ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2217/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2217/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 131 din 10 iunie

2013, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior l-a condamnat pe inculpatul

M.V., posesor al cărții de identitate, administrator la SC A.C. SRL, pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală prin evidențierea în actele contabile sau în

alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori

evidențierea altor operațiuni fictive, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C.

pen. anterior pe o durată de 3 ani.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior l-a

condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală prin evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a

cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor

operațiuni fictive, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior

pe o durată de 3 ani.

În baza art. 6 din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior a fost condamnat

același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsarea cu

intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite

sau contribuții cu reținere la sursă, la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 272 pct.

3 din Legea nr. 31/1990 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an

închisoare.

În baza art. 34 lit.

b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C.

pen. anterior pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C.

pen. anterior i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 86 ind.

1 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei stabilind termen de încercare o perioadă de 5 ani, compusă din durata

pedepsei aplicate la care instanța a adăugat o perioadă de 2 ani, în

conformitate cu art. 86 ind. 2 C. pen. anterior.

În baza art. 86 ind.

3 C. pen. anterior pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin.

5 C. pen. anterior pe perioada suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 346 C.

proc. pen. anterior raportat la prevederile art. 14 C. proc. pen. anterior și a

art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 752.786 lei

despăgubiri civile către partea civilă ANAF prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Satu Mare, reprezentând debite restante principale la care urmează a se

calcula dobânzi legale și penalități de întârziere până la data plății

(prejudiciu cauzat pe SC M.G.C. SRL), precum și la plata sumei de 740.931 lei

către aceeași parte civilă, sumă reprezentând debit suplimentar la impozitul pe

profit, majorări și dobânzi de întârziere la plata acestuia, debit suplimentar

reprezentând TVA cu penalități de întârziere (prejudiciu cauzat pe SC Z.C.

SRL).

În baza art. 163 C.

proc. pen. anterior a menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile

instituit prin ordonanța procurorului din data de 2 mai 2012 până la recuperarea

prejudiciului.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. anterior a fost obligat inculpatul să plătească suma de

1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș emis la data de 23 octombrie

2012 în Dosar nr. 522/P/2010 al acestei unități, s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului M.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de: evidențierea

în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la

baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005;

reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a

sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005; se împrumută sub orice

formă, direct sau printr-o persoană interpusă de la o societate pe care o

administrează, de la o societate controlată de acesta ori de la o societate

care controlează societatea pe care el o administrează sau face ca una dintre

aceste societăți să i se acorde vreo garanție pentru datorii proprii, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990; cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În sarcina

inculpatului, prin rechizitor s-a reținut în esență, următoarea stare de fapt:

Inculpatul M.V. a

deținut calitatea de asociat și administrator la SC M.G.C. SRL, cu sediul

social în județul Satu Mare, firmă ce a avut ca obiect principal de activitate

construcții de clădiri și lucrări de geniu, până la data de 12 noiembrie 2009

când s-a pronunțat Sentința civilă nr. H59/F din 12 noiembrie 2009 a

Tribunalului Satu Mare, fiind desemnat administrator judiciar SC C.L. SRL Satu

Mare.

Începând cu data de 3

iunie 2010, activitatea desfășurată de această societate a fost supusă unui

control fiscal efectuat de D.G.F.P. Satu Mare - Serviciul de Inspecție Fiscală,

constatările efectuate cu prilejul acestui control fiind consemnate în

procesul-verbal de constatare din 18 iunie 2010.

Din actul de control

întocmit rezultă că, inculpatul M.V., în calitate de administrator la SC M.G.C.

SRL Certeze a înregistrat în evidențele contabile cheltuieli cu prestări

servicii și a dedus TVA în baza unor facturi emise de SC A. SRL V. și SC V.M.

SRL Vetiș, deși între aceste societăți nu au existat operațiuni reale.

În urma acestor

operațiuni fictive, s-a constatat diminuarea profitului impozabil și TVA de

plată, rezultând un prejudiciu estimativ de 761.808 lei.

Verificările

încrucișate efectuate de organele de control au relevat următoarele:

a) SC A.V. SRL a emis

către SC M.G.C. SRL - Certeze un număr de 5 facturi fiscale (prestări

servicii), contravaloarea acestora fiind decontată în numerar în valoare totală

de 109.191 lei. Această societate a depus o singură declarație și un decont

TVA. În luna decembrie 2006, acestea fiind depuse cu valori zero. În toată

perioada 2006 - 2010, SC A.V. SRL nu s-a înregistrat cu obligații față de

bugetul general consolidat al statului și nu a avut angajați.

Rezultă așadar că

prestările de servicii înscrise în facturile fiscale înregistrate de SC M.G.C.

SRL Certeze ca fiind emise de SC A.V. SRL sunt operațiuni fictive.

În plus, echipa de

inspecție fiscală a constatat că la sediul social declarat de SC A.V. SRL nu

funcționează nicio societate comercială iar la adresa indicată drept sediu

există o casă de locuit în care locuiește familia S., care nu are nicio

legătură cu această firmă.

b) SC V.M. SRL a emis

către SC M.G.C. SRL Certeze un număr de opt facturi fiscale (prestări

servicii), în valoare totală de 3.102.995 lei. Această societate nu a depus de

la înființare (anul 2008), până în prezent niciun fel de declarații (deconturi

TVA) și nu s-a înregistrat cu obligații față de bugetul general consolidat al

statului nedeclarând nicio obligație fiscală și neavând nici un fel de

angajați.

