ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1929/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1929/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 326 din 25 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul

Dâmbovița, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41

alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.M.,

la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a

II-

a, b) și c) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., a

fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-

a, b) și c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu art. 41

alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. inculpatul a mai fost condamnat la

pedeapsa de 3 luni închisoare. În baza art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C.

pen. au fost contopite pedepsele stabilite, dispunându-se ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-

a, b) și c) C. pen. În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-

a,

b) și c) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei.în baza art. 82 C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani,

compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care s-a adăugat

intervalul de 2 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C. pen. În

baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-

a, b) și c) C. pen. În baza art. 348 C.

proc. pen. au fost desființate borderourile de achiziție din 23 iunie 2008, din

24 iunie 2008, din 26 iunie 2008, din 26 iunie 2008, din 30 iunie 2008, din 26

iunie 2008,din 26 iunie 2008, din 27 iunie 2008, din 30 iunie 2008, din 1 iulie

2008, din 2 iulie 2008, emise de către SC M.A.P. SRL Târgoviște. În baza art. 4

din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C.

pen., a fost condamnat inculpatul L.R.D., la 6 luni închisoare.în baza art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat

același inculpat la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-

a,

b) și c) C. pen.

În

baza art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. au fost

contopite pedepsele stabilite, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-

a,

b) și c) C. pen..în baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă

accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-

a, b) și c) C. pen. În baza art. 13,

14, 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către

partea civilă A.N.A.F. București, inculpatul V.M. fiind obligat la plata sumei

de 144.907 RON, reprezentând impozit pe profit și 169.817,11 RON, reprezentând

TVA, la care s-au adăugat obligațiile fiscale accesorii calculate până la data

acoperirii integrale a prejudiciului, precum și pe inculpatul L.R.D. la plata

sumei de 184.707 RON reprezentând TVA, la care s-au adăugat obligațiile fiscale

accesorii calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că inculpatul V.M., în calitate de administrator al SC

M.A.P. SRL, în anul 2008 a achiziționat cereale pentru care a întocmit mai

multe borderouri de achiziție false în care a menționat persoane din diverse

localități din țară, persoane care în urma verificărilor efectuate a rezultat

că nu există iar pe de altă parte, a derulat mai multe operațiuni comerciale pe

care nu Ie-a evidențiat în

contabilitatea

societății sale obținând venituri pe care nu Ie-a evidențiat sustrăgându-se

astfel de la plata taxelor și impozitelor către stat. Existența faptelor și vinovăția

inculpatului V.M. s-au apreciat că rezultă din următoarele probatorii: Nota de

constatare din 23 septembrie 2008 întocmită de Garda Financiară Dâmbovița (d.u.p.)

conform căreia în cursul lunii iunie 2008 SC M.A.P. SRL, administrată de

inculpat în perioada

26

mai

2008-10

iulie 2008 așa cum rezulta din relațiile de la O.R.C. Dâmbovița (dosar

instanța) a achiziționat cantitatea de 22.500 kg porumb boabe, 34.560 kg orz

furajer și 616.163 semințe rapiță în valoare de 905.669 RON; Borderourile de

achiziție cuprinzând date false, prezentate ca documente de proveniență a

cerealelor mai sus amintite. Datele false din aceste borderouri se precizează

că rezultă din adresa din 20 septembrie 2008 emisă de Primăria com. C., jud. Argeș

(d.u.p.), adresa din 20 august 2008 emisa de Primăria com. A., jud. Argeș

(d.u.p.), adresa din 28 august 2008 emisa de Primăria Topoloveni (d.u.p.),

adresa din 11 august 2008 emisa de Primăria com. Moraresti (d.u.p.), adresa din

22 august 2008 emisa de Primăria com. R., jud. Olt (d.u.p.) și adresa din 26

august 2008 emisa de primăria com. Suseni (d.u.p.). Aceste adrese ale

primăriilor stabilesc că persoane înscrise în borderourile de achiziție de

cereale nu figurează pe raza acestor unități administrativ-teritoriale. Pe baza

acestor acte false, s-a reținut că s-au înscris în contabilitate cheltuieli

nedeductibile nereale, cu consecința diminuării venitului net și implicit, a

diminuării obligațiilor fiscale către stat.în acest fel se arată că inculpatul

s-a sustras de la plata impozitului pe profit în suma de 144.907 RON, situație

care rezultă și din nota de constatare a Gărzii Financiare mai sus menționată

dar și din declarația dată de inculpat în fața instanței în care recunoaște ca

nu a plătit acest impozit deoarece plata se făcea trimestrial iar el a vândut

firma după două luni și jumătate de la achiziția cerealelor. Referitor la

această susținere instanța de fond precizează că inculpatul nu a făcut-o și în

faza urmăririi penale, unde nu a făcut vorbire despre această împrejurare. Aceste

declarații oscilante s-au apreciat că au fost date cu intenția vădită de a nu

fi învinovățit.

