste 2 societăți nu au avut angajați în perioada 2006 - 2010 și respectiv 2008 - 2010, depunând, în ceea ce privește SC A. SRL, o singură declarație în cursul anului 2006 și un decont de TVA cu valoare 0, neexistând nicio activitate pe această firmă din punct de vedere fiscal. Aceeași situație fiscală a prezentat-o și SC V.M. SRL. Raportat la aceste împrejurări s-a arătat că se impune concluzia că decontarea facturilor s-a făcut din plăți fictive, singurul scop al acestor operațiuni fiind ca prin stingerea debitului față de acest furnizor de către societatea inculpatului să se justifice sumele ridicate de către inculpat din societate.

Raportat la toate probele administrate, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului M.V. de a evidenția în actele contabile cheltuieli care au fost generate de operațiuni fictive, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, faptă săvârșită cu vinovăție, pentru care instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

În același context, instanța de fond a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 6 din Legea nr. 241/2005 infracțiune pe care de altfel acesta o recunoaște, infracțiune constând în reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de la zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, faptă pentru care instanța îi va aplica inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit-o cu vinovăție, fiind pe deplin dovedită de actele contabile și cele constatate de către inspecția fiscală, faptă pentru care instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare.

Constatând îndeplinite condițiile concursului real de infracțiuni instanța de fond a dispus ca în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. anterior raportat la art. 33 lit. a) C. pen. anterior ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani. La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, limitele de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare, împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunile, dar și conduita procesuală a acestuia de nerecunoaștere a faptelor săvârșite.

Având în vedere faptul că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, precum și la specificul infracțiunilor săvârșite, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. anterior poate fi atins și fără ca inculpatul să execute pedeapsa în regim privativ de libertate, dispunând astfel suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Instanța de fond a dispus obligarea inculpatului în baza art. 86 ind. 3 C. pen. anterior ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de textul de lege, apreciind astfel că pe lângă aceste modalități de supraveghere interzicerea dreptului inculpatului de a mai deține o funcție similară celei de care s-a folosit la momentul săvârșirii infracțiunii, adică aceea de administrator, sunt garanții suficiente pentru corectarea comportamentului infracțional al inculpatului.

Constatând îndeplinite de asemenea, condițiile răspunderii civile delictuale, instanța, de fond în baza art. 346 C. proc. pen. anterior raportat la prevederile art. 14 C. proc. pen. anterior și art. 998 C. civ., a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor cu care Statul Român s-a constituit parte civilă. În cauză, reprezentând debite restante principale, la care urmează a se calcula dobânzi legale și penalități de întârziere până la data plății, atât în ceea ce privește prejudiciul cauzat de SC M.G.C. SRL, cât și prejudiciul cauzat SC A.C. SRL. În baza art. 163 C. proc. pen. anterior instanța de fond a menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului, instituit prin ordonanța procurorului până la recuperarea prejudiciului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. II. Prin Decizia penală nr. 250/A/2013 din 18 decembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva Sentinței penale nr. 131 din 10 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a desființat-o în sensul că: A înlăturat prevederile art. 86 1 C. pen. anterior, art. 86 2 C. pen. anterior, art. 86 3 C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior și a dispus ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în regim privativ de libertate.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a inculpatului M.V., a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului hotărârii Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare în Registrul Comerțului. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.V. împotriva aceleași sentințe. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. A obligat pe inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Inculpatul M.V.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005; reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005; împrumutul de către o persoană sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă de la o societate pe care o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care o administrează sau face ca una dintre aceste societăți să i se acorde vreo garanție pentru datorii proprii, prevăzută și pedepsită de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

anterior, reținându-se următoarele: Inculpatul M.V. a deținut calitatea de asociat și administrator la SC M.G.C. SRL, cu sediul social în jud. Satu Mare, firmă ce a avut ca obiect principal de activitate construcții de clădiri și lucrări de geniu, până la data de 12 noiembrie 2009 când s-a pronunțat Sentința civilă nr. H59/F din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Satu Mare, fiind desemnat administrator judiciar SC C.L. SRL Satu Mare. Începând cu data de 3 iunie 2010, activitatea desfășurată de această societate a fost supusă unui control fiscal efectuat de D.G.F.P. Satu Mare - Serviciul de Inspecție Fiscală, constatările efectuate cu prilejul acestui control fiind consemnate în procesul-verbal de constatare din 18 iunie 2010. Din actul de control întocmit rezultă că, inculpatul, în calitate de administrator la SC M.G.C.