S-a mai constatat că

la sediul social declarat de SC V.M. SRL nu funcționează nicio societate

comercială iar la adresa indicată drept sediu există o casă de locuit în care

locuiește familia S. care nu are nicio legătură cu această firmă.

Rezultă așadar că

prestările de servicii înscrise în facturile fiscale înregistrate de SC M.G.C.

SRL ca fiind emise de SC A. SRL respectiv SC V.M. SRL sunt fictive.

Efectul final al

acestor operațiuni (beneficiarul final) este SC M.V.G.C. SRL, al cărei

administrator este inculpatul, care înregistrând în evidența contabilă aceste

operațiuni fictive și-a diminuat impozitul pe profit și TVA de plată.

Cu prilejul audierii

sale, inculpatul M.V. susține că operațiunile comerciale pe care le-a derulat

sunt reale iar contravaloarea facturilor au fost achitate numitului S.A.,

administratorul celor două societăți comerciale fără ca acesta să îi elibereze

chitanțe fiscale.

Întrebat fiind dacă

după încheierea lucrărilor contractate de către cele două firme din Vetiș s-au

întocmit procese-verbale de recepție, inculpatul M.V. declară că nu își

amintește despre încheierea unui astfel de act.

În urma acestor

operațiuni, administratorul SC M.G.C. SRL Certeze, învinuitul M.V. a ridicat

din societate suma totală de 3.367.838 lei fără a putea justifica cu documente

legale achitarea sumelor datorate furnizărilor de servicii.

Procedând astfel,

inculpatul M.V. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 3 din Legea

nr. 31/1990.

Organul de control a

mai stabilit că inculpatul M.V. înregistrează debite restante în ceea ce

privește datoriile față de bugetul de stat cu reținere la sursă: impozit pe

venit din salarii - suma de 2.687 lei; contribuția individuală la asigurările

sociale de stat - 4.148 lei; contribuția individuală la asigurările sociale de

sănătate - 2.122 lei; contribuția individuală la asigurările sociale de șomaj -

200 lei.

Aceste restanțe sunt

înregistrate în fișa plătitorului începând cu anul 2009.

Statul Român, prin

A.N.A.F. București, reprezentat de D.G.F.P. Satu Mare s-a constituit parte

civilă în cauză cu suma de 752.786 lei reprezentând debite restante față de

bugetul general consolidat al statului constând în impozit pe profit

suplimentar, TVA stabilit suplimentar și debite restante cu reținere la sursă.

Prin ordonanța

procurorului din data de 2 mai 2012 s-a instituit sechestru asigurător asupra

bunurilor imobile aparținând inculpatului M.V. până la concurența sumei de

761.808 lei.

I.2. Prin Sentința

penală nr. 198/2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr.

4862/83/2012, în temeiul art. 278 ind. 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. a fost

admisă plângerea formulată de către Statul Român prin ANAF prin DGFP Satu Mare

împotriva rezoluției procurorului din 21 martie 2012 dată în Dosar nr.

445/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, acte pe care

judecătorul fondului le-a desființat privind soluția de scoatere de sub

urmărire penală a învinuitului M.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005

reținând cauza spre judecare.

Ca urmare a admiterii

acestei plângeri, s-a arătat că instanța este sesizată cu săvârșirea de către

inculpatul M.V. a infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 241/2005, respectiv evidențierea în actele contabile sau în alte documente

legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea

altor operațiuni fictive.

Raportat la cele două

acte de sesizare a instanței precum și la faptul că privesc același inculpat,

prin Încheierea penală nr. 9 din 21 ianuarie 2013 dată în Dosar nr.

10241/83/2012 sub care s-a înregistrat rechizitoriul întocmit în Dosar nr.

522/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș, constatând că

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 32 C. proc. pen. anterior în ceea

ce privește faptul că judecata în primă instanță are loc în același timp pentru

toate faptele și pentru toți făptuitorii, se efectuează de aceeași instanță, a

dispus conexarea celor două cauze sub dosar număr de mai sus.

Instanța de fond

analizând actele și lucrările dosarului, a reținut în fapt următoarele:

Prin rezoluția

procurorului din 16 noiembrie 2011 dată în Dosar nr. 445/P/2011 a Parchetului

de pe lângă Tribunalul Satu Mare a fost începută urmărirea penală față de

inculpatul M.V. în calitatea sa de administrator al SC A.C. SRL Certeze pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 241/2005.

Având în vedere

sesizarea penală formulată de către Garda Financiară Satu Mare urmată de

raportul de inspecție fiscală nr. 10 din 27 iulie 2011, s-a reținut că în

perioada anului 2010 SC A.C. SRL Certeze a înregistrat în contabilitatea

societății mai multe facturi fiscale în valoare totală de 1.936.814 lei emisă

de către SC Z.C. SRL Brăila care au înscrise la denumirea serviciilor lucrări

executate "amenajări râuri, defrișări, etc", aceste facturi fiind

întocmite în baza unor contracte de prestări servicii încheiate între cele două

societăți, precum și a unor situații de lucrări.