Faptele,așa cum au fost descrise,s-au apreciat

că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub

semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., inculpatul întocmind în

fals respectivele borderouri în scopul

producerii de consecințe juridice, mai precis în scopul sustragerii de la plata

obligațiilor fiscale către stat dar și elementele constitutive ale infracțiunii

de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c) C. proc. pen., care a constat în evidențierea

în actele contabile a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea

altor operațiuni fictive,de asemenea în scopul sustragerii de la plata obligațiilor

fiscale.mai precis de la plata impozitului pe profit în cuantum de 144.907 RON.

Totodată, în aceeași calitate de administrator al SC M.A.P. SRL și în aceeași perioada

iunie 2008 inculpatul V.M. a comercializat către SC T.G.I. SRL Pitești, SC B.T.

SRL Slobozia, SC G.I. SRL Slobozia și SC A.O.S. SRL Slobozia, pe baza unor facturi

fiscale existente la d.u.p. (facturi pe care în declarația dată la instanță recunoaște

că Ie-a întocmit și semnat), cantitatea de 74.600 kg porumb boabe, 64.210 kg orz

și 491.869 kg rapiță, realizând venituri în valoare de 913.631,36 RON, pe care însă

nu Ie-a înregistrat în evidența contabilă. în acest mod, inculpatul s-a sustras

de la plata TVA-ului în suma de 145.873,91 RON. Deși inculpatul a declarat în fata

instanței că a înregistrat în evidența contabilă a SC M.A.P. SRL vânzările de cereale,

acest aspect se arată că este infirmat de nota de constatare din 23 septembrie 2008

întocmită de Garda Financiară Dâmbovița. Același inculpat, în perioada 17 iunie

2008-27 iunie 2008, în calitate de administrator al SC M.A.P. SRL, a achiziționat

129 tone de ciment de la SC L. SRL Silistra din Bulgaria în valoare de 12.384 euro,

pe baza de facturi fiscale și scrisori de transport aferente (d.u.p.), reprezentând

achiziții intracomunitare. Aceste mărfuri Ie-a livrat la rândul său către SC T.G.I.

SRL Pitești, SC M.C. SRL Leordeni și SC S.I. SRL Târgoviște, facturile fiscale în

acest sens aflându-se depuse la d.u.p.

Prin comercializarea cantității de ciment

sus-menționate SC M.A.P. SRL a realizat venituri în suma de 65.145,77 RON, pentru

care avea obligația să calculeze, evidențieze și să vireze TVA în suma de 10.401

RON. Inculpatul a recunoscut în faza de judecată că nu a înregistrat în evidența

contabilă achiziționarea de ciment, motivând că nu a putut-o face întrucât actele

firmei îi fuseseră reținute anterior de Garda Financiară. Această susținere s-a

apreciat că este în contradicție cu cele declarate la urmărirea penală (d.u.p.)

unde inculpatul a arătat că pentru toate operațiunile comerciale desfășurate de

firma sa pe perioada în care a administrat-o a pus la dispoziția contabilului actele

pentru a fi evidențiate în contabilitate. Acesta din urmă însoțindu-l și la sediul

Gărzii Financiare, având asupra sa documentele contabile necesare, cu excepția registrului

de casă. Prin nota explicativă dată de inculpat (d.u.p.) se arată că la momentul

prezentării sale la sediul organului de control, 3 iulie 2008, acesta a invocat

faptul că nu a avut timp să-și angajeze contabil, dată fiind perioada scurtă de

numai 30 de zile în care firma funcționa, ridicarea documentelor privind activitatea

SC M.A.P. SRL făcându-se de către Garda Financiara Dâmbovița pe baza de

proces-verbal tot la 3 iulie 2008 (d.u.p.). Potrivit notei de constatare din 23

septembrie 2008 întocmită de Garda Financiara Dâmbovița care se coroborează cu adresa

din 12 septembrie 2008 emisa de SC T.A.I. SRL și cu facturile fiscale aferente (d.u.p.),

livrarea de ciment din Bulgaria a continuat și în luna iulie, însă în lipsa documentelor

de evidenta contabilă. Această operație inculpatul V.M. a recunoscut-o în declarația

data în faza de urmărire penală, unde a susținut că a vândut în țară tot cimentul

achiziționat din Bulgaria (d.u.p.).

