ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 515/2016

Decizia nr. 515/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin sentința civilă nr. 917/C din 29 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. x/Il/2012*, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții A. în contradictoriu cu pârâții B. și C. Bihor prin președintele Consiliului Județean; fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat constatarea caracterului nelegal al unei presupuse exproprieri realizate pe sectorul de drum comuna! Padiș - Pietroasa, cuprins între km 19 + 650 m, respectiv km 35 + 100 m, temeiul legal invocat fiind reprezentat de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Reclamantul prin cererea de chemare în judecată recunoaște faptul că, la data achiziționării terenului în anul 2006, exista un drum care secționa terenul cumpărat. Din raportul de expertiză efectuat în cauză reiese faptul că imobilul din C.F. Pietroasa are suprafața de 2.263 mp și este situat în intravilanul com Pietroasa zona Boga. Suprafața ocupată de drumul județean este de 455 mp și are o valoare de 14 euro/mp. Imobilul din C.F. Pietroasa formează proprietatea actuală a reclamantului care l-a dobândit prin sentința civilă nr. 1140/2006 a Judecătoriei Beiuș - fila 30, fără ca această sentință să fie pronunțată în contradictoriu cu B., în atare situație dreptul de proprietate al reclamantului asupra acestui imobil nu este opozabil pârâtei B. Prin H.G.

nr. 970/2002, DJ 763 - DM 76 Sudrigiu Pietroasa dobândit în anul 1972 formează proprietatea Consiliuiui Județean Bihor, conform Legii nr. 82/1998 și H.G. nr. 540/2000 - fila 27. Notarea dreptului de proprietate în cartea funciară nu are efect constitutiv de drepturi ci numai de opozabilitate față de terți, astfel că proprietatea asupra imobilului trebuie analizată prin compararea titlurilor reclamantului și a Consiliului județean Bihor. Titlul pârâtei este anterior celui al reclamantului. Astfel, la data cumpărării reclamantul a cumpărat imobilul de la promitentul vânzător în starea actuală, cu ocuparea suprafeței de 455 mp, pe propriul risc. Eventualele despăgubiri pe care le solicită reclamantul se pot îndrepta împotriva vânzătorului care a vândut un lucru ce îl avea în proprietate.

Lucrările invocate de pârât la DJ 763 Sudrigiu - Pietroasa nu au afectat alte suprafețe din terenul reclamantului în afară de suprafețele cuprinse în Anexa nr. 1 pct. 2 al Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică așa cum atestă raportul de expertiză efectuat în cauză și de nota internă din 25 aprilie 2012 - fila 73. care atestă că la modernizarea DJ 763 Sudrigiu - Pietroasa s-a păstrat traseul actual al drumului forestier existent mergându-se pe elementele minime admise pentru un drum public cu 2 benzi de circulație. Din analiza acesteia reiese că drumul actual are o lățime de 5,5 m, iar potrivit anexei 1 a H.G.

nr. 970/2002 reiese că DJ 763 proprietatea Consiliului județean Bihor din 1972-1977 are o lățime de 6 m În consecință, constatând că prin modernizarea DJ 763 Sudrigiu - Pietroasa, proprietatea reclamantului nu a fost ocupată fața de configurația de ia data dobândirii dreptului de proprietate de către acesta în 2006, martorii audiați arătând că în urma modernizării s-a schimbat diferența de nivel dintre terenul reclamantului și drumul județean, astfel că reclamantul nu mai poate intra cu mașina pe terenul lui, nu că proprietatea acestuia a fost ocupată de lucrările de modernizare realizate. Tot martorul arată că ar fi posibil accesul cu autoturismul ia terenul reclamantului dacă s-ar construi un podeț, nerealizat la data modernizării drumului județean deoarece nu era construită o casă pe acest teren.

În atare situație instanța a constatat că lucrările de modernizare nu au afectat proprietatea reclamantului și au păstrat configurația vechiului drum, iar eventualele dificultăți în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate al reclamantului date de schimbarea diferenței de nivel nu pot forma obiectul unei acțiuni de expropriere ci a unei acțiuni de despăgubiri de drept comun pentru dificultățile întâmpinate de acesta determinate de lucrările de modernizare. Pentru toate aceste motive instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată. Recursul declarat de reclamantul A. împotriva seminței civile nr. 917/C din 29 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, a fost recalificat ca fiind apei prin încheierea din 28 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, iar prin Decizia civilă nr. 33S/A din 05 mai 2015, pronunțată de aceeași instanță, apelul a fost respins ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel, a reținui următoarele; Criticile formulate de reclamant privind faptul că în mod eronat instanța de fond a reținut că este vorba de un imobil regăsit pe DJ 763 - DM 76 Sudrigiu -Pietroasa dobândit în anui 1972 - 1977 proprietatea Consiliului Județean Bihor conform Legii nr. 82/1998 și H.G. nr. 56/2000, câtă vreme obiect al litigiului îl constituie un alt taseu, respectiv sectorul de drum fioga - Padiș la Km 19+650 m până la Km 35 +100 m, atestat prin H.G. nr. 101/2008 privind modificarea anexei nr. 1 Ia H.G. nr. 970/2002 privind atestarea domeniului public al Județului Bihor, ceea ce t-ar conferi dreptul ia piața despăgubirilor. întrucât proprietatea reclamantului nu era parte a domeniului pubiic al C.ui Bihor, anterior H.G.