Din verificarea

evidențelor contabile s-a constatat că SC A.C. SRL a înregistrat facturile

menționate emise de către SC Z.C. SRL Brăila în evidențele contabile și fiscale

ale societății, acestea fiind achitate o parte prin sistem bancar și o parte

prin numerar, rămânând suma de 60.814 lei ca neachitată.

La momentul

controlului descoperindu-se anumite neconcordanțe în evidențele contabile, s-a

trecut la efectuarea unui control încrucișat, sens în care s-au formulat adrese

către Garda Financiară Brăila pentru a verifica evidența contabilă și fiscală a

SC Z.C. SRL precum și date cu privire la salariații care figurează ca angajați

la această societate comercială.

Din aceste verificări

a rezultat faptul că SC Z.C. SRL în anul 2010, an în care au avut loc

prestările de servicii către firma inculpatului, aceasta a avut un singur

salariat, iar cealaltă societate care avea ca administrator același

administrator ca și la prima societate, nu avea niciun angajat.

Pe cale de

consecință, raportat și la faptul că SC Z.C. SRL Brăila în perioada anului 2010

emite mai multe facturi către mai multe societăți comerciale din mai multe

județene, echipa de control a ajuns la concluzia că facturile emise au fost

înregistrate în evidența contabilă și fiscală a societății SC A.C. SRL cu

scopul de a se diminua impozite și taxe datorate bugetului de stat, precum și a

se ridica sume de bani din societate sub diverse forme.

Ca urmare a

controlului efectuat s-a calculat un prejudiciu evaluat în sumă de 611.291 lei.

În timpul cercetării

judecătorești audiat fiind inculpatul M.V. în legătură cu operațiunile derulate

de societatea cu SC Z.C. SRL Brăila acesta a învederat instanței că nu se

consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, între

societatea administrată de el și această societate existând într-adevăr un

contract de subantrepriză lucrări, constând în prestări servicii, lucrări pe

care societatea sa trebuia să le execute pe cursul râului Bega.

Nu este de acord cu

concluziile inspecției fiscale care a reținut operațiunile derulate între cele

două societăți comerciale că sunt fictive întrucât, apreciază inculpatul,

există dovezi că această societate a executat lucrările obiect al contractului

de subantrepriză.

În dovedirea celor

susținute de către inculpat, instanța de fond a dispus audierea martorului

Z.R.S., administrator în perioada menționată în actul de sesizare la SC Z.C.

SRL Brăila.

Martorul a învederat

instanței că această societate are toate utilajele necesare efectuării

lucrărilor obiect al contractului de prestări servicii încheiat cu societate

administrată de către inculpat, iar în ceea ce privește lucrarea de pe râul

Bega, declară martorul că a terminat-o, prin încheierea unui proces verbal de

recepție a lucrărilor, proces verbal încheiat cu SC A.C. SRL, societatea

inculpatului M.V..

În ceea ce privește

reținerea organelor fiscale cum că societatea sa nu avea decât un singur

angajat, precizează că la momentul respectiv a executat lucrarea cu 10 zilieri,

existând problema deplasării forței de muncă din Brăila, în zona Timișoara.

Instanța de fond a

arătat că nu va primi susținerile formulate de către martori în ședința publică

raportat la răspunsul pe care DNA Serviciul Teritorial Galați l-a comunicat

instanței, și care se află la dosar, prin care se comunică faptul că pe rolul

acestei unități de parchet se află o lucrare penală în care este cercetat martorul

Z.R.S., în calitate de inculpat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 4, 9 din Legea nr. 241/2005 și art. 272 pct. 2 din Legea nr.

31/1990.

Raportat la aceste

considerente, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului M.V. de a-și

înregistra în evidența contabilă operațiuni economico-financiare, care așa cum

a fost pe deplin dovedit, nu au fost reale, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005,

faptă săvârșită cu vinovăție de către inculpat, pentru care instanța de fond,

reținând aplicabilitatea în cauză a art. 13 C. pen. anterior, i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c) C. pen. anterior pe o durată

de 3 ani.

Deci în același

context instanța de fond a trecut la cercetarea judecătorească în ceea ce

privește actul de sesizare al instanței, rechizitoriul întocmit în 23 octombrie

2012 prin care inculpatul M.V. este trimis în judecată sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005,

art. 6 din Legea nr. 241/21005, precum și pentru infracțiunea prevăzută de art.

272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990.

Ca urmare a sesizării

penale trimise Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș de către DGFP

Satu Mare prin activitatea de inspecție fiscală, au început cercetările penale

cu privire la faptele inculpatului M.V. în calitatea sa de administrator la SC

M.G.C. SRL Certeze care a înregistrat în evidențele contabile cheltuieli cu

prestări servicii efectuând operațiuni de deducere a TVA-ului în baza unor

facturi emise de către SC A. SRL Vetiș și SC V.M. SRL, deși între aceste

societăți nu au existat operațiuni reale.

Ca urmare a înregistrării

în evidențele contabile a acestor cheltuieli, deși operațiunile erau fictive,

s-a constatat diminuarea profitului impozabil și a TVA-ului de plată, rezultând

un prejudiciu estimativ de 761.808 lei.

