ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 689/2016

Decizia nr. 689/2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, la data de 5 februarie 2009, sub nr. 2157/299/2009, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat în contradictoriu cu pârâții E., F., G. și H. să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor din anul 1992 și nulitatea absolută parțială a tranzacției autentificate din 17 octombrie 2002 de B.N.P. I.

Prin sentința civilă nr. 570 din 19 martie 2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâtul H. (decedat) și continuată de moștenitorii acestuia J. și K., privind constatarea nulității parțiale a certificatelor de moștenitor din 02 octombrie 1992, eliberat de Notariatul de Stat sector 1 București și din 14 august 1998, eliberat de Notariatul de Stat sector 1 București, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Totodată, a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâții E., F. și G., privind constatarea nulității parțiale a certificatelor de moștenitor din 02 octombrie 1992 și din 14 august 1998, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost anulat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a tranzacției autentificate din 17 octombrie 2002 de B.N.P. I., ca netimbrat. De asemenea, au fost obligați reclamanții la plata către pârâții F., G. și E. a sumei de 3524.09 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 33 din 29 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de apelanții reclamanți A., B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 570 din 19 martie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți E., F., G., K. și J.

A fost anulată în parte sentința civilă apelată, în sensul că a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților A., B. și C. Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate și a fost stabilit termen pentru evocarea fondului la data de 12 martie 2015.

Prin decizia nr. 127 A din 19 martie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în evocarea fondului, în urma soluționării apelului privind pe apelanții reclamanți A., B., C. și D., în contradictoriu cu intimații pârâți E., F., G., K. și J., a admis în parte cererea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții K. și J., în sensul că a constatat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor din 02 octombrie 1992 emis de Notariatul de Stat sector 1 București în privința cotei de 1/10 din imobilul situat în str. M.E. nr. W actualmente nr. Z, Bușteni, județ Prahova.

Pârâții E., F. și G. au formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 127 A din 19 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul obligării apelanților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faza procesuală a apelului în cuantum de 3.161,83 RON, constând în onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosarul cauzei.

Prin aceeași cerere a solicitat și respingerea cererii apelantei-reclamante D., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și respingerea acțiunii formulată de ceilalți reclamanți, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 296 A din 4 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă în parte cererea de completare a deciziei civile nr. 127 A din 19 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2/2014, cerere formulată de pârâții E., F. și G., în contradictoriu cu apelanții reclamanți A., B., C. și D., intimați pârâți fiind K. și J.

A fost completat dispozitivul deciziei civile nr. 127A din 19 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul că a fost respinsă cererea formulată de pârâții E., F. și G. privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

În cuprinsul deciziei, Curtea de Apel București a reținut că apelul a fost admis, iar ca urmare a evocării fondului în apel, s-a admis în parte cererea reclamaților, împrejurări față de care intimații pârâți au căzut în pretenții, neavând dreptul să pretindă de Ia partea adversă acoperirea prejudiciului cauzat prin suportarea cheltuielilor de judecată.

S-a mai reținut că restituirea cheltuielilor de judecată se fundamentează pe culpa procesuală, iar în stabilirea persoanei care va suporta aceste cheltuieli s-a ținut cont de soluționarea finală a raportului juridic dedus judecății.

Împotriva acestei decizii, pârâții E., F. și G. au formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea caii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată, modificarea în parte a deciziei civile nr. 296 A din 4 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul obligării intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată suportate în faza judecării apelului, în cuantum de 3.161,83 RON.

S-a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat că prin decizia nr. 127 A din 19 martie 2015 a Curții de Apel București, a fost admisă în parte cererea reclamanților, în contradictoriu cu pârâții K. și J. și a fost menținută soluția de respingere a cererii formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâții E., F. și G., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, s-a mai susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut, în cadrul hotărârii recurate, că pârâții E., F. și G. ar fi căzut în pretenții, în condițiile în care capătul de cerere în raport cu care aceștia ar fi avut calitate procesuala pasiva a rămas anulat ca netimbrat, statuandu-se astfel definitiv ca acești pârâți nu au calitate procesuală pasivă.