Garda Financiară a procedat la estimarea

veniturilor obținute din respectiva vânzare, acestea fiind apreciate la suma de

84.840 RON. Prin neînregistrarea în contabilitate a acestei sume s-a apreciat că

SC M.A.P. SRL s-a sustras de la plata TVA în suma de 13.545 RON. Fapta, așa cum

a fost descrisă, constând în omisiunea, în tot a evidențierii, în actele contabile

ale SC M.A.P. SRL a veniturilor realizate din comercializarea de ciment în cantitate

de 129 tone și de cereale în cantitate de 74.00 kg porumb boabe, 64.210 kg orz și

491.869 kg rapiță, venituri în cuantum total de 1.063.617,13 RON (65.145,77 RON

și 84.840 RON obținuți din vânzarea de ciment respectiv 913.631,36 RON din cea de

cereale) în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale mai exact

de la plata de TVA în sumă de 169.817,11 RON (din care 10.401 RON și 13.545 RON

prin neînregistrarea vânzării de ciment iar 145.873,91 RON prin neînregistrarea

vânzării de cereale), s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de evaziune fiscala prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, comisă în forma

continuata.

La individualizarea pedepselor ce i-au

fost aplicate inculpatului instanța de fond a avut în vedere conform art. 72 C.

pen., numărul mare de fapte săvârșite, urmarea produsă care a constat în prejudicierea

bugetului consolidat al statului cu o sumă consistentă, persoana făptuitorului,

aflat la primul contact cu legea penală.în această situație, s-a apreciat că pot

fi aplicate pedepse cu închisoarea în cuantumul minim prevăzut de lege.

De asemenea, s-a apreciat că sunt îndeplinite

condițiile cerute de art. 81 C. pen., pentru suspendarea condiționată a executării

acesteia, respectiv cuantumul pedepsei, lipsa condamnării anterioare și faptul că

scopul sau poate fi atins fără executare efectiva.

Pentru un tratament penal complet s-a apreciat

că se impune aplicarea și a dispozițiilor art. 65 și 71 rap. la art. 64 lit. a)

teza a

II-a

, b) și c) C. pen. cu referire la interzicerea

drepturilor electorale inculpatului precum și dreptului de a desfășura activitatea

de administrator de care s-a folosit pentru comiterea infracțiunilor pe o perioadă

de 1 an, cu titlu de pedeapsă complementară aplicată pentru infracțiunile de evaziune

dar și cu titlu de pedeapsă accesorie. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării executării pedepsei s-a apreciat că se impune și suspendarea executării

pedepselor accesorii. Totodată, față de dispozițiile art. 348 C. proc. pen. s-a

dispus desființarea borderourilor de achiziție false întocmite de inculpatul V.M.,

respectiv: din 23 iunie 2008, din 23 iunie 2008, din 24 iunie 2008, din 26

iunie 2008, din 26 iunie 2008, din 30 iunie 2008, din 26 iunie 2008, din 26

iunie 200 8, din 27 iunie 2008, din 30 iunie 2008, din 1 iulie 2008, din 2

iulie 2008, emise de către SC M.A.P. SRL Târgoviște (d.u.p.) în ceea ce-l privește

pe inculpatul L.R.D. s-a reținut că acesta, în calitate de administrator al SC

M.A.P. SRL Târgoviște, fiind invitat de trei ori la sediul Gărzii Financiare Dâmbovița

cu documentele contabile pentru control, nu s-a prezentat în vederea controlului

și a comercializat în perioada septembrie-octombrie 2008, oțel beton și plasă din

sârmă zincată fără a înregistra veniturile obținute în contabilitate, sustrăgându-se

astfel de la plata TVA-ului către stat. Existența faptelor și vinovăția inculpatului,

s-a apreciat că rezultă prin recunoașterea inculpatului făcută în cuprinsul declarației

date în instanță unde a menționat că nu s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare

Dâmbovița, deși a avut cunoștință despre invitațiile emise de organul de control.în

ceea ce privește fapta de evaziune fiscala, constând în neînregistrarea în contabilitatea