De asemenea s-a

reținut cu ocazia inspecției fiscale că inculpatul M.V. a ridicat din societate

suma totală de 3.367.838 lei fără a putea justifica cu documente legale

achitarea sumelor datorate furnizorilor de serviciu.

Cu ocazia aceluiași

control fiscal s-a constatat că societatea administrată de către inculpat

înregistrează debite restante reprezentând impozite și contribuții cu reținere

la sursă în sumă de 9.157 lei.

Audiat și cu privire

la aceste infracțiuni care i se rețin în sarcină, inculpatul a avut aceeași

poziție pe care a avut-o și în legătură cu infracțiunea săvârșită în legătură

cu SC Z.C. SRL Brăila, în sensul în care a susținut că operațiunile

înregistrate în evidența contabilă au fost reale, existând contracte de

prestări servicii de subantrepriză cu SC A. SRL, și ca urmare a încheierii acestui

contract, această societate comercială a emis facturi pe care le-a evidențiat

în actele contabile.

În ceea ce privește

infracțiunea de neplată a sumelor reținute prin stopaj la sursă s-a reținut că

inculpatul învederează instanței că nu a putut să le plătească întrucât

societatea nu mai mergea foarte bine, nu a avut încasări, la suma inițial

calculată adăugându-se și majorări de întârziere și penalități.

În același context

invocă faptul că la un moment dat, ca urmare a neachitării datoriilor către

bugetul de stat, DGFP a solicitat intrarea societății în insolvență, o

consecință logică prin blocarea conturilor care au fost puse la dispoziția

lichidatorului, iar inculpatul susține că nu a mai putut să facă operațiuni de

pe aceste conturi.

Instanța de fond nu a

primit această apărare formulată de către inculpat raportat la faptul că acesta

a ridicat bani din conturile societății fără să justifice prin acte legale care

au fost destinația acestor sume de bani, aducând astfel societatea în

imposibilitatea de a-și plăti debitele restante, pe cale de consecință instanța

de fond a reținut reaua credință în ceea ce privește neplata acestor sume

constând în impozite și contribuții cu reținere la sursă.

Analizând

procesul-verbal încheiat de inspectorii fiscali în 18 iunie 2010 instanța de

fond a reținut că cele două societăți comerciale cu care inculpatul M.V.

susține că a derulat operațiuni legale, în speță SC A. SRL V. și SC V.M. SRL,

declanșându-se verificări ale acestor două societăți s-a constatat că aceste 2

societăți nu au avut angajați în perioada 2006 - 2010 și respectiv 2008 - 2010,

depunând, în ceea ce privește SC A. SRL, o singură declarație în cursul anului

2006 și un decont de TVA cu valoare 0, neexistând nicio activitate pe această

firmă din punct de vedere fiscal.

Aceeași situație

fiscală a prezentat-o și SC V.M. SRL.

Raportat la aceste

împrejurări s-a arătat că se impune concluzia că decontarea facturilor s-a

făcut din plăți fictive, singurul scop al acestor operațiuni fiind ca prin

stingerea debitului față de acest furnizor de către societatea inculpatului să

se justifice sumele ridicate de către inculpat din societate.

Raportat la toate

probele administrate, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului M.V. de

a evidenția în actele contabile cheltuieli care au fost generate de operațiuni

fictive, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.

9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, faptă săvârșită cu vinovăție,

pentru care instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 3 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) și c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

În același context,

instanța de fond a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 6 din Legea nr. 241/2005

infracțiune pe care de altfel acesta o recunoaște, infracțiune constând în

reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de la zile de la scadență,

a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, faptă

pentru care instanța îi va aplica inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare.

În ceea ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 instanța de

fond a reținut că inculpatul a săvârșit-o cu vinovăție, fiind pe deplin

dovedită de actele contabile și cele constatate de către inspecția fiscală,

faptă pentru care instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an

închisoare.

Constatând

îndeplinite condițiile concursului real de infracțiuni instanța de fond a dispus

ca în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. anterior raportat la art. 33 lit. a) C.

pen. anterior ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) și c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

La individualizarea

judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, limitele de pedeapsă prevăzute de

normele de incriminare, împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit

infracțiunile, dar și conduita procesuală a acestuia de nerecunoaștere a

faptelor săvârșite.

Având în vedere

faptul că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, precum și la

specificul infracțiunilor săvârșite, instanța de fond a apreciat că scopul

pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. anterior poate fi atins și fără ca

inculpatul să execute pedeapsa în regim privativ de libertate, dispunând astfel

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Instanța de fond a

dispus obligarea inculpatului în baza art. 86 ind. 3 C. pen. anterior ca pe

durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute

de textul de lege, apreciind astfel că pe lângă aceste modalități de

supraveghere interzicerea dreptului inculpatului de a mai deține o funcție

similară celei de care s-a folosit la momentul săvârșirii infracțiunii, adică

aceea de administrator, sunt garanții suficiente pentru corectarea

comportamentului infracțional al inculpatului.