nr. 101/2008 sunt neîntemeiate. Astfel, este de observat că, în conformitate cu H.G. nr. 970/2002 prin care se atestă domeniul public al Județului Bihor, la pct. 12, (filele 24 - 27 dosarul instanței de fond - primul ciclu procesual) se atestă faptul că DJ 763 Sudrigiu - Pietroasa se află In proprietatea Consiliului Județean Bihor, dobândit în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1998, respectiv H.G. nr. 540/2999. Reclamantul nu contestă taptui că obiect al litigiului este un imobil regăsit pe D.J. 763 - DM 76, ci doar faptul că acesta s-ar afla pe un alt traseu și că abia prin H.G. nr. 191/2008 ce a modificat H.G. nr. 970/2002, s-ar fi atestat că și această porțiune de drum ar aparține domeniului public al Județului Bihor, astfel că este îndreptățit la despăgubiri, câtă vreme imobilul proprietatea sa nu era parte a domeniului public al Județului Bihor anterior H.G.

nr. 101/2008. Este adevărat, că prin H.G. nr. 101/2008 (filele 5-7 dosar apel - ai doilea ciclu procesual) s-a modificat anexa nr. 1 la H.G. nr. 970/2002, dar după cum s-a arătat anterior, titlul de proprietate al Județului Bihor dobândit în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1998, respectiv H.G. nr. 540/2000 este anterior dobândirii titlului de proprietate de către reclamant (care datează din 2006, fiind dobândit prin sentința civilă nr. 1140/2006 a Judecătoriei Beiuș - fila 30 dosar fond - primul ciclu procesual, tară ca această sentință să fie pronunțată în contradictoriu cu B.). Pe de alta pane, chiar reclamantul, atât în cererea de chemare în judecată, cât și prin motivele de apel a arătat că la data achiziționării terenului exista un drum pietruit, însă acesta era mai restrâns și neamenajat, ori prin contractul de vânzare cumpărare nu se puiea dobândi dreptul de proprietate asupra drumului județean.

În acest sens și martorii audiați în cauză la instanța de fond, în al doilea ciclu procesual, respectiv D. și E. (filele 38-39) arată că au teren în vecinătate și știu că reclamantul a cumpărat terenul în urmă cu 5-8 ani.„noi aveam dinainte terenul în zonă. iar la momentul achiziționării aceste terenuri erau traversate de un drum forestier pietruit de aproximativ 4 m - 5 m lățime, dar în ultimii doi ani s-a efectuat lucrări de modernizare și amenajare a drumului.". Mai mult.

după cum rezultă din memoriul tehnic (depus la instanța de fond în primul ciclu procesual filele 8 - II) documentația cadastrală pentru înscrierea în C.F., cu caracter nedefinitiv conform Legii nr. 7/1996 art. 61, al cărui beneficiar este A., întocmit în 19 ianuarie 2007, 404 mp din 2.263 mp „sunt în drumul actual Padiș - Pietroasa" aspect care de asemenea face dovada faptului că la data cumpărării terenului, exista drumul Padiș - Pietroasa, fapt de altfel menționat și de apelantul reclamant în cererea de chemare în judecată, judicios reținând în acest sens instanța de fond că reclamantul a dobândit imobilul de la promitentui vânzător în starea actuală, cu ocuparea unei suprafețe de către DJ 763 pe propriul risc.

De subliniat că prin nota internă din 25 aprilie 2012 (fila 23 dosar fond în primul ciclu procesual) se atestă faptul că la modernizarea DJ 763 Sudrigiu - Pietroasa - Cabana Padiș, „s-a păstrat traseul actual al drumului forestier existent, pentru a se utiliza la maximul zestrea existentă, apărând doar ușoare corecții la amenajarea serpentinelor, mergându-se pe elementele minime admise pentru un drum public cu două benzi de circulație". Totodată în aceeași notă internă din 25 aprilie 2012 se reține că lățimea panii carosabile are 5.5 m (2 x 2,75 m bandă de circulație), ori potrivit anexei 1 a H.G. nr. 970/2002, DJ 763 proprietatea Consiliului Județean Bihor din 1972 - 1977 are o lățime de 6 m, astfel încât prin modernizarea DJ 763 Sudrigiu - Pietroasa, proprietatea apelantului nu a fost ocupată față de configurația de la data dobândirii dreptului de proprietate de către acesta în 2006, aspecte reținute în mod corect de instanța de fond.