SC M.A.P. SRL a veniturilor în suma de 1.156.847,79 RON obținute din comercializarea

către SC F.C. SRL Satu Mare de otel beton și plasa de sarma zincata în baza a patru

facturi fiscale (din 4 septembrie 2008, din 6 octombrie 2008, din 9 octombrie 2008

și din 17 octombrie 2008), aceasta nu a fost recunoscută. S-a arătat că inculpatul

a susținut că a dobândit calitatea de administrator al SC M.A.P. SRL doar scriptic,

în schimbul sumei de 100 euro, în fapt neavând la dispoziție documentele și ștampila

firmei și neefectuând acte comerciale în această calitate. Totodată, inculpatul

nu a recunoscut că îi aparține semnătura de pe facturile sus-menționate. A mai menționat

instanța de fond că prin aceste susțineri, inculpatul a încercat să acrediteze ideea

că a fost indus în eroare de o persoană al cărui nume nu-l poate preciza, dar îl

știe ca și „D.", care l-ar fi însoțit la notariat, la D.G.F.P. și la O.R.C.,

unde a semnat toate documentele necesare pentru a dobândi calitatea de administrator.

în faza de urmărire penală inculpatul a susținut că la semnarea actelor a fost prezent

și A.M., administratorul precedent (declarație d.u.p.) pentru ca la instanță să

declare că acesta din urmă nu a fost de față. Tot în declarația dată în cursul judecății

inculpatul a arătat că despre înțelegerea intervenită între el și numitul „D.",

privind modul în care a dobândit calitatea de administrator, nu mai știa nimeni,

că nu și-a dat seama inițial de consecințele ce decurg din acest act, dar când Ie-a

înțeles nu a denunțat fapta organelor de poliție, pentru că nu a avut timp. A considerat

instanța de fond că această inducere în eroare a cărei victimă pretinde că a fost

inculpatul nu poate fi reținută deoarece nu este credibilă afirmația conform căreia

despre înțelegerea cu numitul „D." că el va deveni administrator nu mai știa

nimeni. Pe de altă parte s-a reținut din relațiile înaintate de O.R.C. că inculpatul

L.R.D. a dobândit calitatea asociat unic și administrator al SC M.A.P. SRL de la

A.M., cel care a fost administratorul anterior al acestei societăți.în ceea ce privește

semnăturile de pe cele patru facturi fiscale (d.u.p.), dar și de pe chitanța

din 6 octombrie 2008, la o analiză comparativă cu ochiul liber s-a apreciat de către

instanța de fond că acestea prezintă asemănări evidente cu semnătura de pe declarațiile

date în ambele faze procesuale de inculpatul L.R.D. După audiere, s-a precizat că

inculpatul nu s-a mai prezentat în instanță pentru a propune probe în apărare, astfel

încât nu s-a apreciat ca întemeiată efectuarea unei expertize grafoscopice,care

să dovedească susținerile inculpatului. Ca urmare, s-a considerat că respectivele

facturi coroborate cu nota de constatare din 21 mai 2009 întocmită de Garda Financiara

Dâmbovița (d.u.p.) probează faptele inculpatului L.R.D. constând în omisiunea, în

tot a evidențierii, în actele contabile ale SC M.A.P. SRL a veniturilor realizate

din comercializarea de oțel beton și plasă sârmă zincata către SC F.C. SRL Satu

Mare, venituri estimate, în lipsa documentelor de evidență primară și contabilă,

la suma de 1.156.847,79 RON, prejudiciul cauzat în acest mod bugetului de stat fiind

de 184.702 RON reprezentând TVA. Faptele, așa cum au fost expuse, s-a apreciat că

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de refuz nejustificat de a

prezenta organelor competente documente necesare în scopul împiedicării verificărilor

financiare, prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 și de evaziune fiscala prev.

de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cea din urma comisa în forma continuata,

ceea ce va atrage condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea în cuantumul

minim prevăzut de lege, cu executarea efectivă a rezultantei.

La individualizarea pedepselor s-au avut

în vedere conform art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptelor,urmarea

produsă de una dintre ele, constând în prejudicierea bugetului consolidat al statului

cu o sumă mai mică decât cea provocată de coinculpatul V.M. dar și persoana inculpatului

L.R.D., care este recidivist, primul termen constituindu-l condamnarea de 3 ani

închisoare aplicata prin sentința penală nr. 902/2000 a Judecătoriei sector 5 București,

pedeapsa din executarea căreia a fost liberat condiționat prin sentința penală

nr. 2320/2003 a Judecătoriei sector 4 București, cu un rest de 220 zile. De asemenea,

s-a apreciat că se impune aplicarea și a dispozițiilor art. 65 și 71 rap. la

art. 64 lit. a) teza a

II-a,

b) și c) C. pen. cu referire

la interzicerea drepturilor electorale inculpatului precum și dreptului de a desfășura

activitatea de administrator de care s-a folosit pentru comiterea infracțiunilor

pe o perioada de 1 an, ca pedepse complementare aplicate pentru infracțiunea de

evaziune fiscală dar și ca pedepse accesorii.