Constatând

îndeplinite de asemenea, condițiile răspunderii civile delictuale, instanța, de

fond în baza art. 346 C. proc. pen. anterior raportat la prevederile art. 14 C.

proc. pen. anterior și art. 998 C. civ., a dispus obligarea inculpatului la

plata despăgubirilor cu care Statul Român s-a constituit parte civilă. În

cauză, reprezentând debite restante principale, la care urmează a se calcula

dobânzi legale și penalități de întârziere până la data plății, atât în ceea ce

privește prejudiciul cauzat de SC M.G.C. SRL, cât și prejudiciul cauzat SC A.C.

SRL.

În baza art. 163 C.

proc. pen. anterior instanța de fond a menținut sechestrul asigurător asupra

bunurilor imobile aparținând inculpatului, instituit prin ordonanța

procurorului până la recuperarea prejudiciului.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. anterior s-a dispus obligarea inculpatului la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

II. Prin Decizia

penală nr. 250/A/2013 din 18 decembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală

și de minori a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu

Mare împotriva Sentinței penale nr. 131 din 10 iunie 2013 pronunțată de

Tribunalul Satu Mare, pe care a desființat-o în sensul că:

A înlăturat

prevederile art. 86

1

C. pen. anterior, art. 86

2

C. pen.

anterior, art. 86

3

C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen.

anterior și a dispus ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare în regim privativ de libertate.

În baza art. 13 din

Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a

inculpatului M.V., a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului hotărârii

Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunilor

corespunzătoare în Registrul Comerțului.

În baza art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen. anterior a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpatul M.V. împotriva aceleași sentințe.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței apelate.

A obligat pe

inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Inculpatul M.V. a

fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: evidențierea în

actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la

baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, prevăzută și

pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005; reținerea și

nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor

reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută și

pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005; împrumutul de către o persoană sub

orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă de la o societate pe care o

administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate

care controlează societatea pe care o administrează sau face ca una dintre

aceste societăți să i se acorde vreo garanție pentru datorii proprii, prevăzută

și pedepsită de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990; cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen. anterior, reținându-se următoarele:

Inculpatul M.V. a

deținut calitatea de asociat și administrator la SC M.G.C. SRL, cu sediul

social în jud. Satu Mare, firmă ce a avut ca obiect principal de activitate

construcții de clădiri și lucrări de geniu, până la data de 12 noiembrie 2009

când s-a pronunțat Sentința civilă nr. H59/F din 12 noiembrie 2009 a

Tribunalului Satu Mare, fiind desemnat administrator judiciar SC C.L.  SRL Satu

Mare.

Începând cu data de 3

iunie 2010, activitatea desfășurată de această societate a fost supusă unui

control fiscal efectuat de D.G.F.P. Satu Mare - Serviciul de Inspecție Fiscală,

constatările efectuate cu prilejul acestui control fiind consemnate în

procesul-verbal de constatare din 18 iunie 2010. Din actul de control întocmit

rezultă că, inculpatul, în calitate de administrator la SC M.G.C. SRL Certeze a

înregistrat în evidențele contabile cheltuieli cu prestări servicii și a dedus

TVA în baza unor facturi emise de SC A. SRL Vetiș și SC V.M. SRL - Vetiș, deși

între aceste societăți nu au existat operațiuni reale. În urma acestor

operațiuni fictive, s-a constatat diminuarea profitului impozabil și TVA de

plată, rezultând un prejudiciu estimativ de 761.808 lei. Organele de control au

efectuat și verificări încrucișate care au relevat următoarele:

către SC M.G.C. SRL - Certeze un număr de 5 facturi fiscale (prestări

servicii), contravaloarea acestora fiind decontată în numerar în valoare totală

de 109.191 lei. Această societate a depus o singură declarație și un decont

TVA. În luna decembrie 2006, acestea fiind depuse cu valori zero. În toată

perioada 2006 - 2010, SC A.V. SRL nu s-a înregistrat cu obligații față de

bugetul general consolidat al statului și nu a avut angajați. Prin urmare,

prestările de servicii înscrise în facturile fiscale înregistrate de SC M.G.C.

SRL Certeze ca fiind emise de SC A.V. SRL sunt operațiuni fictive. În plus,

echipa de inspecție fiscală a constatat că la sediul social declarat de SC A.V.

SRL nu funcționează nicio societate comercială iar la adresa indicată drept

sediu există o casă de locuit în care locuiește familia S., care nu are nicio

legătură cu această firmă.

către SC M.G.C. SRL Certeze un număr de opt facturi fiscale (prestări

servicii), în valoare totală de 3.102.995 lei. Această societate nu a depus de

la înființare (anul 2008), până în prezent niciun fel de declarații (deconturi

TVA) și nu s-a înregistrat cu obligații față de bugetul general consolidat al

statului nedeclarând nicio obligație fiscală și neavând nici un fel de angajați.

S-a mai constatat că la sediul social declarat de SC V.M. SRL nu funcționează

nicio societate comercială iar la adresa indicată drept sediu există o casă de

locuit în care locuiește familia S. care nu are nicio legătură cu această

firmă. Așadar rezultă că prestările de servicii înscrise în facturile fiscale

înregistrate de SC M.G.C. SRL ca fiind emise de SC A. SRL respectiv SC V.M. SRL

sunt fictive.