În consecință, recurenții au arătat că nu au căzut în pretenții față de reclamanți, și mai mult decât atât susțin că aceștia se afla în culpă procesuală prin atragerea neiustificata a lor într-un litigiu în care, după caz, fie reclamanții nu au dus la îndeplinire obligațiile de ordin fiscal presupuse de judecarea cererii, fie recurenții-pârâți nu aveau calitate procesuala pasivă.

Analizând actele dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma motivului de nelegalitate invocat de recurenți, Înalta Curte reține următoarele:

Examinând decizia recurată, prin raportare la motivul de nelegalitate invocat, se constată că susținerile recurenților-pârâți sunt fondate, având în vedere că motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când prin hotărârea recurată s-a produs o încălcare a legii, respectiv dacă soluția este în contradicție cu legea care a fost aplicată raportului juridic dedus judecății și înlăturarea acestei contradicții se impune în raport cu faptele și temeiurile de drept incidente, astfel cum acestea au fost pe deplin stabilite în cauză.

Subsumat acestui motiv de nelegalitate, care vizează cazurile când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenții-pârâți au invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a apreciat în mod eronat că nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată aferente apelului, în raport cu soluțiile pronunțate în cauză.

Înalta Curte, analizând recursul pendinte, apreciază că instanța de apel a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat procesul.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului.

În speță, Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 570 din 19 martie 2013 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, a fost respinsă cererea reclamanților formulata în contradictoriu cu pârâții E., F. și G., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasivă. Această soluție a fost menținută prin decizia nr. 33 din 29 ianuarie 2015 a Curții de Apel București.

În urma reținerii cauzei spre judecare în fond, Curtea de Apel București a pronunțat decizia nr. 127 A din 19 martie 2015 prin care, printre altele, a admis în parte cererea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții K. și J.

Examinând acest recurs prin prisma considerentelor arătate și a textelor de lege incidente, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii, respectiv nu a acordat cheltuielile de judecată recurenților-pârâți, cu toate că prin decizia nr. 127 A din 19 martie 2015 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanți doar în contradictoriu cu pârâții K. și J., soluția de constatare a lipsei calității procesuale pasive a recurenților-pârâți fiind menținută, ceea ce conduce la concluzia că reclamanții care au promovat acțiunea introductivă se află în culpă procesuală față de recurenții-pârâți, fiind ținuți să plătească cheltuielile de judecată solicitate de aceștia.

În consecință, față de soluțiile pronunțate de Tribunalul București și Curtea de Apel București în soluționarea litigiului, Înalta Curte constată că recurenții-pârâți E., F. și G. nu au căzut în pretenții astfel cum în mod greșit a reținut instanța de apel cu ocazia soluționării cererii de completare a deciziei nr. 127 A din 19 martie 2015, astfel încât se impune acordarea cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult cu cât acestea au fost dovedite până la data pronunțării hotărârii instanței de apel, fiind depuse în dosarul curții de apel.

Instanța apreciază că reclamanții se află în culpă procesuală și atunci când cererea de chemare în judecată a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive sau când acțiunea a fost anulată ca netimbrată, recurenții-pârâți fiind atrași în continuare în litigiu până la soluționarea irevocabilă a acestuia. Astfel, aceștia sunt nevoiți să suporte până la final cheltuielile de judecată generate de serviciile avocatului angajat în cauză în vederea formulării apărărilor părților pe care le reprezintă.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în cauză, este întemeiat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., va admite recursul promovat de recurenții-pârâți, va modifica decizia din apel, în sensul că va obliga apelanții-reclamanți să achite intimaților-pârâți F., E. și G. suma de 3161,83 RON cheltuieli de judecată în apel.

În ceea ce privește cererea recurenților-pârâți de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, aceasta urmează a fi respinsă, raportat la dispozițiile art. 281

3

alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții F., E. și G. împotriva deciziei nr. 296 A din 4 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o modifică, în sensul că:

Admite cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 127 A din 19 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și în consecință:

Obligă apelanții-reclamanți A., B., C. și D. să achite intimaților-pârâți F., E. și G. suma de 3161,83 RON cheltuieli de judecată în apel.

Respinge cererea de cheltuieli de judecată a recurenților-pârâți formulată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2016.