De menționat ca, după cum a reținut și prima instanță, martorii audiați au arătat că în urma reamenajării drumului, s-a schimbat diferența de nivel dintre terenul reclamantului și drumul județean, reclamantul nemaiputând intra cu mașina pe terenul lui, ori eventualele dificultăți întâmpinate de apelant în privința exercitări prerogativelor dreptului său de proprietate date de această diferență de nivel nu pot forma obiectul unei acțiuni de expropriere, în condițiile în care lucrările de modernizare au pâstrat configurația vechiului drum, neafeetând proprietatea reclamantului), ci eventual a unei acțiuni de drept comun pentru dificultățile întâmpinate de acesta determinate de lucrările de modernizare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., susținând că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ., coroborate cu art. 312 alin. (2) și (3) din același act normativ. Astfel, cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., recurentuî-reelamant a arătat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond nefiind supusă apelului, valoarea obiectului cererii fiind sub 100.000 lei, astfel încât calea de atac împotriva sentinței primei instanțe era recursul, iar nu apelul, cum a reținut instanța de apel, având în vedere și dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În privința motivului de recurs bazat pe dispozițiile art. 304 pct, 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant, în esență, a susținut ea hotărârile reeurate sunt nelegale, fiind rezultatul unei greșite interpretări a textelor legale incidente în raport cu situația de fapt și juridică din speță, deoarece, așa cum rezultă din probatoriul administrat și H.G. nr. 101/2008, imobilul proprietatea reclamantului nu era parte a domeniului public al Județului Bihor anterior datei H.G. nr. 101/2008, fapt pentru care este justă îndreptățirea sa Ia plata de despăgubiri.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Cererea de chemare în judecată care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 03 februarie 2012 a avut ca obiect constatarea caracterului nelegal al unei presupuse exproprieri realizate pe sectorul de drum comunal Padiș - Pietroasa* cuprins între km 19 + 650 m, respectiv km 35 + 100 m, pentru o suprafață de teren de 455 mp și obligarea pârâților la plata de despăgubiri reprezentând valoarea suprafeței de teren de 455 mp expropriate, temeiul legal invocai fiind reprezentat de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Valoarea despăgubirii solicitată de reclamanți nu a fost indicată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, însă, ca urmare a efectuării raportului de expertiză topografică în fața primei instanțe, ce a avut ca obiect, printre altele, și stabilirea valorii de circulație a suprafeței de teren presupus a fi expropriate în fapt, prin concluziile scrise, reclamantul și-a însușit valoarea stabilită de expert și a solicitat instanței obligarea pârâților la plata de despăgubiri în cuantum de 6.370 euro, reprezentând la data de 03 februarie 2012, data introducerii acțiunii, echivalentul în lei a sumei de 27.688,47 lei (1 euro = 4.3467 lei).

Prin sentința civilă nr. 917/C din 28 iunie 2014, Tribunalul Bihor, secția I civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C. Bihor prin președintele Consiliului Județean; prin încheierea din 28 aprilie 2015 a Curții de Apei Oradea, secția I civilă, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 917/C din 29 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, a fost recalificat ca fiind apel, iar, prin Decizia civilă nr. 338/A din 05 mai 2015, pronunțată de aceeași instanță apelul a fost respins ea ne fondat. Sub aspectul determinării, în cauză, a posibilității exercitării căilor de atac de reformare, înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată are caracter patrimonial, iar, prin raportare la valoarea pretențiilor deduse judecății, sunt aplicabile dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc.

civ., întrucât acestea se situează sub limita de 300.000 lei, fiind solicitate despăgubiri în sumă de 27.688 lei. Din perspectiva Legii nr. 33/1994, Înalta Curte reține că Ia art. 23 acest act normativ prevede că hotărârile pronunțate ca urmare a soluționării cererilor de expropriere sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, nu există în această lege dispoziții derogatorii de la prevederile C. proc. civ. sub aspectul regimului juridic al căilor de atac, astfel că nu poate fi reținută motivarea instanței de apel în sensul că hotărârile pronunțate în materie de expropriere sunt susceptibile atât de apel cât și de recurs, indiferent de valoarea pretențiilor. În consecință, constatând că a fost încălcat principiul legalității căii de atac și că.

în mod nelegal, curtea de apel s-a considerat învestită cu o cerere de apel, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., coroborate cu art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza Curții de Apel Oradea pentru soluționare, ca instanță de recurs. Înalta Curte reține, de asemenea, că față de motivul de recurs care a fost găsit întemeiat, respectiv acela că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, nu se impune analiza celorlalte motive de recurs formulate de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 338/A din 05 mai 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 martie 2016.