S-a constat că

efectul final al acestor operațiuni (beneficiarul final) este SC M.G.C. SRL, al

cărei administrator este inculpatul, care înregistrând în evidența contabilă

aceste operațiuni fictive și-a diminuat impozitul pe profit și TVA de plată.

În urma acestor

operațiuni, administratorul SC M.G.C. SRL Certeze, inculpatul M.V. a ridicat

din societate suma totală de 3.367.838 lei fără a putea justifica cu documente

legale achitarea sumelor datorate furnizărilor de servicii.

Organul de control a

mai stabilit că inculpatul M.V. înregistrează debite restante în ceea ce

privește datoriile față de bugetul de stat cu reținere la sursă: impozit pe

venit din salarii - suma de 2.687 lei; contribuția individuală la asigurările

sociale de stat - 4.148 lei; contribuția individuală la asigurările sociale de

sănătate - 2.122 lei; contribuția individuală la asigurările sociale de șomaj -

200 lei. Aceste restanțe sunt înregistrate în fișa plătitorului începând cu

anul 2009.

Statul Român, prin

A.N.A.F. București, reprezentat de D.G.F.P. Satu Mare s-a constituit parte

civilă în cauză cu suma de 752.786 lei reprezentând debite restante față de

bugetul general consolidat al statului constând în impozit pe profit

suplimentar, TVA stabilit suplimentar și debite restante cu reținere la sursă.

Se mai reține că prin

Sentința penală nr. 198/2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr.

4862/83/2012, în temeiul art. 278 ind. 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. a fost

admisă plângerea formulată de către Statul Român prin ANAF prin DGFP Satu Mare

împotriva rezoluției procurorului din 21 martie 2012 dată în Dosar nr.

445/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, acte pe care

judecătorul fondului le-a desființat privind soluția de scoatere de sub

urmărire penală a învinuitului M.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005

reținând cauza spre judecare.

S-a reținut că, în

perioada anului 2010 SC A.C. SRL Certeze a înregistrat în contabilitatea

societății mai multe facturi fiscale în valoare totală de 1.936.814 lei emisă

de către SC Z.C. SRL Brăila care au fost înscrise la denumirea serviciilor

lucrări executate "amenajări râuri, defrișări, etc", aceste facturi

fiind întocmite în baza unor contracte de prestări servicii încheiate între

cele două societăți, precum și a unor situații de lucrări. Din verificarea

evidențelor contabile s-a constatat că SC A.C. SRL a înregistrat facturile

menționate emise de către SC Z.C. SRL Brăila în evidențele contabile și fiscale

ale societății, acestea fiind achitate o parte prin sistem bancar și o parte

prin numerar, rămânând suma de 60.814 lei ca neachitată. Descoperindu-se

anumite neconcordanțe în evidențele contabile, s-a trecut la efectuarea unui

control încrucișat, sens în care s-au formulat adrese către Garda Financiară

Brăila pentru a verifica evidența contabilă și fiscală a SC Z.C. SRL precum și

date cu privire la salariații care figurează ca angajați la această societate

comercială, iar din verificări a rezultat faptul că SC Z.C. SRL în anul 2010,

an în care au avut loc prestările de servicii către firma inculpatului, aceasta

a avut un singur salariat, iar cealaltă societate care avea ca administrator

același administrator ca și la prima societate, nu avea niciun angajat. Astfel,

raportat și la faptul că SC Z.C. SRL Brăila în perioada anului 2010 a emis mai

multe facturi către mai multe societăți comerciale din mai multe județene,

echipa de control a ajuns la concluzia că facturile emise au fost înregistrate

în evidența contabilă și fiscală a societății SC A.C. SRL cu scopul de a se

diminua impozite și taxe datorate bugetului de stat, precum și a se ridica sume

de bani din societate sub diverse forme. În urma controlului efectuat s-a

calculat un prejudiciu evaluat în sumă de 611.291 lei.

Prin Încheierea

penală nr. 9 din 21 ianuarie 2013 dată în Dosar nr. 10241/83/2012 sub care s-a

înregistrat rechizitoriul întocmit în Dosar nr. 522/P/2010 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Negrești Oaș, constatând că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 32 C. proc. pen. instanța a dispus conexarea celor două cauze

sub dosar număr de mai sus.

Această stare de fapt

rezultă din probatoriul administrat în cursul procesului penal și anume:

sesizările D.G.F.P. Satu Mare (Dosar urmărire penală nr. 522/P/2010),

procesul-verbal din 18 iunie 2010 încheiat cu ocazia inspecției fiscale de

către D.G.F.P. Satu Mare (Dosar urmărire penală nr. 522/P/2010),

procesul-verbal din 11 iunie 2010 încheiat cu ocazia efectuării unor controale

încheiate la SC V.M. SRL, SC A. SRL În copie (Dosar urmărire penală nr.

522/P/2010), declarația martorului C.P. (Dosar urmărire penală nr. 522/P/2010),

sesizarea Gărzii Financiare și completarea la aceasta (Dosar urmărire penală

nr. 445/P/2011), procesul-verbal din 27 iulie 2011 întocmit de Activitatea de

Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Satu Mare (Dosar urmărire penală nr.