SRL Certeze a înregistrat în evidențele contabile cheltuieli cu prestări servicii și a dedus TVA în baza unor facturi emise de SC A. SRL Vetiș și SC V.M. SRL - Vetiș, deși între aceste societăți nu au existat operațiuni reale. În urma acestor operațiuni fictive, s-a constatat diminuarea profitului impozabil și TVA de plată, rezultând un prejudiciu estimativ de 761.808 lei. Organele de control au efectuat și verificări încrucișate care au relevat următoarele: 1. SC A.V. SRL a emis către SC M.G.C. SRL - Certeze un număr de 5 facturi fiscale (prestări servicii), contravaloarea acestora fiind decontată în numerar în valoare totală de 109.191 lei. Această societate a depus o singură declarație și un decont TVA.

În luna decembrie 2006, acestea fiind depuse cu valori zero. În toată perioada 2006 - 2010, SC A.V. SRL nu s-a înregistrat cu obligații față de bugetul general consolidat al statului și nu a avut angajați. Prin urmare, prestările de servicii înscrise în facturile fiscale înregistrate de SC M.G.C. SRL Certeze ca fiind emise de SC A.V. SRL sunt operațiuni fictive. În plus, echipa de inspecție fiscală a constatat că la sediul social declarat de SC A.V. SRL nu funcționează nicio societate comercială iar la adresa indicată drept sediu există o casă de locuit în care locuiește familia S., care nu are nicio legătură cu această firmă. 2. SC V.M. SRL a emis către SC M.G.C. SRL Certeze un număr de opt facturi fiscale (prestări servicii), în valoare totală de 3.102.995 lei.

Această societate nu a depus de la înființare (anul 2008), până în prezent niciun fel de declarații (deconturi TVA) și nu s-a înregistrat cu obligații față de bugetul general consolidat al statului nedeclarând nicio obligație fiscală și neavând nici un fel de angajați. S-a mai constatat că la sediul social declarat de SC V.M. SRL nu funcționează nicio societate comercială iar la adresa indicată drept sediu există o casă de locuit în care locuiește familia S. care nu are nicio legătură cu această firmă. Așadar rezultă că prestările de servicii înscrise în facturile fiscale înregistrate de SC M.G.C. SRL ca fiind emise de SC A. SRL respectiv SC V.M. SRL sunt fictive. S-a constat că efectul final al acestor operațiuni (beneficiarul final) este SC M.G.C.

SRL, al cărei administrator este inculpatul, care înregistrând în evidența contabilă aceste operațiuni fictive și-a diminuat impozitul pe profit și TVA de plată. În urma acestor operațiuni, administratorul SC M.G.C. SRL Certeze, inculpatul M.V. a ridicat din societate suma totală de 3.367.838 lei fără a putea justifica cu documente legale achitarea sumelor datorate furnizărilor de servicii. Organul de control a mai stabilit că inculpatul M.V. înregistrează debite restante în ceea ce privește datoriile față de bugetul de stat cu reținere la sursă: impozit pe venit din salarii - suma de 2.687 lei; contribuția individuală la asigurările sociale de stat - 4.148 lei; contribuția individuală la asigurările sociale de sănătate - 2.122 lei; contribuția individuală la asigurările sociale de șomaj - 200 lei.