În

ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond

a constatat că A.N.A.F. s-a constituit parte civila cu suma de 1.209.229 RON, la

care se adăuga obligațiile fiscale accesorii calculate pana la data acoperirii integrale

a prejudiciului, dar fără a preciza care ar fi cuantumul prejudiciului produs de

inculpatul V.M. și care cel produs de inculpatul L.R.D. Pentru a da naștere unor

pretenții reale, s-a apreciat de către instanța de fond că partea civila avea obligația

sa dovedească existenta acestui prejudiciu, dar nu așa cum a fost solicitat, ci

defalcat pentru fiecare dintre inculpați dar și sa probeze îndeplinirea integrala

a condițiilor răspunderii civile delictuale pentru suma solicitata.

Cum prejudiciul cauzat de fiecare inculpat

nu a fost determinat de partea civila în mod cert și cum nici în faza de urmărire

penala, dar nici în cea de judecata aceasta nu a depus raporturi de inspecție fiscala

și declarație de impunere, limitându-se doar ca în faza de urmărire penala să înainteze

procesele-verbale din data de 19 mai 2009 (d.u.p.) vizând activitatea inculpatului

V.M. și cel din 9 iunie 2009 privind activitatea inculpatului L.R.D. instanța de

fond a apreciat că trebuie să preia suma din nota de constatare întocmita de Garda

Financiara Dâmbovița.

În

consecință, instanța de fond a admis acțiunea civilă numai

în parte, în limita sumelor probate cu notele de constatare depuse în cauza, note

ce au fost analizate pe larg cu ocazia motivării pe latura penala.

Astfel, l-a obligat pe inculpatul V.M.

la plata sumei de 144.907 RON, reprezentând impozit pe profit și 169.817,11 RON,

reprezentând TVA, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii calculate până

la data acoperirii integrale a prejudiciului, precum și pe inculpatul L.R.D. la

plata sumei de 184.707 RON reprezentând TVA, la care se adaugă obligațiile fiscale

accesorii calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului. Totodată,

având în vedere dispozițiile art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a apreciat că se

impune comunicarea copiei dispozitivului hotărârii de condamnare O.R.C., la data

rămânerii definitive a acesteia.

Împotriva acestei soluții au declarat apel

inculpații V.M. și L.R.D. precum și partea civilă Ministerul Finanțelor prin A.N.A.F.-D.G.F.P.

Dâmbovița.

Inculpatul V.M. deși a declarat această

cale de atac, anterior termenului din 5 decembrie 2012, a depus la dosar prin poștă

un înscris prin care preciza că renunță la această cale de atac. Acest înscris nu

a fost depus în formă autentică iar după depunerea lui, acest apelant nu s-a prezentat

în fața instanței pentru a confirma că dorește să își retragă această cale de atac.

Datorită acestor aspecte instanța de apel

nu a putut lua act de retragerea acestei căi de atac din partea inculpatului V.M.,

motiv pentru care a analizat-o în temeiul art. 371 C. proc. pen.

Celălalt inculpat L.R.D. în motivarea căii

sale de atac a reluat aceleași susțineri pe care Ie-a formulat în fața instanței

de fond, precizând că nu se face vinovat de comiterea nici unei infracțiuni, el

neefectuând nici o operațiune comercială. A mai reluat și apărarea conform căreia

a fost de acord să devină administrator doar scriptic la SC M.A.P. SRL în schimbul

unei sume de 100 euro, ce i-a fost înmânat de un anume „D.", fără a avea cunoștință

obiectul de activitate al acestei societăți.

Partea civilă Ministerul Finanțelor prin

A.N.A.F.-D.G.F.P. Dâmbovița în motivarea căii sale de atac a solicitat ca inculpații

să fie obligați la plata sumei de 1.209.299 RON la care se adaugă obligații fiscale

accesorii până la data acoperirii integrale a prejudiciului.