445/P/2011), nota explicativă dată de inculpatul M.V. (Dosar urmărire penală

nr. 445/P/2011), declarațiile martorului Z.R.S. (Dosar urmărire penală nr.

445/P/2011), și declarațiile inculpatului (Dosar urmărire penală nr.

522/P/2010, Dosar urmărire penală nr. 445/P/2011 și dosarul instanței de fond).

Reținând corect

vinovăția inculpatului, instanța a stabilit corect și încadrarea juridică a

faptelor comise de inculpat.

Raportat la toate

probele administrate în cauză rezultă neîndoielnic că inculpatul a înregistrat

în evidențele contabile cheltuieli cu prestări servicii și a dedus TVA în baza

unor facturi emise de trei societăți comerciale SC A. SRL și SC Vetiș SRL și SC

Z.C. SRL Brăila deși între aceste societăți nu au existat operațiuni comerciale,

iar în urma acestor operațiuni fictive s-a diminuat profitul impozabil și TVA

de plată. De asemenea, inculpatul, în urma acestor operațiuni, a ridicat din

societate suma totală de 3.367.838 lei fără a-i putea justifica cu documente

legale. Decontarea facturilor s-a făcut din plăți fictive, singurul scop al

acestor operațiuni fiind ca prin stingerea debitului față de furnizor de către

societatea inculpatului să se justifice sumele ridicate de inculpat din

societate.

Rezultă neechivoc și

faptul că inculpatul a înregistrat debite restante în ceea ce privește

datoriile față de bugetul de stat cu reținere la sursă, aceste restanțe fiind

înregistrate în fișa plătitorului începând cu anul 2009.

Prin urmare, critica

inculpatului de achitare nu poate fi primită, fiind îndeplinite condițiile

tragerii la răspundere penala a inculpatului pentru, săvârșirea infracțiunilor

reținute în sarcina sa.

Referitor la critica

formulată de parchet sub aspectul modului de individualizare a pedepsei

aplicate inculpatului, curtea reține următoarele:

În ce privește

cuantumul pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, Curtea

apreciază că acesta a fost corect stabilit, însă în ce privește modalitatea de

executare, constată că aceasta nu a fost aleasă judicios și că scopul preventiv

educativ al pedepsei nu poate fi atins fără privarea de libertate prin

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere chiar cu impunerea măsurilor

de supraveghere.

Astfel, față de

împrejurările concrete ale faptelor, modul și mijloacele de comitere a

faptelor, pericolul lor social, atitudinea inculpatului în fața organelor de

cercetare penală și a instanței de judecată, cuantumul prejudiciului cauzat

foarte ridicat care până la data pronunțării prezentei decizii nu a fost

recuperat, inculpatul nefăcând niciun demers în acest sens, instanța de fond cu

o prea mare ușurință, analizând prevederile art. 72 C. pen., a dispus ca

executarea pedepsei aplicate să fie suspendată sub supraveghere.

Critica formulată de

Parchet a fost apreciată ca întemeiată sub aspectul modalității de executare a

pedepsei aplicate inculpatului, în cazul dat, scopul educativ preventiv putând

fi atins doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate în cuantumul

stabilit de prima instanță care să fie de natură a-i atrage inculpatului

atenția asupra caracterului antisocial al faptelor sale și să-1 determine pe

viitor să se abțină de la astfel de fapte.

Instanța de apel a

constatat că hotărârea atacată este și nelegală, apelul Parchetului fiind admis

și sub următorul aspect:

Potrivit art. 13 din

Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de

condamnare pentru vreuna din infracțiunile prevăzute de prezenta lege, instanța

va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului

hotărârii judecătorești definitive.

Conform alin. (2) al

aceluiași articol, la primirea dispozitivului hotărârii definitive de

condamnare, Oficiul Național al Registrului Comerțului va face mențiunile

corespunzătoare în registrul comerțului.

Norma legală invocată

instituie obligația instanței investită cu soluționarea cauzei de a dispune

comunicarea hotărârii de condamnare dacă inculpatul a săvârșit una din

infracțiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005 Oficiului Național al Registrului

Comerțului pentru ca acesta să facă mențiunile corespunzătoare în Registrul

Comerțului, asupra acestei obligativități ce include o dispoziție a instanței,

aceasta fiind obligată să dispună prin hotărâre.

În speță, câtă vreme

inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

9 alin. (1) lit. c) și art. 6 din Legea nr. 241/2005, potrivit textului de lege

amintit mai sus, instanța de fond trebuia să dispună la rămânerea definitivă a

hotărârii de condamnare comunicarea unei copii a dispozitivului hotărârii

Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunilor

corespunzătoare în Registrul Comerțului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul M.V. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând în drept cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 12 teza I, 18 teza a II-a și 14 din C. proc. pen. anterior.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, inculpatul a arătat că nu se face vinovat de infracțiunile

reținute în sarcina sa întrucât lucrările înscrise în contracte au fost

executare și sumele ridicate din contabilitatea firmei SC G.C. SRL au fost

plătite cu titlu de preț administratorului S.A., pe timpul cât a fot

administrator la SC M.G.C. SRL, SC V.M. SRL a emis doar două facturi, celelalte

fiind admise în perioada de insolvență, pentru infracțiunile reținute în

sarcina inculpatului s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, fără

a se reține forma continuată prevăzută de art. 41 C. pen. anterior, pentru

unele dintre actele materiale reținute fiind împlinit termenul de prescripție

prevăzut de art. 124, infracțiune prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 se

săvârșește numai cu intenție și cum neplata sumelor reprezentând contribuții cu

reținere la sursă s-a făcut din lipsa disponibilului bănesc, nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii și a cerut reindividualizarea pedepsei

atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.