Aceste restanțe sunt înregistrate în fișa plătitorului începând cu anul 2009. Statul Român, prin A.N.A.F. București, reprezentat de D.G.F.P. Satu Mare s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 752.786 lei reprezentând debite restante față de bugetul general consolidat al statului constând în impozit pe profit suplimentar, TVA stabilit suplimentar și debite restante cu reținere la sursă. Se mai reține că prin Sentința penală nr. 198/2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 4862/83/2012, în temeiul art. 278 ind. 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.

a fost admisă plângerea formulată de către Statul Român prin ANAF prin DGFP Satu Mare împotriva rezoluției procurorului din 21 martie 2012 dată în Dosar nr. 445/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, acte pe care judecătorul fondului le-a desființat privind soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului M.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 reținând cauza spre judecare. S-a reținut că, în perioada anului 2010 SC A.C. SRL Certeze a înregistrat în contabilitatea societății mai multe facturi fiscale în valoare totală de 1.936.814 lei emisă de către SC Z.C. SRL Brăila care au fost înscrise la denumirea serviciilor lucrări executate "amenajări râuri, defrișări, etc", aceste facturi fiind întocmite în baza unor contracte de prestări servicii încheiate între cele două societăți, precum și a unor situații de lucrări.

Din verificarea evidențelor contabile s-a constatat că SC A.C. SRL a înregistrat facturile menționate emise de către SC Z.C. SRL Brăila în evidențele contabile și fiscale ale societății, acestea fiind achitate o parte prin sistem bancar și o parte prin numerar, rămânând suma de 60.814 lei ca neachitată. Descoperindu-se anumite neconcordanțe în evidențele contabile, s-a trecut la efectuarea unui control încrucișat, sens în care s-au formulat adrese către Garda Financiară Brăila pentru a verifica evidența contabilă și fiscală a SC Z.C. SRL precum și date cu privire la salariații care figurează ca angajați la această societate comercială, iar din verificări a rezultat faptul că SC Z.C. SRL în anul 2010, an în care au avut loc prestările de servicii către firma inculpatului, aceasta a avut un singur salariat, iar cealaltă societate care avea ca administrator același administrator ca și la prima societate, nu avea niciun angajat.

Astfel, raportat și la faptul că SC Z.C. SRL Brăila în perioada anului 2010 a emis mai multe facturi către mai multe societăți comerciale din mai multe județene, echipa de control a ajuns la concluzia că facturile emise au fost înregistrate în evidența contabilă și fiscală a societății SC A.C. SRL cu scopul de a se diminua impozite și taxe datorate bugetului de stat, precum și a se ridica sume de bani din societate sub diverse forme. În urma controlului efectuat s-a calculat un prejudiciu evaluat în sumă de 611.291 lei. Prin Încheierea penală nr. 9 din 21 ianuarie 2013 dată în Dosar nr. 10241/83/2012 sub care s-a înregistrat rechizitoriul întocmit în Dosar nr. 522/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 32 C. proc.

pen. instanța a dispus conexarea celor două cauze sub dosar număr de mai sus. Această stare de fapt rezultă din probatoriul administrat în cursul procesului penal și anume: sesizările D.G.F.P. Satu Mare (Dosar urmărire penală nr. 522/P/2010), procesul-verbal din 18 iunie 2010 încheiat cu ocazia inspecției fiscale de către D.G.F.P. Satu Mare (Dosar urmărire penală nr. 522/P/2010), procesul-verbal din 11 iunie 2010 încheiat cu ocazia efectuării unor controale încheiate la SC V.M. SRL, SC A. SRL În copie (Dosar urmărire penală nr. 522/P/2010), declarația martorului C.P. (Dosar urmărire penală nr. 522/P/2010), sesizarea Gărzii Financiare și completarea la aceasta (Dosar urmărire penală nr. 445/P/2011), procesul-verbal din 27 iulie 2011 întocmit de Activitatea de Control Fiscal din cadrul D.G.F.P.

Satu Mare (Dosar urmărire penală nr. 445/P/2011), nota explicativă dată de inculpatul M.V. (Dosar urmărire penală nr. 445/P/2011), declarațiile martorului Z.R.S. (Dosar urmărire penală nr. 445/P/2011), și declarațiile inculpatului (Dosar urmărire penală nr. 522/P/2010, Dosar urmărire penală nr. 445/P/2011 și dosarul instanței de fond). Reținând corect vinovăția inculpatului, instanța a stabilit corect și încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat. Raportat la toate probele administrate în cauză rezultă neîndoielnic că inculpatul a înregistrat în evidențele contabile cheltuieli cu prestări servicii și a dedus TVA în baza unor facturi emise de trei societăți comerciale SC A. SRL și SC Vetiș SRL și SC Z.C.