Examinând aceste căi de atac, prin prisma

actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate dar și din oficiu așa cum

prevede art. 371 C. proc. pen., Curtea a considerat că numai apelul părții civile

este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate în motivele de apel,

așa cum se va arăta în continuare:

Din notele de constatare întocmite de către

Garda Financiară, facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, toate enumerate mai

sus, cât și din declarațiile inculpaților, Curtea a considerat că instanța de fond

a reținut situația de fapt așa cum aceasta s-a derulat în realitate.

Pe scurt, s-a constatat că în anul 2008

inculpatul V.M. în calitate de administrator al SC M.A.P. SRL a achiziționat cereale

pentru care a întocmit mai multe borderouri de achiziție false, pe care nu Ie-a

evidențiat în contabilitatea societății, sustrăgându-se astfel de la plata taxelor

și impozitelor către stat. Activitatea de falsificare a acestor borderouri a avut

ca obiect înscrierea în aceste acte sub semnătură privată a unor persoane fictive

(în urma cercetărilor efectuate în cauză s-a constatat că numele inserate nu existau

în realitate), din diverse localități din țară.

În

declarațiile date inculpatul a recunoscut că a întocmit în

modalitatea de mai sus aceste borderouri aflate la d.u.p. Pe de altă parte, instanța

de apel a observat că acest inculpat a depus la dosar o cerere prin care a precizat

că înțelege să renunțe la această cale de atac, situație care poate fi considerată

cu o recunoaștere implicită a întregii activități infracționale ce a fost stabilită

prin sentința apelată.

Probele administrate până în prezent au

condus instanța de apel la concluzia că inculpatul L.R.D. prin activitatea pe care

a depus-o în calitate de administrator al SC M.A.P. SRL a achiziționat în numele

acestei societăți oțel beton și plasă de sârmă zincată în baza a patru facturi fiscale

din 4 septembrie 2008, din 6 octombrie 2008, din 9 octombrie 2008 și din 17

octombrie 2008, bunuri care la rândul lor au fost vândute către SC F.C. SRL Satu

Mare. Aceste facturi fiscale nu au fost înregistrate în contabilitatea SC

M.A.P. SRL rezultând astfel, în mod evident, diminuarea impozitelor și taxelor ce

trebuiau plătite către bugetul consolidat al statului.în ceea ce privește această

activitate, inculpatul a declarat că ar fi fost administrator doar scriptic,calitate

pe care de altfel ar fi dobândit-o în schimbul sumei de 100 euro de la un anume

„D.". Despre această persoană a afirmat inculpatul că l-ar fi condus la O.R.C.

cât și la notariat unde ar fi semnat diverse acte. Raportat la probele administrate

în cauză și instanța de apel aapreciat că această apărare nu poate fi primită pentru

că este greu de presupus că o persoană în vârstă de aproximativ 45 ani poate semna

anumite înscrisuri fără să ia la cunoștință consecințele faptelor sale. Aceste înscrisuri

sunt atât cele care au fost necesare dobândiri calității de administrator de către

acest inculpat dar și facturile fiscale la care s-a făcut trimitere anterior, pe

care de asemenea apare semnătura acestui inculpat.

Un alt element care a condus instanța de

apel la concluzia că aceste susțineri ale inculpatului nu sunt plauzibile este acela

că L.R.D. nu a indicat persoana care l-ar fi determinat să semneze toate aceste

înscrisuri și, în special, persoana care a utilizat facturile fiscale despre care

s-a făcut vorbire mai sus.

Pe de altă parte, dacă acest inculpat nu

ar fi avut nici o vină în aceea că în evidențele contabile ale SC M.A.P. SRL nu

au fost înregistrate toate facturile prin care au fost achiziționate bunuri care

ulterior au fost revândute,acesta s-ar fi prezentat la sediul Gărzii Financiare

Dâmbovița cu documentele contabile pentru control.

Așa cum a precizat și instanța de fond,

semnăturile acestui inculpat de pe declarațiile date până în prezent se constată

că sunt aproape identice cu cele de pe facturile despre care s-a făcut vorbire mai

sus, la o simplă privire cu ochiul liber. Această constatare este în contradicție

cu susținerile inculpatului care afirmă că nu el a semnat acele facturi. Fiind conștient

de faptul că evidențele contabile ale acestei societăți nu corespundeau realității

inculpatul L.R.D. a refuzat să se prezinte la sediul Gărzii Financiare Dâmbovița

deși a fost invitat de trei ori. S-a observat din fișa de cazier judiciare (d.u.p.)

că inculpatul L.R.D. a mai fost anterior condamnat pentru comiterea de infracțiuni,una

dintre aceste condamnări dispunându-se pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune.

