ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.01.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 418/2012

HOTĂRÂRE
27.01.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 418/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Decizia nr. 418/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința nr. 11140/05 octombrie 2010, Judecătoria Oradea a admis excepția de necompetență materială a sa, invocată de petenți și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată precizată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., SC O. SRL, P., R., S., SC T. SRL, U., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Municipiului Oradea - Administratia Imobiliara Oradea, în favoarea Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ.

Prin sentința nr. 1470/CA din 09 iunie 2011, Tribunalul Bihor a admis excepția de necompetență materială a sa, invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Oradea, secția civilă.

A constatat ivirea conflictului negativ de competență și a sesizat Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, pentru a se pronunța prin regulator de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe sub aspectul competenței lor materiale, Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 29/CA/P.I. din 27 septembrie 2011 a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, secția civilă.

A reținut curtea de apel că fiecare dintre reclamanți a încheiat cu pârâtul un contract de închiriere asupra terenului pe care era amplasat garajul său, iar potrivit clauzelor contractuale, contractele urmau a fi reziliate de plin drept, prin denunțare unilaterală de către administrator.

Ca atare, atâta vreme cât contractul de închiriere asupra terenului are o natură civilă, iar notificările emise de pârât fiecărui reclamant, reprezintă tocmai manifestarea unilaterală a administratorului, în sensul rezilierii contractului de închiriere, este evident că și acțiunea reclamanților prin care se tinde la împiedicarea administrației locale de a proceda la rezilierea contractelor are, de asemenea, o natură civilă, iar competența materială în acest caz aparține judecătoriei, potrivit art. 1 alin. (1) C. proc. civ, care judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta A., solicitând casarea sentinței atacate și stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ și fiscal.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deși recurenții-reclamanți au fost citați cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar 0,15 lei, conform dovezii anexate la fila 5 a dosarului, aceștia nu și-au îndeplinit obligația legală stabilită.

Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Aceste taxe se achită și se depun la dosarul cauzei anticipat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.

Anulează recursul declarat de A. Oradea și alții, împotriva sentinței civile nr. 29/CA/P.I. din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-04-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1185/2014
ale, conchide reclamanta, este Legea nr. 213/1998, care prin dispozițiile art. III pct. 5 stabilește că edificatele în care se desfășoară activități de interes public trec, de drept, în domeniul public al municipiilor. Cererea a fost fundam
ÎCCJ 2017-12-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4108/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, de contencios admin
ÎCCJ 2011-03-31
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1396/2011
Asupra recursurilor de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția comercială, sub nr. 3540/111/2008 din 28 iulie 2008 reclamanta SC A.I.H. SRL a chemat în judecată pe pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Oradea -
ÎCCJ 2012-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală
Împotriva aceleași sentințe, condamnatul R.F. a formulat cerere de revizuire, înregistrată la Judecătoria Oradea la data de 29 decembrie 2011, cerere ce a fost respinsă prin sentința penală nr. 9/2012 din 16 februarie 2012. Împotriva aceste
ÎCCJ 2013-05-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1902/2013
Deliberând, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 3 februarie 2012, sub nr. 2053/271/2012, reclamantele SC G.S.P. SRL Oradea, P.F.V. și G.S.I.C. au so
Sursă