SRL Brăila deși între aceste societăți nu au existat operațiuni comerciale, iar în urma acestor operațiuni fictive s-a diminuat profitul impozabil și TVA de plată. De asemenea, inculpatul, în urma acestor operațiuni, a ridicat din societate suma totală de 3.367.838 lei fără a-i putea justifica cu documente legale. Decontarea facturilor s-a făcut din plăți fictive, singurul scop al acestor operațiuni fiind ca prin stingerea debitului față de furnizor de către societatea inculpatului să se justifice sumele ridicate de inculpat din societate. Rezultă neechivoc și faptul că inculpatul a înregistrat debite restante în ceea ce privește datoriile față de bugetul de stat cu reținere la sursă, aceste restanțe fiind înregistrate în fișa plătitorului începând cu anul 2009. Prin urmare, critica inculpatului de achitare nu poate fi primită, fiind îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penala a inculpatului pentru, săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Referitor la critica formulată de parchet sub aspectul modului de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, curtea reține următoarele: În ce privește cuantumul pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, Curtea apreciază că acesta a fost corect stabilit, însă în ce privește modalitatea de executare, constată că aceasta nu a fost aleasă judicios și că scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins fără privarea de libertate prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere chiar cu impunerea măsurilor de supraveghere.

Astfel, față de împrejurările concrete ale faptelor, modul și mijloacele de comitere a faptelor, pericolul lor social, atitudinea inculpatului în fața organelor de cercetare penală și a instanței de judecată, cuantumul prejudiciului cauzat foarte ridicat care până la data pronunțării prezentei decizii nu a fost recuperat, inculpatul nefăcând niciun demers în acest sens, instanța de fond cu o prea mare ușurință, analizând prevederile art. 72 C. pen., a dispus ca executarea pedepsei aplicate să fie suspendată sub supraveghere. Critica formulată de Parchet a fost apreciată ca întemeiată sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, în cazul dat, scopul educativ preventiv putând fi atins doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate în cuantumul stabilit de prima instanță care să fie de natură a-i atrage inculpatului atenția asupra caracterului antisocial al faptelor sale și să-1 determine pe viitor să se abțină de la astfel de fapte.

Instanța de apel a constatat că hotărârea atacată este și nelegală, apelul Parchetului fiind admis și sub următorul aspect: Potrivit art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare pentru vreuna din infracțiunile prevăzute de prezenta lege, instanța va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive. Conform alin. (2) al aceluiași articol, la primirea dispozitivului hotărârii definitive de condamnare, Oficiul Național al Registrului Comerțului va face mențiunile corespunzătoare în registrul comerțului.

Norma legală invocată instituie obligația instanței investită cu soluționarea cauzei de a dispune comunicarea hotărârii de condamnare dacă inculpatul a săvârșit una din infracțiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005 Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru ca acesta să facă mențiunile corespunzătoare în Registrul Comerțului, asupra acestei obligativități ce include o dispoziție a instanței, aceasta fiind obligată să dispună prin hotărâre. În speță, câtă vreme inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) și art. 6 din Legea nr. 241/2005, potrivit textului de lege amintit mai sus, instanța de fond trebuia să dispună la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare comunicarea unei copii a dispozitivului hotărârii Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare în Registrul Comerțului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10, 12 teza I, 18 teza a II-a și 14 din C. proc. pen. anterior. În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că nu se face vinovat de infracțiunile reținute în sarcina sa întrucât lucrările înscrise în contracte au fost executare și sumele ridicate din contabilitatea firmei SC G.C. SRL au fost plătite cu titlu de preț administratorului S.A., pe timpul cât a fot administrator la SC M.G.C. SRL, SC V.M. SRL a emis doar două facturi, celelalte fiind admise în perioada de insolvență, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

anterior, fără a se reține forma continuată prevăzută de art. 41 C. pen. anterior, pentru unele dintre actele materiale reținute fiind împlinit termenul de prescripție prevăzut de art. 124, infracțiune prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 se săvârșește numai cu intenție și cum neplata sumelor reprezentând contribuții cu reținere la sursă s-a făcut din lipsa disponibilului bănesc, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și a cerut reindividualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare. Examinând recursul declarat de inculpatul M.V.