Din aceste condamnări s-a putut extrage concluzia că inculpatul este o persoană

cu înclinații pentru comiterea de fapte penale, chiar și în modalitatea celor reținute

în sarcina sa în speța de față. Aceste considerente, coroborate cu celelalte expuse

de către instanța de fond, au condus și instanța de apel la concluzia că inculpatul

L.R.D. se face vinovat prin modalitatea intenției directe pentru comiterea infracțiunilor

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 4 din Legea nr. 241/2005.în ceea ce privește pedepsele

aplicate, instanța de apel a apreciat că acestea au fost corect individualizate

prin raportare la toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., atât atunci când instanța

de fond a dispus asupra cuantumului acestora dar și asupra modalității de executare.

Referitor la acest ultim aspect, s-a reținut

că este evident faptul că instanța de fond a ținut cont de antecedentele penale

ale fiecărui inculpat, V.M. nefiind cunoscut cu astfel de antecedente iar L.R.D.

fiind recidivist,în modalitatea postexecutorie a acestei stări de agravare a pedepsei.

Partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmbovița

a solicitat obligarea în solidar a celor doi inculpați la plata unei sume de 1.209.229

RON.

Fiind solicitate amănunte cu privire la

această sumă partea civilă a depus la dosarul cauzei adresa din 09 ianuarie 2013

(dosar apel) prin care a precizat că această sumă reprezintă impozit pe profit în

cuantum de 442.452 RON, majorări impozit profit 103.526 RON, TVA 525.411 RON, majorări

TVA 122.937 RON și amenzi în valoare de 14.903 RON. Având în vedere această adresă

și adresa de constituire de parte civilă care are practic același conținut cu motivele

de apel și instanța de apel, ca și cea de fond, a constatat că funcționarii părții

civile nu s-au interesat de situația de fapt și infracțiunile pentru cei doi inculpați

au fost trimiși în judecată în nici una dintre cele trei faze ale procesului penal

pe care Ie-a parcurs speța de față.în cazul în care lucrătorii acestei instituții

ar fi depus diligente să afle obiectul prezentei spețe, constituirea de parte civilă

ar fi trebuit să fie efectuată separat pentru fiecare inculpat, având în vedere

că aceștia răspund pentru perioade infracționale diferite, V.M. pentru luna iunie

2008 iar L.R.D. septembrie-octombrie 2008, activitatea lor infracțională neintersectându-se

nici un moment, pentru a putea fi obligați în solidar. Ca urmare a acestor constatări,

Curtea a apreciat că modul în care instanța de fond i-a obligat pe cei doi inculpați

cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă este corectă și se bazează pe

probele administrate în cauză. Analizând din oficiu însă apelul părții civile, instanța

de apel a constatat că

art.

11

din Legea nr. 241/2005

precizează că în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune din această lege luarea

măsurilor asigurătorii este obligatorie. Această solicitare nu a fost formulată

prin motivele de apel de către partea civilă însă s-a constatat că a fost solicitată

prin cererea de constituire de parte civilă la instanța de fond. Deși exista o asemenea

dispoziție în actul normativ mai sus menționat, instanța de apel a constatat că

organele judiciare care au efectuat cercetări în cauză anterior fazei de apel a

acestui proces penal nu au depus diligente pentru a constata dacă cei doi inculpați

dețin bunuri mobile sau imobile, deși aveau această posibilitate și puteau să o

efectueze pe parcursul unei perioade de timp mai îndelungate. De altfel, nici organele

proprii de executare ale părții civile nu au învederat dacă inculpații dețin sau

nu bunuri mobile sau imobile, cu toate că pot individualiza aceste aspecte mult

mai lesne decât instanțele de judecată. Cu toate acestea însă partea civilă s-a

mărginit numai să efectueze această simplă solicitare prin adresa de constituire

de parte civilă, pe care de altfel nu a mai reluat-o în fața instanței de apel.

Pentru a complini această obligație a instanțelor judiciare, instanța de apel/în

baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul părții civile, a desființat

sentința primei instanțe în latură civilă și pronunțând o nouă hotărâre, în baza

art. 163 C. proc. pen. coroborat cu art. 11 din Legea nr. 241/2005, a dispus instituirea

sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților V.M.

și L.R.D. până la concurența sumelor la care au fost obligați către partea civilă

prin sentința instanței de fond. V.M. fiind obligat la plata sumei totale de 314.724,11

RON iar L.R.D. la suma de 184.707 RON, fiecare și la obligațiile fiscale accesorii.