Examinând recursul

declarat de inculpatul M.V. în raport de motivele de casare invocate și cu

prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Decizia recurată a

fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

la 9 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a

Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 decembrie 2013, situație în care

acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. anterior, care este legea procesual penală aplicabilă

recursului de față, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a

finalității restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei

căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate);

Înalta Curte constată

că în conformitate cu dispozițiile art. 385

10

C. proc. pen.

anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se

depun la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de

judecată sub sancțiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în

considerare din oficiu. De asemenea, reține că pct. 12 al art. 385

9

alin. (2) C. proc. pen. anterior, invocat de recurentul inculpat, nu se numără

printre cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu, în dispozițiile

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior fiind enumerate doar

cazurile prevăzute în alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 și 14 și cel de la pct. 15,

cu mențiunea că acesta se ia în considerare din oficiu numai când a influențat

asupra hotărârii în defavoarea inculpatului și prin urmare, motivele de recurs

formulate de inculpat ar fi trebuit depuse la dosarul cauzei cu 5 zile înainte

de primul termen de judecată, respectiv până la de data de 16 aprilie 2014, în

condițiile în care primul termen a fost stabilit în cauză la data de 22 aprilie

2014 (dosar recurs). Cum motivele de recurs au fost depuse în scris la dosarul

cauzei la data de 2 iunie 2014, acest caz de casare nu poate fi luat în

considerare din oficiu astfel încât Înalta Curte nu va proceda la analizarea elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Cu privire la

cazurile de casare întemeiate pe dispozițiile pct. 10 și 18 teza a II-a ale

art. 385

9

alin. (2) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că

acestea au fost abrogate odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 și,

privind chestiuni care țin de fondul cauzei, nu pot fi încadrate în cazul de

casare prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

alin. (2) C.

proc. pen. anterior, motiv pentru care nu mai pot face obiectul examinării

instanței de control judiciar.

În ceea ce privește

motivele de recurs privind greșita individualizare a pedepsei și a modalității

de executare a acesteia, Înalta Curte constată că pct. 14 al art. 385

9

alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost modificat prin Legea nr. 2/2013,

stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când: s-au aplicat

pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se așadar un

caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia hotărârii

atacate sub aspectul individualizării pedepsei și a modalității de executare,

nu mai poate fi examinată în recurs,

Examinând recursul

declarat de inculpat în raport cu prevederile art. 5 C. pen. privind aplicarea

legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte

constată că de la data pronunțării deciziei în apel, 9 decembrie 2013 și până

la soluționarea recursului, 30 iunie 2014, a intrat în vigoare Legea nr.

286/2009 privind Codul penal. Potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la

săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit

una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. Pentru a

determina legea penală incidență se impune a se analiza dacă fapta mai este

incriminată de legea penală nouă și dacă aceasta poate retroactiva, în sensul

că este mai favorabilă inculpatului, în ansamblul său, având în dispozițiile

Deciziei nr. 5 din 26 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin

care se statuează că în aplicarea art. 5 C. pen. se are în vedere criteriul

aprecierii globale a legii penale mai favorabile.

Înalta Curte constată

cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului, art. 9 lit. c) din

Legea nr. 241/2005 nu a suferit nici o modificare, că limitele pedepselor

prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 au fost majorate (de la 1 la 3 ani

la 1 la 6 ani) și că dispozițiile art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 nu au

fost, dezincriminate, ci infracțiunea este prevăzută de dispozițiile art. 272

lit. c) din Legea nr. 31/1990, având conținut legal similar, însă cu o limită

minimă de pedeapsă mai mică (6 luni în loc de 1 an).

Având în vedere

mecanismul de stabilire a pedepsei în cazul concursului de infracțiuni, atât

sub Codul penal anterior, cât și sub noul C. pen., Înalta Curte constată că

Codul penal anterior este mai favorabil inculpatului sub aspectul pedepsei ce

poată fi aplicată recurentului, acesta fiind condamnat de către instanța de

apel la o pedeapsă rezultantă de 3 ani. Potrivit art. 39 C. pen., în raport de

pluralitatea de infracțiuni, s-ar ajunge la o pedeapsă semnificativ mai mare,

noua reglementare prevăzând aplicarea unui spor fix obligatoriu, față de C.

pen. anterior care prevedea doar un spor facultative care, de altfel, nici nu a

fost aplicat, instanțele inferioare limitându-se în stabilirea pedepsei

rezultante la pedeapsa cea mai grea.

În consecință, pentru

motivele arătate, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul M.V. împotriva Deciziei penale nr. l46/A/2013 din 9 decembrie

2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 800

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva Deciziei penale nr.

l46/A/2013 din 9 decembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei,

se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 30 iunie 2014.

Procesat de GGC - CL