în raport de motivele de casare invocate și cu prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, la 9 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 decembrie 2013, situație în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen. anterior, care este legea procesual penală aplicabilă recursului de față, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalității restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate); Înalta Curte constată că în conformitate cu dispozițiile art. 385 10 C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancțiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu. De asemenea, reține că pct. 12 al art. 385 9 alin. (2) C. proc.

pen. anterior, invocat de recurentul inculpat, nu se numără printre cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu, în dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. anterior fiind enumerate doar cazurile prevăzute în alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 și 14 și cel de la pct. 15, cu mențiunea că acesta se ia în considerare din oficiu numai când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului și prin urmare, motivele de recurs formulate de inculpat ar fi trebuit depuse la dosarul cauzei cu 5 zile înainte de primul termen de judecată, respectiv până la de data de 16 aprilie 2014, în condițiile în care primul termen a fost stabilit în cauză la data de 22 aprilie 2014 (dosar recurs).

Cum motivele de recurs au fost depuse în scris la dosarul cauzei la data de 2 iunie 2014, acest caz de casare nu poate fi luat în considerare din oficiu astfel încât Înalta Curte nu va proceda la analizarea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005. Cu privire la cazurile de casare întemeiate pe dispozițiile pct. 10 și 18 teza a II-a ale art. 385 9 alin. (2) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că acestea au fost abrogate odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 și, privind chestiuni care țin de fondul cauzei, nu pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 alin. (2) C. proc. pen. anterior, motiv pentru care nu mai pot face obiectul examinării instanței de control judiciar.

În ceea ce privește motivele de recurs privind greșita individualizare a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, Înalta Curte constată că pct. 14 al art. 385 9 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când: s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se așadar un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul individualizării pedepsei și a modalității de executare, nu mai poate fi examinată în recurs, Examinând recursul declarat de inculpat în raport cu prevederile art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte constată că de la data pronunțării deciziei în apel, 9 decembrie 2013 și până la soluționarea recursului, 30 iunie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

Potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. Pentru a determina legea penală incidență se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă și dacă aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă inculpatului, în ansamblul său, având în dispozițiile Deciziei nr. 5 din 26 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care se statuează că în aplicarea art. 5 C. pen. se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.

Înalta Curte constată cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului, art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu a suferit nici o modificare, că limitele pedepselor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 au fost majorate (de la 1 la 3 ani la 1 la 6 ani) și că dispozițiile art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 nu au fost, dezincriminate, ci infracțiunea este prevăzută de dispozițiile art. 272 lit. c) din Legea nr. 31/1990, având conținut legal similar, însă cu o limită minimă de pedeapsă mai mică (6 luni în loc de 1 an). Având în vedere mecanismul de stabilire a pedepsei în cazul concursului de infracțiuni, atât sub Codul penal anterior, cât și sub noul C. pen., Înalta Curte constată că Codul penal anterior este mai favorabil inculpatului sub aspectul pedepsei ce poată fi aplicată recurentului, acesta fiind condamnat de către instanța de apel la o pedeapsă rezultantă de 3 ani.

Potrivit art. 39 C. pen., în raport de pluralitatea de infracțiuni, s-ar ajunge la o pedeapsă semnificativ mai mare, noua reglementare prevăzând aplicarea unui spor fix obligatoriu, față de C. pen. anterior care prevedea doar un spor facultative care, de altfel, nici nu a fost aplicat, instanțele inferioare limitându-se în stabilirea pedepsei rezultante la pedeapsa cea mai grea. În consecință, pentru motivele arătate, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva Deciziei penale nr. l46/A/2013 din 9 decembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 275 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva Deciziei penale nr. l46/A/2013 din 9 decembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 30 iunie 2014. Procesat de GGC - CL