Această măsură accesorie urmând a fi adusă la îndeplinire de către organele proprii

de executare ale părții civile conform art. 164 alin. (3) C. proc. pen. Au fost

menținute restul dispozițiilor sentinței atacate. Având în vedere aceleași considerente

mai sus expuse, Curtea a respins apelurile celor doi inculpați, ca nefondate, în

temeiul disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

a declarat recurs, partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmbovița.

Prin motivele de recurs depuse în scris

la dosarul cauzei, recurenta critică modul de soluționare a laturii civile a cauzei,

apreciind că prejudiciul produs prin faptele inculpaților nu a fost corect stabilit

de către instanțele anterioare. Recurenta parte civilă reiterează cele invocate

și în apel susținând că inculpații V.M. și L.R.D. trebuiau obligați în solidar la

plata unei sume de 1.209.229 RON.

Prin urmare, recurenta solicită admiterea

recursului, casarea hotărârilor anterioare și obligarea inculpaților V.M. și L.R.D.

în solidar la plata sumei de 1.209.229 RON.

Analizând decizia penală recurată, prin

prisma motivelor invocate cât și din oficiu în limitele cazurilor de casare

prev.de

art. 385

9

C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins

ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Examinând ansamblul probator administrat

în cauza, Înalta Curte constată că întinderea prejudiciului produs prin faptele

comise de către inculpați care a antrenat angajarea răspunderii penale față de aceștia,

a fost corect determinat de către prima instanță și menținut în apel.

Potrivit dispozițiilor art. 62 C.

proc. pen., în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală și instanța

de judecată au îndatorirea să lămurească, pe bază de probe cauza sub toate aspectele.

Înalta Curte reține că în mod corect instanța

de fond a ținut cont la stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin faptele

inculpaților, de suma indicată în adresa de constituire de parte civilă, iar instanța

de apel și de adresa din 09 ianuarie 2013 (dosar apel) prin care s-a precizat că

această sumă reprezintă impozit pe profit în cuantum de 442.452 RON, majorări impozit

profit 103.526 RON, TVA 525.411 RON, majorări TVA 122.937 RON și amenzi în valoare

de 14.903 RON, însă din conținutul ambelor înscrcrisuri rezultă că recurenta parte

civilă nu s-a constituit parte civilă separat pentru fiecare inculpat, având în

vedere că inculpații răspund pentru perioade infracționale diferite, V.M. pentru

luna iunie 2008 iar L.R.D. septembrie-octombrie 2008, activitatea lor infracțională

neintersectându-se nici un moment, pentru a putea fi obligați în solidar.

Astfel că, în mod justificat sub acest

aspect s-a respins apelul părții civile ca nefondat, întrucât în mod corect instanța

de fond a acordat daunele materiale părții civile în limitele pretențiilor formulate

și a perioadei activității infracționale a acestora, obligând fiecare inculpat la

plata acestor despăgubiri civile în raport de prejudicial cauzat prin activitatea

infracțională a fiecăruia.

De asemena Înalta Curte, reține că, partea

civilă nu a depus raporturi de inspecție fiscala și declarație de impunere, limitându-se

doar ca în faza de urmărire penala să înainteze procesele-verbale din data de 19

mai 2009 (d.u.p.) vizând activitatea inculpatului V.M. și cel din 9 iunie 2009 privind

activitatea inculpatului L.R.D. instanța de fond, corect a apreciat că trebuie să

preia suma din nota de constatare întocmita de Garda Financiara Dâmbovița.

Având în vedere că întinderea prejudiciului

cauzat prin infracțiunile comise de către inculpați a fost corect determinată în

considerarea unor probe judicios administrate și evaluate de către instanțele anterioare,iar

perioada activității infracționale a inculpaților a fost diferită neoperând solidaritatea,

Înalta Curte, constatând că decizia recurată este legală și temeinică, nefiind incident

nici unul din cazurile de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen., în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmbovița împotriva deciziei

penale nr. 12 din 25 ianuarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, privind pe intimații inculpați V.M. și L.R.D.

Va obliga recurenta parte civilă la plata

sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

200 RON, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru

intimații inculpați, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmbovița împotriva deciziei penale nr.

12 din 25 ianuarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, privind pe intimații inculpați V.M. și L.R.D.

Obligă

recurenta parte civilă la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor

desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 05 iunie 2013.